Omagiul anonim şi farmecul (in)discret al intelectualului autohton
La înmormântarea lui Radu Beligan s-au rostit mai multe discursuri, unele substanţiale şi transmiţând o emoţie autentică, altele formale şi ipocrite, emitenţii fiind parcă mai preocupaţi de figura lor în faţa publicului decât de elogierea unui mare actor a cărui carieră acoperă singură aproape jumătate din istoria Teatrului Naţional din Bucureşti. Cu ce obraz o fi citit mesajul preşedintelui Klaus Iohannis consilierul acestuia, la nici doi ani de când suporterii aceluiaşi Klaus Iohannis, pe atunci în cursă pentru preşedinţia României, îl atacau pe Radu Beligan pentru că îl susţinuse (de altfel mai mult simbolic) pe un alt candidat?! Cele mai întristătoare prin adevărul lor au fost probabil cuvintele lui George Ivaşcu, şi anume că odată cu Radu Beligan a murit o lume. Am spune o lume a vocaţiei asumate cu seriozitate, a inteligenţei rafinate şi a respectului pentru tradiţia meseriei tale şi confraţi – trăsături tot mai puţin prezente la generaţia tinerilor, actori şi nu numai, care confundă frecvent cariera cu succesul mediatic, subtilitatea cu infatuarea snoabă şi efortul de autoafirmare cu nihilismul incult.
Dincolo însă de orice discursuri, ni s-a părut impresionant omagiul adus, în deplină anonimitate, de către un poliţist care dirija circulaţia pe Bulevardul Carol I. Secvenţa s-a văzut din depărtare în imaginile transmise de Televiziunea Română: atunci când cortegiul funerar a plecat din faţa Teatrului Naţional şi a cotit către rondul de la Universitate, poliţistul pe lângă care au trecut maşinile şi-a scos cascheta în semn de respect. Un gest simplu, fără emfază, la distanţă de camerele de filmat… Negativul acestei imagini îl oferă un intelectual eseisto-publicist celebrisim, care în 1987 îi scria lui Radu Beligan că este conştiinţa minunată a teatrului românesc, pentru ca la începutul anului 1990, ajuns ministrul Culturii, să-l demită din funcţia de director al Teatrului Naţional. Cum spunea Sigmund Freud, „Imortalitatea înseamnă să fii iubit de cei mulţi anonimi”.
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Agamben – de la intelectualul adulat de Stânga la Homo Sacer →
Colacul de salvare →
Abonament de imunizare: la un pas de distopie? →
Comentarii recente