Puncte de vedere

Published on iunie 3rd, 2016 | by Lucian Sârbu

1

O curiozitate de natură istorică: opțiunea comunistă reapare în competiția electorală după 31 de ani de absență

Partidul Comunist Român (PCR) a participat ultima oară la un scrutin electoral pe teritoriul României în anul de grație 1985, adică în urmă cu mai bine de trei decenii. Pe vremea aceea, dulce mai era viața pentru PCR: singurul candidat care putea fi votat era cel comunist – mă rog, băgat într-o chestie care se numea „Frontul Democrației și Unității Socialiste” – și scorul electoral era garantat de (minim) 99,99%.

Din păcate pentru partidul comuniștilor români, alegerile din 1990 nu le-a mai apucat pentru că a venit Revoluția, în urma căreia PCR a fost scos în afara legii. Așa că, deși din 1990 încoace au participat în alegeri diverși oameni politici care s-au autodeclarat sau au fost declarați de adversarii politici „comuniști”, un partid „al comuniștilor” ca atare, curat comunist, cu denumire și semn electoral, nu a mai existat.

Iată însă că în anul de grație 2016, profitând de prevederea legală privind înființarea unui partid cu 3 membri precum și de faptul că inițiatorul său – dl. Gh. Ungureanu din Curtea de Argeș – mai avea „în palmares” o victorie la CEDO împotriva statului român pe o cauză similară, un partid al comuniștilor, cu o titulatură neaoș-comunistă – Partidul Comuniștilor – a reușit să treacă de furcile caudine ale justiției și a obținut recunoașterea legală. Partidul d-lui Ungureanu, care face propagandă comunistă (bolșevică) pe față, având ca semn electoral chiar „secera și ciocanul”, nu a stat prea mult pe gânduri și a aliniat o listă de 6 candidați la consiliul local al municipiului Iași. Astfel, poate fără să fie conștienți, comuniștii de azi au intrat în istorie: sunt primii candidați comuniști români care, după o întrerupere de 31 de ani, participă la un scrutin electoral cu o platformă comunistă, din partea unui partid curat comunist, reprezentat simbolic prin semnul tradițional al comuniștilor de pretutindeni.

Dincolo de ineditul situației este interesant de urmărit ce se va întâmpla cu această listă a comuniștilor. Sondajele nu sunt prea încurajatoare, ele indicând pentru comuniștii români un scor electoral care va începe cu 0,…%. Pe de o parte, un scor mic ar arunca în ridicol toate sondajele de opinie care încercau de zeci de ani să ne convingă că mai bine de jumătate din populație regretă amarnic regimul comunist (așa cum am mai spus-o cu alte prilejuri, acest „regret” privește de fapt o comparație, adeseori pe niște chestiuni punctuale, cu regimul actual, fără să însemne că regimul comunist e privit de populația „nostalgică” la modul absolut drept unul bun; este exact ca atunci când spunem că Michael Jordan, care are o înălțime de 1.98 m, ar fi „mai scund” decât Magic Johnson, care are 2.06 m, fără ca de fapt să spunem prin asta că Michael Jordan e un individ scund pentru că, dimpotrivă, Michael Jordan chiar e un individ al naibii de înalt). De fapt nu atât sondajele vor fi aruncate în ridicol, cât interpretările aiuristice pe care le puteam citi în mass-media și care mai dădeau apă la moară unor „nostalgici”. Pe de altă parte ar arunca în ridicol și tentativele scelerate de legi „anticomuniste” care zac acum în parlament, pentru că e complet stupid, neproductiv și contrar drepturilor omului să te răfuiești aiurea cu o minoritate inofensivă și impotentă. Care, în plus, în celelalte țări ale Uniunii Europene își poate organiza fără probleme propriul partid politic, oricât de minuscul și insignifiant ar fi acesta.

Și o ultimă întrebare: de vreme ce avem și noi „partid comunist”, pe cine vor mai viza de acum încolo tinerii frumoși și liberi care vor ieși în stradă  răcnind „jos comuniștii”? Că mai jos de comuniștii de 0,…% nu știu, zău, ce și cine ar putea fi. Personal, am speranța ca odată cu apariția partidului domnului, mai bine zis tovarășului, Ungureanu să se pregătească să apună o epocă bazată pe dezbinare absurdă și pe vânătoarea de năluci. De acum încolo tuturor celor care vor mai răspunde la problemele concrete ale societății strigând „jos comunismul” le vom putea cumpăra un bilet de rată către orașul de baștină al tovarășului Ungureanu. Să meargă la Curtea de Argeș, sub balconul acestuia, și să-i strige „jos comunismul” până se vor calma.

LE. Cf. rezultatelor provizorii, lista comuniștilor a obținut în jur de 0.6%. Cam puțin. Iată că masele largi muncitoare s-au lăsat momite de hidra capitalistă și nu votează cu comuniștii nici măcar când aceștia își arată fața, fără mască.

Tags: , ,


About the Author

Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de economie (specializare: marketing). A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia.



One Response to O curiozitate de natură istorică: opțiunea comunistă reapare în competiția electorală după 31 de ani de absență

  1. Valeriu Stanescu says:

    ”a venit Revoluția”?

Back to Top ↑