Recenzii Focus

Published on februarie 16th, 2018 | by Dan Neumann

0

Un palimpsest exegetic

O recenzie la o carte care cuprinde aproape numai recenzii este în sine un act insolit. De regulă, colecțiile de articole din presă sau de eseuri deja publicate au misiunea de a încheia o etapă în cadrul unei deveniri intelectuale sau de a delimita un interval istoric datat. Este parțial cazul volumului recent al politologului Emanuel Copilaș, (O)poziții. Lecturi politice în vremuri depolitizate (Alexandria Publishing House, Suceava, 2017), care a reușit performanța în anul calendaristic de curând încheiat de a publica nu mai puțin de cinci cărți inedite, din care două titluri îl au drept unic autor. Emanuel Copilaș este un fenomen publicistic deja cunoscut în anumite cercuri intelectuale: în ultimii câțiva ani, cei care i-au urmărit febrila activitate academică, și pe cea de gazetar cultural omniprezent, au luat la cunoștință vocația de lector neobosit a universitarului timișorean, cel care reușește să citească și să recenzeze – în ritm de foc automat, aproape săptămână de săptămână – cărți de teorie proaspăt apărute, îndeosebi la editurile Tact, Adenium, Ideea Europeană, Idea Design & Print etc. Ceea ce îl scoate în evidență pe Emanuel Copilaș, față de majoritatea intelectualilor din generația sa, are, în principal, de-a face cu onestitatea și autodisciplina (de rigoare!) a eforturilor sale generale, căci se referă la câteva poziționări lipsite de ambiguitate: în primă instanță, asumarea unei poziționări de stânga hegeliano-marxistă, dat fiind faptul că doar conservatorii sau liberalii retro se ascund în spatele pretenției întâlnite la anumiți intelectuali de a se autodeclara apolitici, practicând o ideologizare oblică și pe furiș, care se percepe pe sine ca nonideologică, în al doilea rând, Emanuel Copilaș are ambiția de a scrie pe subiecte contemporane din interiorul filozofiei politice, rămânând tributar tradiției filozofiei continentale și, nu în ultimul rând, o rezervă absolută față de experimentele (decretate ca) eșuate ale regimurilor socialismului istoric, pe care Emanuel Copilaș nu le subsumează categoriei de totalitarism, categorie sufocantă și din ce în ce mai vacuă în discursul public „postcomunist”, atunci când nu reprezintă un prilej „geopolitic” de scarecrow propagandistic.

După cum o arată și subtitlul ultimului volum, cel în chestiune, adunând recenzii din ultimii mai bine de cinci ani, Emanuel Copilaș nu se ferește de la a fi combativ, păstrând, totuși, discuția în orizontul larg al ideilor și nu în câmpul vizual strâmt al indivizilor, în care rivalitatea acerbă sau amiciția searbădă, dar interesată, primează, mai ales în spațiul cultural românesc. Cu o prefață inteligentă, dar pe alocuri incisivă, a antropologului francez Claude Karnoouh, volumul (O)poziții este strategic divizat pe tematici diverse, dar care sunt strâns legate de un fir roșu director, la care vom reveni în finalul prezentării. Prima secțiune a cărții, cea de teologie politică, însumează, mai degrabă, recenzii ale unor cărți de istorie și filozofie politică, aparținând unor Paul Veyne, Jacob Taubes, Alain Badiou, Giorgio Agamben, Michael Walzer, Karl Löwith etc., în care Emanuel Copilaș întrevede tentațiile utopice ale unor metafizici politice moderne și ale altor religii politizante premoderne, pe care ar trebui să le abandonăm în favoarea unei armonizări dialectice ale celor două în cadrul democrației de masă, seculare și raționale, într-un cuvânt, moderne. Punctul de inflexiune a relației contradictorii dintre lumea de dincolo a escatologiei creștine și cea a lumii de dincoace, fisurată de rupturi și conflicte sociale, îl constituie pulsiunea revoluționară: revoluționarismul ca modus vivendi forțează limitele contractului social în istoria Europei. Emanuel Copilaș se distanțează atât de cei care interpretează amestecul dintre politică și pseudoteologie ca având potențial genocidar (republicanii și neorepublicanii americani în antisovietismul lor visceral din anii Războiului Rece), cât și de cei care consideră îmbinarea celor două laturi ca fiind imposibilă, simplă mistificare idealistă (marxist-leniniștii de modă veche). Poziția lui Emanuel Copilaș constă în a suspenda orice finitudine din devenire:

Pentru a fi cu adevărat religios, omul nu trebuie să urmeze ritualuri complicate sau să cultive mefiența față de comunități diferite, cu forme de spiritualitate proprii, ci doar să conștientizeze, împreună cu ceilalți, propria infinitate în cadrul unei lumi care a încetat să-i mai fie străină, exterioară. Numai că această luare în posesie a lumii de către om este la rândul ei infinită.” (p. 85)

