Focus

Published on februarie 26th, 2015 | by Lucian Sârbu

0

Partide din 3 membri? Bifat.

Au trecut aproape 2 ani de când Argumente și Fapte a publicat Democrația buzunarelor adânci. La acea dată trebuie să recunosc că nu am privit publicarea acelui articol, urmat apoi de cel despre falsul pluripartidism din România, decât ca un semnal de alarmă izolat, fără nici o șansă de a se sincroniza cu un efort mai larg.

Din fericire, m-am înșelat. Rău! Între timp o parte (ce-i drept, mică) a societății civile a declanșat și susținut protestele împotriva proiectului de la Roșia Montană. Tot din zona societății civile a apărut și inițiativa civică „Politică fără bariere” (cunoscută publicului prin figura sociologului Mircea Kivu) care a reușit până acum să sensibilizeze o anumită parte a clasei politice în direcția liberalizării reale a câmpului politic, existând speranțe ca în următoarea perioadă aberațiile legale să fie, cât de cât, corectate. În sfârșit, ultimul succes a fost înregistrat azi de Partidul Pirat prin fondatorii săi: Cristian Bulumac, Ionuț Cucu și Claudiu Mărgineanu care au reușit să obțină de la Curtea Constituțională (CCR) excepția de neconstituționalitate pentru articolul 19 alin. 3 din legea partidelor. Practic, începând de azi orice partid va putea fi înființat cu 3 membri. CCR a admis ceea ce orice om de bun simț vedea de la o poștă: prevederea privind obligativitatea prezentării unor liste cu 25.000 de susținători provenind din minim 18 județe și Bucureștiul, dar nu mai puțin de 700 de susținători din fiecare județ, încălca grav Constituția, mai precis articolul 40, care recunoaște dreptul cetățenilor la libera asociere.

Trebuie, totuși, să privim… vigilent această ultimă victorie a societății civile. Pentru că ea este doar una parțială, putându-se transforma ușor într-o capcană pentru naivi. Chiar și fără articolul 19, legea 14/2003 continuă să conțină câteva prevederi aberante. E vorba mai ales de articolul 48, care conține obligativitatea recoltării de minim 50.000 de voturi într-un scrutin pentru ca partidul să nu fie dizolvat de autorități; și de articolul 27, care acum, după decizia CCR, sună complet ambiguu *, dar care ar putea fi întărit de parlament și interpretat răuvoitor ca obligativitate de depunere a listelor cu 25.000 de susținători de către partidul deja constituit pentru a fi acceptat în alegeri.

Teoretic, parlamentul urmează să ia act de decizia CCR în următoarea perioadă și să elimine din lege articolul incriminat sau, dacă nu, acel articol va deveni pur și simplu caduc. Dar, dacă ar rămâne în continuare în vigoare articolele 27 și 48 practic ne-am afla într-o plină situație caragialiană: o revizuire… fără să se schimbe nimic. Marea majoritate a partidelor locale tot nu vor putea exista (pentru că le va fi foarte greu să obțină 50.000 de voturi) iar partidele mici tot nu vor putea participa la alegeri, deoarece le va fi imposibil să adune cele 25.000 de semnături necesare în anul pre-electoral.

Presiunile societății civile trebuie să continue până la abrogarea completă a articolelor anti-constituționale. Momentan, inițiativa „Politică fără bariere” a ridicat și cerința abrogării articolelor 27, 48. Rămâne însă de văzut dacă factorii de decizie vor trece de la promisiuni la fapte.

* „În fiecare an preelectoral partidele politice sunt obligate să își actualizeze listele de membri, cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 19 alin. (3) și (4). Listele actualizate vor fi depuse la Tribunalul București până la data de 31 decembrie a acelui an.”


About the Author

Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de economie (specializare: marketing). A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia. În prezent deține propria agenție de marketing și nu este implicat politic.



Comments are closed.

Back to Top ↑