Focus vot în Elveția

Published on februarie 6th, 2017 | by Alexandru Racu

2

Costurile sociale ale unui partid zombi: concluzii la capătul unei săptămâni foarte agitate

Nu doar în cazul de față, ci în general, și cei de la putere și cei din stradă se înșală. Însă în moduri diferite. Iar înșelarea poate merge până la forme întru totul (tragi)comice de delir.

Cei de la putere au impresia că lucrurile sunt mai complexe decât sunt de fapt. Cei din stradă au impresia că sunt mai simple decât sunt de fapt. Ceaușescu a murit ferm convins că era victima agenturilor, nu a istoriei. La rândul lor, revoluționarii din decembrie 1989 au murit cu credința, sau cel puțin cu speranța, că, atât ca experiență subiectivă, cât și ca impact social de ansamblu, democrația și economia de piață urmau să fie mult mai ideale decât s-au dovedit în cele din urmă. După care s-a tot strigat „păcat de sângele vărsat”.

Când se spune despre cei din stradă și cei de acasă care stau și se uită la RTV că sunt, și unii și alții, manipulați, e nevoie să se facă o serie de precizări. Da, majoritatea celor din stradă sunt „manipulați”, la fel cum toți cei care iau de bună propaganda RTV sunt „manipulați”. Dar tocmai aici este deosebirea esențială, care scapă strategilor pesediști, deopotrivă penali și penibili, și care sunt ferm convinși că problema lor nu este că se află de partea proastă, întrucât învinsă, a istoriei, ci doar aceea că sunt subminați de către servicii, Soros, ș.a.m.d. De unde și convingerea tragicomică a unora, specifică tuturor elitelor muribunde, că dacă doar ar avea ei mai mult sânge în instalație, ca să pună mâna pe ciomag, chiar ar reuși să-și rezolve problema, nu să își accelereze distrugerea, conferindu-i forme mai violente. Or, ceea ce nu înțeleg ei este că în istorie formele de manipulare evoluează de la simplu la complex, nu invers, de la cele mai sofisticate înapoi spre cele mai primitive. De la RTV la Soros, nu de la Soros la RTV. Iar entitățile care nu se adaptează la noul regim al complexității dispar. Ghinion.

Pe de altă parte, când vorbim de „manipularea” celor două tabere, trebuie să sesizăm toate nuanțele. Sigur că și serviciile plus capitalul multinațional îi manipulează pe tinerii frumoși și liberi pentru a-și apăra profiturile, la fel cum și oligarhia locală pesedistă îi manipulează pe privitorii la RTV tot pentru a-și salva propria piele. Mai interesantă este însă automanipularea fiecărei categorii în parte. Pentru că atât tinerii frumoși și liberi, cât și bătrânii (inevitabil mai puțin frumoși și) „comuniști”, își reprezintă opțiunea politică drept una ce reprezintă dreptatea cu D mare, sau binele comun împărțit în manieră echitabilă întregului corp politic. În realitate, prin opțiunile lor, fals reprezentate în modul descris mai sus, atât primii cât și cei din urmă urmăresc interesele specifice grupului lor social. Tinerii frumoși și liberi vor egalitate în fața legii, ceea ce e foarte corect și frumos, numai că, din păcate, marea majoritate din ei înțeleg această egalitate în fața legii ca egalitate în fața pieței. Ceilalți, conștienți de faptul că această egalitate înseamnă moarte sigură, votează în mod inteligibil pentru forme de protecție cu caracter clientelar, că altceva PSD-ul nu oferă.

În momentul de față, asistăm la etapa finală de lichidare a feudalismului întârziat (și trecut prin fostele structuri PCR) românesc de către burghezie, atât cea mică, cât și cea mare, care se îmbogățește din munca celei dintâi și nu vrea să plătească pentru menținerea în viață a părinților ei. Dar această lichidare poate fi văzută și ca reformarea forțată, din afară, a îndărătnicului și regresivului Partid Social Democrat, care se va putea reinventa doar ca partid care va reuși să unească electoratul său tradițional cu cel urban care acum îl contestă în stradă. Lucru care de altfel a și început să se întâmple în ultimii ani, dacă ne uităm la evoluția scorurilor electorale, dar procesul a fost încetinit, cu costuri dureroase pentru România, datorită comportamentului de partid zombi al PSD-ului, sau datorită încercării disperate (întrucât asociate cu spectrul cătușelor) de a da ceasul înapoi.

Cred totuși că mare parte dintre protestatari, ei înșiși presați de rate la bancă și dificultăți economice, nu au o problemă cu politica social-democrată, pe care n-au prea avut șansa să o cunoască, ci cu politica rudimentară de tip mafiot a PSD-ului, cu care au ajuns să o confunde pe cea dintâi. Iar asta, repet, în mare parte din vina PSD-ului.

Va reuși PSD-ul să se reinventeze, după această criză, în sensul descris mai sus? Și va reuși, odată reinventat, și învestit cu legitimitatea necesară, să rezolve dosarul abuzurilor cu care, în mod cert, a fost asociată până acum lupta anticorupție, și pe care ei au încercat să-l închidă (și au eșuat) prin tentativa de renăstasizare a țării? În caz contrar, vor înțelege partidele de dreapta – care, continuă să plătească factura politicilor băsiste de austeritate, la fel cum și PSD-ul plătește factura repetatelor încercări de a pune capăt luptei anticorupție -, în al doisprezecelea ceas, că trebuie să răspundă problemelor, frustrărilor și așteptărilor electoratului pesedist, pentru care anticorupția nu ține de foame?