A doua parte a volumului este o analiză din varii unghiuri a filosofiei politice ultime, neoliberalismul timpurilor noastre, instaurat în anii 1980 și inamovibil de atunci încoace: de la firavul liberalism românesc (două recenzii redundante la aceeași carte a politologului ieșean Daniel Șandru) până la recuperarea socialismului antibolșevic pe linie gramsciană, de la disputele filozofice din cadrul curentelor feministe până la discuții asupra istoriei intelectuale a drepturilor omului, de la iluminismul ca proiect intelectual viu până la guvernamentalitatea neoliberală, decelabilă cu instrumentarul filozofului Michel Foucault, de la filozofia istoriei hegeliene până la ontologia existenței sociale de inspirație marxistă, de la critica proiectului politic subiacent din filozofia lui Martin Heidegger până la anatomia modului de producție capitalist, de la articulațiile inerente conceptului de autoritate la interstițiile celui de tiranie, Emanuel Copilaș expune riguros, deși parcă în fugă și nu întotdeauna adâncind convenabil subiectul (date fiind limita de spațiu și natura demersului său), o multitudine de teme recente, unele de o complexitate filozofică peste puterea de analiză și de disecare a unei recenzii de carte, fie și aceasta realizată în cunoștință de cauză. Aceasta ar fi o posibilă primă scădere a cărții: deși coerent și armonios în sine, volumul (O)poziții are echivocul unei haiku filozofic. Nu poți înghesui idei hegeliene și reflecții de economie politică, care, de obicei, se pretează unor expuneri laborioase și stufoase, cu reveniri largi și prea puține sincope, într-un bob de mazăre fără să pari enigmatic și uneori chiar criptic în realizarea ta finală.

A treia intrare a colecției de față este subiectul economiei politice. Emanuel Copilaș cercetează atent capodopera istoricului Karl Polanyi într-una dintre cele mai bine realizate recenzii ale cărții, revenind asupra trecerii de la feudalism la capitalism în paginile dedicate istoricului marxist Ellen Meiksins Wood. Subiectul generos al istoriei politice, care se condensează într-o altă rubrică din tabla de materii, oscilează între tema relațiilor internaționale de după Al Doilea Război Mondial, experiența regimurilor comuniste și reevaluarea perioadei interbelice românești ca mit contemporan cu valențe ideologizante. Emanuel Copilaș este ferm în critica sa, respingând însă tentația polemicii, atunci când consideră că poate interveni cu folos. Actualitatea politică este și ea reprezentată de recenzii variate: de la preocuparea pentru identitatea politică incertă a Republicii Moldova, în care detectăm, poate în mod eronat, un interes personal al autorului, trecând prin problema presantă a emigranților extraeuropeni, a Brexitului, a islamismului activ, în ascensiune în Europa Centrală, a politicii europene de austeritate de după 2008, a stării democrației europene, din ce în ce mai precară, a inegalităților economice frapante, până la faliile politice (ideologice și de clasă?) ce separă (sau întretaie) grupurile minorei intelighențe românești, Emanuel Copilaș este în temă cu majoritatea problemelor cu care se confruntă Europa și România ultimului deceniu. Poziția sa este una mai curând hegeliană decât marxistă și mai aproape de un spirit al moderației decât de ambivalența oricărei relaționări contradictorii din punct de vedere epistemologic. Un Hegel îmblânzit, non-negativ, dar nu încă pozitiv, deci unilateral, dirijează din umbră gândirea în curs de maturizare solară a autorului: ,,În măsura în care înțelegem inevitabilitatea constrângerilor prezente, înțelegem și cum au fost depășite constrângerile trecute și cum pot fi flexibilizate și/sau limitate constrângerile viitoare.” (p. 443)

(O)poziții. Lecturi politice în vremuri depolitizate este șantierul notelor de lectură, al crâmpeielor de analize ulterioare, eboșe, crochiuri, lucrări de atelier neterminate sau poate abandonate pentru totdeauna, resturi prețioase din laboratorul în care lucrează de aproape un deceniu politologul Emanuel Copilaș. Pentru un cititor nepregătit sau familiarizat cu lecturi tihnite, Emanuel Copilaș face impresia unui alpinist care urcă cu viteza unor montagnes russes de ultimă generație, dar pentru cititorii grăbiți ai zilelor noastre, amatori de senzații intelectuale alerte, erudiția umanistă și sagacitatea vioaie, tinerească a autorului sunt un atuu în aventurile științifice dintr-un periplu intelectual care se anunță deja creator.

Nota redacției: în București cartea va fi lansată sâmbătă, 17 februarie ora 19.00, la Londophone (str. Ioan Zalomit 2, aproape de Cișmigiu). Vor fi prezenți și vor vorbi Vasile Ernu, Claude Karnoouh și autorul.


About the Author



Comments are closed.

Back to Top ↑