Focus

Published on aprilie 12th, 2018 | by Lucian Sârbu

0

De ce nu e de glumit cu amenințările lui Trump la adresa Rusiei?

În ultimele zile am asistat neputincioși la un adevărat delir din partea președintelui Statelor Unite, care s-a apucat mai întâi să promită o retragere a trupelor SUA din Siria, după care, brusc, a devoalat un presupus atac chimic (pe care nu l-a văzut nimeni) al regimului sirian, ajungând să amenințe cu rachete însăși… Rusia. Și apoi tot el, la scurt timp de la amenințarea directă la adresa Rusiei, a publicat un „tweet” împăciuitor în care se plângea de cursa înarmărilor. Tweet la care Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe rus, a replicat că „dacă vor dezarmare, americanii n-au decât să înceapă cu propriile arme chimice”.

La prima vedere Donald Trump acționează ca un om nebun. Însă știm că nu e nebun: felul său excentric de a fi face parte din reperele principale ale unei personalități pe care și-a cizelat-o în timp, mai ales sub influența omniprezenței mediatice. În America Trump e o vedetă TV cum ar fi Gigi Becali sau Mircea Badea la noi. Adică îl știe toată lumea ca pe un cal breaz. O vreme, și nu puțini ani, chiar a fost vioara întâi a unui show tv de succes, „The Apprentice”, care înregistra o audiență de milioane de oameni ediție de ediție.

Alte voci sunt de părere că Trump ar acționa ca un om încolțit, fie din cauza anchetei cu presupusa influență rusească asupra alegerilor (o altă gogoașă care a început să se dezumfle rapid odată cu descoperirea influenței reale pe care a avut-o Cambridge Analytica, o companie 100% occidentală, în strategia de comunicare online a taberei lui Trump) fie din cauza „micului necaz” pe care i-l produce relația cu fosta starletă porno Stormy – adică „furtunoasa” – Daniels. Și care se pare că a cam produs răcirea relațiilor conjugale pentru dl. președinte, care în ultimele apariții a fost văzut alături de o „first lady” – de Melania Trump e vorba – ai cărei ochi vorbeau cu gheață și tăceau… cu lame de cuțit. Fiind astfel încolțit, zic vocile, Trump ar acționa după precedentul „Bill Clinton – Monica Lewinsky”, căutând să abată atenția de la prostiile sale conjugale (și de la eventuala finanțare ilegală a campaniei, dacă se dovedește că mărunțișul primit de pornostară a fost dat în contul avantajelor electorale) prin bombardarea unei țări mici și nefericite, care să joace rolul Iugoslaviei în 1998.

Numai că, în realitate, suntem extrem de departe de scenariul din 1998, contextul de azi fiind cu adevărat periculos, spre deosebire de contextul de atunci. Ca orice lucru important, cu excepția câtorva comentarii (care au putut fi numărate, cu indulgență, pe degetele a două mâini) mass-media românească a ignorat cu grație un document fundamental dat publicității de administrația Trump în decembrie 2017: „Strategia Națională de Securitate a SUA” („National Security Strategy of the USA”). Este un document pe care Casa Albă îl publică periodic și care prezintă publicului concepția despre apărare a administrației curente. Din 1989 încoace au fost publicate, inclusiv cu strategia lui Trump, 15 asemenea strategii naționale: cel mai prolific președinte a fost Bill Clinton, care a publicat 7 strategii în 8 ani de mandat, iar cei mai „leneși” s-au dovedit a fi ultimii doi președinți, George W. Bush și Obama, care nu au publicat decât 2 strategii (câte una pe mandat).

Întrucât nu sunt un specialist în relații internaționale sau în conflicte militare nu mă voi apuca să comentez aceste strategii, care sunt disponibile online, din perspective care mă depășesc. Ceea ce mi-a atras mie atenția, însă, este evoluția semantică a expresiilor care privesc Rusia (și nu numai). Astfel: [1]

în strategia din 2002 (G.W. Bush): Rusia e menționată de 19 ori, contextul mențiunilor fiind presărat de expresii precum „hopeful transition”, „cooperation”, „we will assist Russia to join WTO”, „global consensus about basic principles”, „strategic relationship… the US and Russia are no longer adversaries” etc. etc. etc. Rusia e menționată 100% pozitiv, nimic nu pare să stea în calea prieteniei dintre cele două superputeri.

