Focus

Published on februarie 5th, 2017 | by Lucian Sârbu

0

„Throw Them All Out” / Să plece toți!

Pe Amazon, la raftul de cărți politice, unul dintre cele mai vândute titluri e „Throw Them All Out: How Politicians and Their Friends Get Rich Off Insider Stock Tips, Land Deals, and Cronyism That Would Send the Rest of Us to Prison” (titlu și subtitlu care s-ar traduce cam așa: „Să plece toți: sau Cum s-au îmbogățit politicienii și prietenii lor din manipularea bursei, imobiliare și nepotisme care ne-ar băga pe toți ceilalți la pușcărie”).

Recomand oricărui om care vrea să se vindece de iluziile anticorupției să o cumpere (costă doar 11.89 dolari în format Kindle) și să o citească. E despre corupția de la Washington. Alți bani, alte zerouri. Nu ca în periferia noastră săracă unde jupânul corupției e unul ca Dragnea, băiet sărac de prin colburile Bărăganului, biet Dinu Păturică urcat vremelnic pe un scaun mai înăltuț. Citiți, că nu doare. Cartea e apărută în 2011, după Marea Criză. Și, s-a schimbat ceva de atunci în America? Nu.

Klaus, tu ești primul cu care ar trebui să se înceapă

Herr Iohannis mi-a devenit antipatic din prima săptămână de mandat, după ce a ținut să anunțe prima măsură pe care o va promova: 2% din PIB pentru apărare „la cererea NATO”. Am înțeles imediat că dl. președinte nu ține cu mine și că nu vom avea nici cu dânsul spitale, școli sau grădinițe, de vreme ce prima sa prioritate a fost să îngroape bani în bombe. După aceea au venit altele. Au ieșit la iveală problemele dânsului cu multiplele case din dotare, și multe altele.

Ultima pățanie pe care a comis-o dl. președinte a fost prezența în piață alături de niște manifestanți anti-guvern, la nici 2 săptămâni de la instaurarea guvernului. Așa ceva e atât de absurd, încât nici nu poate fi descris în cuvinte. O instituție a statului îndemnând niște manifestanți (neautorizați) să se manifeste împotriva unei alte instituții a statului. Congo, Gabon, România… Sublimă vecinătate, nimic de zis! După care a anunțat referendumul acela de gâgă. La care ne vor râde și curcile. Fiindcă nici măcar ele nu sunt așa de cretine încât să facă referendum dacă să mănânce grăunțe sau nu. Nu-i nimic, vom fi noi, românii, fiindcă așa i-a trăsnit prin cap președintelui nostru (și, pentru ca universul să hohotească la maxim, parcă văd că poporul îi va răspunde că e în contra anticorupției…).

Dragnea e doar ultimul capo di tutti capi dintr-un lung șir

În decembrie PSD-ul avea o problemă: liderul său nu putea fi prim-ministru pentru că avea la activ o condamnare. Condamnarea respectivă, mie personal, mi se pare profund nedreaptă, ca să nu zic o mizerie, pentru că am mai citit și noi legea partidelor și știm ce prevede, și în forma actuală, și în cea veche. N-am auzit să fi pățit ceva – măcar vreo amendă – politicienii care la referendumul din 2012 au încălcat articolul 2 din respectiva lege, articol care cere și cerea explicit partidelor „să stimuleze participarea cetățenilor la scrutinuri”. A pățit, în schimb, Dragnea, fiindcă a trimis SMS-uri ceva mai „antrenante”. Ok, să zicem că are totuși o parte de vină. Dar recent dl. Ghiță, The Fugitive (in colors!), ne-a dezvăluit un pic din modalitatea în care se făceau dosare penale la comandă, și tot la comandă se scriau și sentințele (din păcate de când a început balamucul în stradă dânsul nu ne mai fericește cu intervențiile sale). Este evident azi și pentru un no brainer că Dragnea și-a furat-o în felul ăsta. N-a fost cuminte. Miza era ca liderul celui mai mare partid să fie ținut strâns în lesă.

Cu liderul său în lesă, PSD e un partid incapabil să guverneze. Cum să facă un pas mai la stânga sau la dreapta dacă e imediat tras de lesă? S-ar putea pune întrebarea: bine, atunci de ce nu se renunță la Dragnea? Numai că răspunsul nu e așa de simplu. Pe cine pui în loc? Pe modelul lui Dragnea, oricând „organili” îți pot găsi că șapcă, fără șapcă. Săracul Grindeanu deja „are dosar” (ce frumos sună!) după nici o lună de guvernare, pentru simplul motiv că trei flăcăi ițiți de prin subteranele Bucureștiului, care n-au nici în clin, nici în mânecă cu „cestiunea”, i-au scris un denunț, și pac!… la Rĕsboiu (dar despre asta vom mai vorbi). Deci problema PSD-ului, pentru a putea guverna fără să i se fluture amenințător degetul arătător prin fața ochilor, nu era să-l arunce peste bord pe Dragnea, ci să-l curețe cumva pe acesta pe problemele penale. Cum a încercat „partidul” să rezolve situația, știm deja. Deranjul de azi din stradă e rezultatul acestui „efort”. Pentru dl. Iohannis și ceilalți e esențial ca PSD-ul, chiar și cu 45% din voturi (50% cu tot cu aliatul său, ALDE) să poată fi ținut strâns în lesă. Nu contează dacă, astfel, va fi ștrangulat sau va lătra subțirel.

