Focus

Published on noiembrie 22nd, 2017 | by Alexandru Mamina

0

Junii belicoşi, sau comicul grotesc al insignifianţei

Temele patriotice au proprietatea de a cataliza frecvent, sub aparenţa sentimentelor dezinteresate sau a elanului idealist, fie socoteli egoiste şi meschine până la abjecţie, fie toată gama de prejudecăţi şi aprehensiuni, sau altfel spus prostia funciară observabilă în creierele setate bidimensional. Este ceea ce se întâmplă şi astăzi, când achiziţionarea de către România, la preţul de peste 4 miliarde de dolari, a câtorva rachete Patriot, ni se prezintă drept un mare succes în domeniul siguranţei naţionale, evident împotriva Rusiei etern ameninţătoare, nicidecum ca o afacere din care câştigă de fapt firmele producătoare din Statele Unite ale Americii.

În ceea ce ne priveşte, suntem de acord ca România să-şi dezvolte forţa de apărare. Dacă astăzi nu mai este realmente un stat suveran, se întâmplă şi din cauză că armata ei este neînsemnată sub aspect numeric şi tehnic deopotrivă. Nu poţi să te bazezi, în eventualitatea unei ipotetice agresiuni externe, doar pe sprijinul aliaţilor, ce poate să nu vină ori să nu vină la timp, aşa cum s-a întâmplat de pildă în 1916. În plus, există oricând posibilitatea unui conflict cu un alt stat în interiorul Alianţei nord-atlantice (Grecia şi Turcia oferă exemple în acest sens), împrejurare în care este de presupus că decidenţii de la Washington vor fi de partea celui mai important din punct de vedere geostrategic şi militar. Numai că dezvoltarea militară autentică, durabilă, nu se bazează pe expediente comerciale ocazionale, ci pe măsuri structurale de natură să asigure în orice moment capacitatea de luptă a ţării. Este nevoie, în primul rând, de o industrie de apărare proprie, iar atunci când anumite arme şi echipamente necesare nu se pot realiza în interior, trebuie cumpărate unele performante, nu fregate pe punctul de a fi scoase din uz, nici rachete dintr-o generaţie depăşită. Altminteri nu vorbim decât despre servicii făcute în mod obedient puterii hegemonice şi despre risipirea banilor publici, cărora li s-ar fi putut găsi oricând o destinaţie mai bună.

Ceea ce remarcăm în context este corul vociferărilor la adresa deputatului Adrian Dohotaru (independent, fost la Uniunea Salvaţi România), care s-a opus achiziţiei respective. Celălalt vot împotrivă a fost al senatorului Gabriela Creţu (Partidul Social-Democrat). Nu ne interesează acuzaţiile, concentrate în jurul ideii că ar face jocul Rusiei. Pe lângă faptul că sunt stupide, sunt şi profund neoriginale. Remarcăm însă, cu un amuzament specific umorului negru, comicul grotesc al indivizilor inflamaţi de grija siguranţei naţionale, viteji nevoie mare, gata-gata să se ia de piept cu Vladimir Putin dacă i-ar trece prin cap să ne violenteze patria şi să atenteze la valorile democraţiei. Vajnici luptători, dar numai din spatele tastaturii, tipici pentru categoria tinerilor frumoşi şi gingaşi, ştiţi dumneavoastră, exemplele de civism cu voie de la stăpânire ale preşedintelui Klaus Iohannis!… (Nu pare să-i deranjeze că în cazul de faţă s-au aliniat cuviincioşi la iniţiativa condamnatului şi coruptului de serviciu Liviu Dragnea).

Am constatat cât de fermi şi curajoşi sunt tinerii frumoşi şi gingaşi la una dintre manifestaţiile de la începutul anului din Bucureşti, când au degajat repejor Piaţa Victoriei în clipa în care manifestaţia s-a transformat din petrecere câmpenească într-o bătaie adevărată a jandarmilor cu membrii galeriilor echipelor de fotbal (sau cel puţin aşa au fost identificaţi cu acea ocazie). Asemenea inşi fragili fizic şi afectiv se agită astăzi de grija apărării ţării! Sunt la fel de rizibili ca Radu Tudor în momentul în care-şi afişază morga de specialist propriu-zis în nimic, îngânător melodramatic al litaniei privind vocaţia benefică a politicii mondiale americane.

Comicul grotesc decurge pe de o parte din contradicţia între aerul lor belicos şi slăbiciunea morală sub presiunea confruntării contondente, iar pe de altă parte din caracterul profund ipocrit al discursului. Dacă îi frământă cu adevărat apărarea ţării, forţa ei combativă, dacă tot susţin că ne aflăm într-o zonă de conflict potenţial, sub ameninţarea constantă a invaziei ruseşti, mai ales după desantarea Crimeii în 2014, ce-ar zice să propunem împreună revenirea la stagiul militar obligatoriu, cum se întâmplă în toate zonele de conflict? Aşa stau lucrurile în Israel, Turcia, chiar şi în Statele Unite ale Americii se mobilizează la nevoie Garda Naţională. În definitiv, cum spunea şi Donald Trump în cursul campaniei electorale de anul trecut, statele europene trebuie să fie capabile să se apere şi singure, nu să mizeze preponderent pe suportul american. Ce-ar zice, aşadar, tinerii frumoşi şi gingaşi dacă ar fi scoşi din sediile firmelor şi trimişi în cazarmă, dacă în loc să scrie la calculator ar fi puşi să se pregătească de luptă cu pistolul mitralieră, grenada şi masca de gaze pe faţă?

Reamintim la final, în contrapartită, câteva versuri din poezia Te salut generaţie în blugi, scrisă de Adrian Păunescu, despre altă epocă şi alte personaje, nu neapărat mai bune, dar mai autentice: „Există nişte oameni pe care îi iubesc / Au vârsta conştiinţei şi-a apartenenţei mele / Se învârtesc în jurul a douăzeci de ani / Se dau crocanţi şi şmecheri şi vor să fie stele / Sunt uneori teribili şi alteori vulgari / Părinţii spun adesea că nu mai ştiu să-i crească / Dar ţineţi bine minte, voi, cei scârbiţi de ei / Că ei sunt la nevoie armata românească”. A fost odată… O sută de ani pace!


About the Author

Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Top ↑