în strategia din 2006 (tot G.W. Bush): Rusia e menționată de 17 ori. Contextul mențiunilor e presărat de următoarele expresii: „friends and allies”, „our EU partners and Russia”, „consensus”, „reforms to open markets”, „partnership… NATO”, „US seeks to work closely with Russia on strategic issues of common interests”, „encourage… strenghtening… relationship”. Totuși, în acest document apare o primă mențiune care trădează o oarecare îngrijorare din partea americanilor cu privire la evoluția politică din Rusia:

Strengthening our relationship will depend on the policies, foreign and domestic, that Russia adopts. Recent trends regrettably point toward a diminishing commitment to democratic freedoms and institutions. We will work to try to persuade the Russian Government to move forward, not backward, along freedom’s path. […] We will seek to persuade Russia’s government that democratic progress in Russia and its region benefits the peoples who live there and improves relationships with us, with other Western governments, and among themselves. Conversely, efforts to prevent democratic development at home and abroad will hamper the development of Russia’s relations with the United States, Europe, and its neighbors.” (p. 39)

în strategia din 2010 (Obama): Rusia apare menționată de 13 ori, mențiunile făcute fiind presărate cu termeni precum: „build deeper and more effective partnerships”, „ Russia has reemerged in the international arena as a strong voice”, „ 21st century centers of influence … including … Russia”, „a world without nuclear weapons”, „ broader cooperation on areas of mutual interest”, „to build a stable, substantive, multidimensional relationship with Russia”. Totodată, ultima frază care conține o mențiune directă la Rusia pare să sune, astăzi, mai degrabă ca un avertisment… profetic:

„While actively seeking Russia’s cooperation to act as a responsible partner in Europe and Asia, we will support the sovereignty and territorial integrity of Russia’s neighbors. ” (p. 44)

Dar oare ce avea în vedere administrația Obama în acel moment? Vorbim de anul 2010. De ce simțea nevoia administrația Obama să precizeze acest lucru? Rusia nu ocupase pe nimeni în istoria recentă. Războiul din Georgia? Da, fusese pierdut dezastruos de Saakashvili, dar Rusia nu ocupase militar Georgia, deși ar fi putut să o facă, așa cum făcea deja, de facto, cu Abhazia și Osetia de Sud – teritorii georgiene care își proclamaseră independența la scurt timp după disoluția URSS. Timp de aproape două decenii pe americani îi duruse în cot de prezența rușilor în aceste teritorii (ca și în Transnistria, de altfel). Rușii, spre deosebire de cum au acționat americanii în Irak sau Afganistan, doar i-au tras o chelfăneală zdravănă și extrem de rapidă ciudatului de la Tbilisi, după care s-au retras și i-au lăsat în continuare pe georgieni să facă borș cu țara lor.

în strategia din 2015 (tot Obama): Rusia apare menționată de 15 ori. Între timp s-a petrecut, știm prea bine, criza ucraineană. De data asta tonul se schimbă subit: „aggression by Russia” („aggression” e un cuvânt preferat, apărând de 7 ori alăturat de „Russia”!), „tough sanctions”, „energy security concerns… exacerbated by European dependence on Russian natural gas” (apropo de chestiunea aceasta energetică – în cheia ei se poate înțelege și conflictul civil sirian, mai ales dacă o coroborăm cu precizarea de la pag. 16: „we must promote diversification of energy fuels, sources, and routes [s.m.]”), „violation of Ukraine’s integrity”, „deceptive propaganda” etc. Abia în ultima frază care menționează Rusia se îmblânzește și tonul care rămâne, totuși, precaut, „cautious”, cum ar zice americanii:

„At the same time, we will keep the door open to greater collaboration with Russia in areas of common interests, should it choose a different path—a path of peaceful cooperation that respects the sovereignty and democratic development of neighboring states.” (p. 25)

După cum se vede, optica în care Casa Albă vede Rusia evoluează pe parcursul a doar 13 ani de la una de cooperare aproape totală, la una de ostilitate aproape totală – o ostilitate care rămâne, însă, la un nivel deferent. La început americanii văd Rusia ca pe o verișoară mai mică într-ale „superputerilor”, mai „de la țară”, neplimbată prin lume („WTO”) și probabil și ușor tâmpițică – o verișoară pe care e dispusă să o țină de mână ca să o învețe să meargă [în direcția dorită de ei, firește]. Atitudinea aceasta de superioritate încă e prezentă în a doua parte a președinției lui G.W. Bush, dar micuței verișoare de la țară încep să i se traseze primele avertismente, un fel de: „auzi fato, bagă-ți mințile în cap”. După care în 2010 rușii sunt deja avertizați cu subiect și predicat să nu se bage unde [zic americanii că] nu le fierbe oala, adică la „neighbors”. În sfârșit, după ce rușii au făcut o nefăcută, adică au refuzat să stea ca mielul la tăiere și și-au urmărit [și ei] apărarea intereselor geostrategice, recuperând Crimeea, altfel zis băgându-și nasul fix acolo unde le spuseseră americanii să nu se bage, Casa Albă deja nu mai găsește nici un cuvânt bun de amintit la adresa Rusiei, optica în care e văzută aceasta fiind dominată de un singur cuvânt: „aggression”.

Și acum haideți să vedem și cum e prezentată Rusia în strategia lui Trump publicată în decembrie 2017. În primul rând trebuie să remarcăm că Rusia e menționată mult mai des decât înainte: de 25 de ori. Dar cum?

