Brexit, sau victoria politicului asupra pieţelor
„Zorii se ridică peste un Regat Unit independent”… „Este victoria oamenilor adevăraţi, a oamenilor modeşti şi demni”… „Ne-am bătut contra multinaţionalelor, contra marilor partide”… Sunt câteva dintre afirmaţiile lui Nigel Faragel, liderul partidului independentist, anunţând succesul susţinătorilor ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană (Brexit) la referendumul din 23 iunie 2016. Un succes cu atât mai semnificativ, cu cât participarea la vot a fost de 72,2% – cea mai mare din istoria ţării.
Brexit echivalează aşadar cu victoria cetăţenilor împotriva multinaţionalelor, a finanţei internaţionale (ne amintim declaraţia în favoarea rămânerii în Uniune făcută de Christine Lagarde, directorul Fondului Monetar Internaţional), împotriva raţionalităţii pieţelor care a dominat politica europeană a ultimelor trei decenii. Am tot auzit cum funcţionarea pieţelor este sacrosanctă, ca şi cum ar constitui entităţi metafizice a căror logică se impune obligatoriu bugetarilor, micilor comercianţi, statelor chiar, şi nu sisteme rezultate din acţiunea altor oameni, cu alte interese, prin nimic mai legitime sau mai necesare. Această reificare a pieţelor ascunde sub aparenţa obiectivităţii statistice un raport de putere între diferitele categorii sociale, favorabil oligarhiei bancare şi conducerii tehnocratice. Cu cât oamenii simpli, salariaţii, sunt mai convinşi că pieţele au o existenţă incontrolabilă ce scapă deciziei lor, cu atât acceptă mai uşor dictatul acestora, materializat exemplar de mult clamata disciplină financiară sau austeritate bugetară.
Brexit, în schimb, înseamnă un act de voinţă al indivizilor concreţi, de la cei din cartierele sărace sau din zona rurală profundă până la parlamentarii conservatori favorabili ieşirii din Uniune, indivizi care decid în manieră pozitivă forma de organizare a puterii. Înseamnă, prin urmare, un act politic prin excelenţă, chiar mai mult – un act de revalorizare a politicului, a participării civice, invers proporţional cu acţiunea abstractă şi supradeterminantă a pieţelor. Cetăţenii recuperează astfel o parte din terenul pierdut, în sensul că hotărăsc asupra cadrului instituţional în opoziţie cu socotelile „managementului” oligarhico-tehnocratic, spre groaza ori lamentarea cu iz famelic a celor care se aferează de votul „prostimii” şi de aşa-zisul rasism al britanicilor.
Deocamdată victoria apare mai mult simbolică; efectele sale concrete abia urmează, fiind totodată pasibile de negocieri şi amendări pe placul establishment-ului. Cu toate acestea simbolurile nu sunt nicidecum ineficiente, ele susţin anumite valori şi alimentează atitudini publice. Din această perspectivă, Brexit poate să reprezinte factorul de amorsare a democratismului civic la nivel european. Cum scria Émile Zola, adevărul a pornit şi nimic nu-l va opri.
În final o remarcă pentru cei care le plâng de milă britanicilor, uitând că Regatul Unit are în spate construcţia Commonwealth-ului: numai proştii mor de grija altora!
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
God save the Queen →
Marele pericol al perioadei post-Brexit e oficializarea Europei cu două (sau mai multe) viteze →
Bine punctat in cateva cuvânt…
Sincer să fiu, văzând cum a fost organizată campania mă îndoiesc că britanicii vor obține mai mult decât au obținut grecii la OXI. Tot mesajul campaniei Brexit a fost de un neoliberalism abject. Că oamenii au votat, foarte bine, dar ar fi bine să fim realiști. Marea finanță nu va ieși în pierdere.