Cei care avem o anumită vârstă ne aducem aminte totuși că trăim într-o eră a ordonanțelor. Faptul că guvernul Grindeanu a dat o ordonanță cu subiectul X nu e cu nimic ieșit din comun. După epoca de aur a lui Ceaușescu putem spune că am intrat în epoca de aur a ordonanțelor de urgență. În plus, OUG întru folosul unui singur cetățean s-au mai dat, și nu puține. Ne aducem aminte de diverse țigarete, cărnuri de pui, chestii, care încă din anii ’90 nedumereau și dumireau (când aflai cine beneficia de vremelnicia lor…). După episodul din 2012 bruxellezii ne-au certat cu privire la practica acestor ordonanțe de urgență, recomandându-ne sincer să o lăsăm mai moale cu ele. Rezultatul, azi? Guvernul Cioloș dăduse în perioada noiembrie 2015 – septembrie 2016 nu mai puțin de 50 de OUG-uri. Tehnocrați, tehnocrați, da’ de-ai noștri…

Ceea ce trăim astăzi nu e nimic altceva decât un arc peste timp. În anii 90 se dădeau OUG-uri ca să nu intre unul și altul la pușcărie, adică pentru acoperirea matrapazlâcurilor pe care le făceau, OUG-urile conferindu-le acestora aparență legală. Azi, în 2017, se dă OUG ca să se iasă din pușcărie. Cerc perfect. Cerc închis. În care ne învârtim noi, ăștia care n-avem puterea să dăm OUG-uri.

Justiție, DNA, securiști… nu v-am uitat

Cică cea mai mare pensie din România o are un procuror: vreo 30.000 de lei. Nu știu ce a făcut domnul ăsta la viața sa, dar la ritmul în care s-a furat România în ultimii 27 de ani, sistematic și minuțios, centimetru cu centimetru, nu cred că dânsul, sau alți colegi de-ai dânsului, au apărat cu adevărat ceva din țara asta.

În România mori cu dreptatea în mână. În România dreptatea merge cu capul spart. Românul are proverbe și zicale relevante legate de actul de justiție pentru că asta pare a fi una dintre părțile slabe ale ființei noastre naționale. „Eficiență”, de altfel, nu e un cuvânt pe care magistrații și procurorii noștri să-l cunoască. DNA-ul se laudă cu faptul că are în lucru mii de dosare, dar condamnările efective sunt de ordinul zecilor pe an ceea ce dă un raport rușinos de sub 1% între condamnări și dosarele în lucru. Dar, bineînțeles, toate acestea costă bani, și nu puțini, conform devizei din care s-a născut România post-revoluționară: „Mircea, fă-te că lucrezi”. Și la final niște procurori vor ieși la pensie cu pensii de 20.000 de lei, în timp ce unul care a muncit ceva concret și chiar va lăsa ceva concret în urma sa – case, website-uri, oameni însănătoșiți, cărți etc. – va avea, poate, 1000 de lei care n-o să-i ajungă nici de medicamente. Apoi, dacă ai ghinionul să trebuiască să te judeci, indiferent pentru ce, afli că un proces poate dura și câte 15 ani. Îl începi tânăr și îl termini bătrân, asta dacă n-ai noroc să te împaci cu inamicul, obosit și el de lungirea procesului. Bineînțeles, judecătorul ăla care nu-i în stare să rezolve mutarea unui gard sau zgârietura de pe portiera unei mașini va avea și el 10.000 de lei pensie fiindcă, nah, atâta speteală trebuie răsplătită strașnic.

Cum lucrează DNA-ul, s-a văzut zilele astea, cu prilejul celebrului dosar deschis guvernului Grindeanu. Carevasăzică trei flăcăi de soi, din neam de copoi, ieșind din canale, și de prin tufișuri – nu chiar limpezișuri – mări se vorbiră, și se sfătuiră, pe-o foaie A4, cu-n creion ceratu, un denunț să scrie și să mi-l trimie drept la DNA, către Codruța. DNA primi – zise săru’mâna -, se burzului, la guvern întruna.