Sunt întrebări dramatice, prin prisma posibilelor consecințe ale unui eșec, la care nu am răspuns. Știu însă – am spus-o de la bun început [1], iar desfășurarea evenimentelor nu a făcut decât să-mi confirme predicțiile – că strategia regresivă a PSD-ului nu are sorți de izbândă, și că, menținându-ne mai mult decât era cazul în cleștele unei dihotomii nefericite, ea nu a făcut decât să sporească și să agraveze o serie de probleme sociale și instituționale pe care s-ar putea să fie deja prea târziu ca să le mai rezolvăm.

Să sperăm că nu. Căci alternativa este sumbră.

Tags: ,


About the Author

este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti; Master în Studii Sud-Est Europene la Univeristatea din Atena; doctor în filozofie politică al Universităţii din Ottawa.



2 Responses to Costurile sociale ale unui partid zombi: concluzii la capătul unei săptămâni foarte agitate

  1. Autorul articolului se confruntă „decât” cu două probleme… gândacii de bucătărie (TFL-eii) și moliile (pensionarii).

    A auzit Alexandru Racu despre abuzurile securiste ale procurorilor din România? Știe el ceva despre mecanismele de șantajare a judecătorilor? Ce părere are despre selectivitatea forțelor DNA-SRI?

    Cu toată manipularea pe față și pe dos, rezultatele alegerilor nu pot fi semnificativ diferite din moment ce plagiatoarea DNA, președintele penal și mafia securistă reprezintă alternativa la PSD. :)))))))))))))))))))))))

  2. Platon Costel says:

    Aristotel are mare dreptate in ceea ce sustine. Ceea ce ii mai scapa dlui. Racu, este si faptul ca PSD-ul a inceput de ceva timp sa isi mute ponderea electoratului dinspre rural si zona proletara – specifica anilor ’90 – inspre antreprenoriatul urban, cu mai mare aplecare incepind cu Guvernul Ponta. De altminteri, studiind demograficele electorale, se poate deja observa o apetenta a antreprenoriatului romanesc pentru PSD. Nu din vreun merit al acestui partid, sa ne intelegem! Traitorul in asa-zisul „urban mic” cum si cel din „urbanul mare”, din sfera privata, este constient ca roadele muncii lui reprezinta la final 85 la suta din Bugetul tarii (56 de miliarde euro impozit/an fata de 3 miliarde cit plateste capitalul strain), chiar daca ponderea capitalului autohton inseamna abia 20 la suta! Care este SINGURA formatiune politica angajata in apararea antreprenoriatului autohton? PSD. Nu e nici PNL, nici USR, nici Lulutza, si nici Iohannis. Daca acest capital romanesc inseamna doar 20 la suta in economie, cu totul altfel stam atunci cind ne uitam la societate, cind incepem sa insumam „patronii” si angajatii lor din sfera privata. Sa tot fie niste milioane! Apoi, sa nu uitam ca PSD nu e nici partid de lider, nici partid de cadre, ci taman un partid de mase, cu organizatii pina la nivel de comuna, cu organizatii de femei, de tineret, ce-o mai fi. In clipa de fata, acest „partid zombi” sta foarte bine si va sta foarte bine si in continuare, indiferent de propaganda unora sau de wishful thinking-ul altora. Balivernele ca tinerii nu au iesit la vot, ca daca ar fi iesit, nu se stie ce se intimpla, sa le mai lasam! „Piata” a declarat in proportie de 85 la suta ca a fost la vot. Piata, inseamna de fapt asa-zisa elita, cea cu dinti, neteleormaneana, frumoasa si libera (imi vine sa vomit). Cu alte cuvinte, a fost si la vot, a iesit in corpore si in strada. Doar ca, atita e! Doar ce se vede! Si e perfect normal sa fie asa. Bogatii nu depasesc 5-10 la suta din totalul populatiei, aici incluzind si categoria corporatistilor care nu e interesata nici de punctul de pensie, nici de situatia din spitale, ci mai curind de mall, excursii in strainatate, situatia carosabilului si locurilor de parcare. Nu au nici o treaba nici cu simplificarea legislatiei, nici cu eliminarea taxelor, nici cu lipsa fortei de munca. Normal! Sint angajati, nu angajatori! Normal! Nu platesc dari pentru fiecare angajat! Deci „egalitate in fata pietei”? Nicidecum. Nu au treaba cu asa ceva. Nu vor sa fie antreprenori. PSD-ul e partid clientelar? Dar sintem dupa un deceniu de „ciuma portocalie”, unde clientela de partid a devenit putred de bogata, si nu e cea pesedista!
    Deci ce va face „binomul”/Sistemul in continuare? Optiunile includ doar 2 cai de atac: 1). pulverizarea capitalului autohton – pt. ca sprijina PSD-ul si 2). pulverizarea PSD-ului. In primul caz, este necesar sa se rastoarne guvernul si sa se aduca vreun Ciolos care sa fie partizanul capitalului strain, FMI, Banca mondiala. Ceea ce ne duce spre punctul 2). Incercari de a sparge PSD-ul sau de a-l inlocui cu vreun alt construct „de stinga”, gen Demos. Numai ca PSD-ul nu mai e „de stinga” de ceva timp! Guvernul Ponta a fost mai „de dreapta” decit dreapta insasi. Iar daca tot ne invirtim in zona antreprenoriala, crede oare cineva ca simplul angajat de la firma privata se gindeste macar vreo secunda ca DNA-ul sau Iohannis i-a marit leafa minima? Nu. Stiu ca e vorba de Dragnea si de PSD. Zombi sau nu. Ce feudalism intirziat? Ce trecere spre burghezie? Maestre, doctore, vino in lumea reala!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Top ↑