Cam așa, doamnelor și domnilor, ca într-un film cu proști, ca în „Little Britain” sau scheciurile seci cu Stan și Bran funcționează anticorupția în România (deci să nu ne mirăm că în fiecare an au ț-âșpe mii de dosare în lucru și o mână de condamnări – nici nu e greu, dacă toate or fi făcute pe baze atât de stupide). Nu există un filtru, nimic, pentru a deosebi denunțurile bazate pe probe concrete, pe corpuri delicte, pe dovezi reale etc. de orice aberație pe care o scrie un oligofren sau cineva (co-)interesat să bată câmpii sau să-și faulteze vreun inamic. Bine, când mai vine și un Ghiță și mai zice câte mai zice, și când șefa DNA prinsă cu mâța-n sac în cazul lucrării de doctorat zice că „dacă e sub 5% nu se pune” aproape că îți vine să îți dai palme că mai exiști în țara asta și că n-ai plecat naibii atunci când ai avut ocazia.

Și ca să lucreze atât de „eficient” numărul ăstora crește, și tot crește. Peste 20-30 de ani, când toată generația de azi a procurorilor DNA va fi pensionată, la fiecare 100 de procurori x 20.000 de lei x 12 luni x 25 de ani => 600.000.000 de lei pensie.

Cât despre tovărășeii din SRI și restul serviciilor, despre care mai nou aflăm că sunt vreo 30.000 de acoperiți și descoperiți, ce să mai zicem? Tipii ăștia au fost, sunt și probabil vor fi atât de incapabili încât nici măcar un parbriz de ARO n-au fost în stare să apere. Sau un rulment de la Bârlad. Sau un covor de la Cisnădie. Singurul lor merit e că în 27 de ani au devenit, iată, „mare angajator”. Au apărat locurile de muncă din cooperativa națională „Ochiul și Timpanul”, monșer, nu alta. Mă rog, sunt rău. Au avut și „succesuri”. Când a fost vorba „să apere democrația” – înțeleagă oricine ce vrea din ceea ce zic acum – au dovedit eficiență maximă, să trăiți, servim patria, vot la minut. Vor avea și ei pensii de 20.000 de lei în timp ce tu, dragule, și tu, drăguțo, o să munciți până la 65 de ani și la bătrânețe veți avea riduri, gură fără dinți, o cârcă de boli și nici măcar un concediu la Băile Olănești nu vă veți permite (apropo, izvoarele de acolo sunt privatizate, să știți). Ei vă vor face cu mâna de pe Coasta de Azur. Peste 30 de ani, să nu ziceți că nu v-am zis. Faceți bookmark în browser la textul ăsta.

Dar, nu-i bai, dragilor, ieșiți în stradă și apărați-i pe toți ăștia, adică „statul de drept”, că altfel vine Dragnea și vă fură sandvișul. Încuiați-vă bine frigiderul cât sunteți la miting (nu uitați de vuvuzele).

Ce-i de făcut? Abrogați și plecați… toți!

În 1989 s-a ieșit în stradă împotriva Partidului și împotriva Securității și a instituțiilor de forță.

După 27 de ani s-a ieșit în stradă împotriva Partidului și în favoarea Securității și a instituțiilor de forță („Cutare la pușcărie”… „DNA să vină să vă ia”…).

Dacă într-un viitor oarecare se va ieși în stradă în favoarea Partidului și în favoarea Securității și a instituțiilor de forță putem să ne dăm palme și să-l chemăm înapoi pe Ceaușescu. Va fi iar vremea lui…

Ca să nu se întâmple așa ceva curățenia trebuie începută imediat. Iohannis este compromis iremediabil: România nu e țară africană pentru ca președintele să susțină fel de fel de proteste de stradă, indiferent care e motivația acestora.

Apoi, parlamentul trebuie să devină unică instanță legiuitoare și trebuie să se reglementeze urgent această porcărie care e „ordonanța de urgență”, în așa fel încât să fie clar și limpede o dată pentru totdeauna ce e „urgența” și ce poate reglementa guvernul prin OUG în cadrele Constituției. Trebuie să se înceteze cu OUG-urile date pentru prietenii vreunui ministru, pentru fiul vreunui președinte, pentru modificarea Codurilor că așa i s-a năzărit vreunei Ane Ipătescu de mucava și tot așa. Trebuie să se înceteze cu orice posibilitate de a face din Guvernul României gașca anexă a vreunui mafioso.

În final, în ciuda entuziasmului tâmp al pieței din aceste zile, care aplaudă paiațe preîmbrăcate în zeghe deși nici un proces nu a băgat încă pe vreun politician reprezentat de acele paiațe la pușcărie (sancta simplicitas…), eu unul visez la o Românie în care să văd securiști stând la coadă la șomaj, în care 5% plagiat să conteze chiar și în cazul matroanei DNA și în care pensiile magistraților și procurorilor să fie aduse cu picioarele pe pământ, așa cum le au părinții noștri și cum vom avea și noi, ăștia care n-am avut noroc în viață să ajungem nici securiști, nici lingători de denunțuri cu facultatea de drept făcută cu teste grilă și lucrări copiate de pe net.

Prea mult s-a furat, prea mulți au furat din România, prea mulți privilegiați avem în România, prea multe privilegii. Să plece toți!

Tags: , , , , , , ,


About the Author

Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de marketing. A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Top ↑