⦁ „China and Russia challenge American power, influence, and interests, attempting to erode American security and prosperity” (p. 2);
⦁ „China and Russia are developing advanced weapons and capabilities that could threaten our critical infrastructure and our command and control architecture.” (p. 8)
⦁ „[US] Enhanced missile defense is not intended to undermine strategic stability or disrupt longstanding strategic relationships with Russia or China.”
⦁ „Russia … using information tools in an attempt to undermine the legitimacy of democracies. ”
⦁ „the revisionist powers of China and Russia … are actively competing against the United States and our allies and partners”
⦁ „China and Russia want to shape a world antithetical to U.S. values and interests.”
⦁ „Russia aims to weaken U.S. influence in the world and divide us from our allies and partners. Russia views the North Atlantic Treaty Organization (NATO) and European Union (EU) as threats. Russia is investing in new military capabilities, including nuclear systems that remain the most significant existential threat to the United States and in destabilizing cyber capabilities. Through modernized forms of subversive tactics, Russia interferes in the domestic political affairs of countries around the world. The combination of Russian ambition and growing military capabilities creates an unstable frontier in Eurasia, where the risk of conflict due to Russian miscalculation is growing. ”
⦁ „China and Russia …  are contesting our geopolitical advantages”
⦁ „Russia uses information operations as part of its offensive cyber efforts to influence public opinion across the globe. ”
⦁ „ China and Russia target their investments in the developing world to expand influence and gain competitive advantages against the United States. ”
⦁ „China and Russia aspire to project power worldwide…”
⦁ „ Russia is using subversive measures to weaken the credibility of America…”
⦁ „Russian subversion and aggression”
⦁ „China … Russia… failed politics of Cold War … Cuba … dictatorship in Venezuela”

Nu întâmplător am ales să adaug și China deoarece aceasta e realitatea: în cea mai recentă strategie de securitate publicată de Casa Albă China și Rusia apar obsesiv împreună. Acesta e primul element absolut de noutate din strategiile de securitate. Sigur, China e și ea discutată în celelalte strategii (poate ar merita și ea o discuție aparte) dar în general China e China, Rusia e Rusia. Până acum, în strategiile precedente, tendința era mai degrabă de alăturare a Chinei cu India (ca mari economii emergente din Asia). „China și Rusia” e ceva complet nou. De asemenea, am redat citatele în format extins pentru a înțelege mai bine al doilea element de noutate absolută, care privește ceea ce a devenit oficial Rusia pentru americani: un adversar, o putere revanșardă dominată de fantasmele din timpul Războiului Rece, amenințând pax americana și ordinea mondială. Cum altfel se explică abundența de expresii asociate Rusiei precum: „amenințare”, „împotrivă”, „contestare”, „subversiv”, „agresiune”, „revizionism” etc.? Al șaptelea fragment de mai sus e cel mai relevant, de aceea am și ales să-l redau în întregime, dar oricine poate analiza pe îndelete strategia dată publicității de americani.

Să recapitulăm. În 2002 Rusia încă mai era în genunchi, așa cum o lăsase Elțîn. Câtă vreme Rusia a stat în genunchi americanii n-au scos-o din „friendship”, „partnership”, „commitment” etc. Încetul cu încetul, pe măsură ce Rusia începe să se ridice și să-și facă simțită prezența la nivel internațional (inclusiv prin zdravene scatoalce aplicate rând pe rând Georgiei lui Saakashvili, Ucrainei și acum „luptătorilor libertății” din Siria), interesele ei intrând vrând-nevrând în coliziune cu interesele SUA, iată că americanii schimbă foaia și din „aggression” și „threat” nu-i mai scot. 15 ani le-au trebuit americanilor să treacă de la „we are no longer adversaries” (Bush, 2002) la „revisionist power of Russia actively competing against US”.

Cu alte cuvinte nu avem de-a face cu o simplă nebunie de moment a lui Trump care acum zice una, apoi zice alta, și în general se comportă ca un bufon. Dimpotrivă. E vorba de un crescendo al ostilității față de Rusia, care începe încă de la G.W. Bush, continuă și se acutizează sub Obama și ajunge și mai intensă sub Trump. Nu e vorba de lătratul câinelui care, tocmai fiindcă latră, nu mușcă. Nu e vorba de rătăcirile unui lunatic ajuns președinte peste cel mai puternic imperiu al planetei. Nu e vorba nici de un scandal care să facă uitată furtuna conjugală adusă de Stormy „Furtunoasa”.

Ceea ce se întrevede la orizont e o furtună de o cu totul altă natură care se coace, încetul cu încetul, de mai mulți ani de zile. La jumătate de oră după ce afirmă pe ton amenințător „Get ready Russia!”, Trump, perfect cabotin, întinde mâna împăciuitor. Pentru că își închipuie că are de-a face cu telespectatorii narcotizați din fața televizorului, cu inteligența la nivel de Oprah și Măruță. Zaharova are dreptate să-i respingă gestul pentru că ea știe că amenințarea aceea nu a venit nici din neant, nici din joaca unui reality show.

[1] Toate strategiile sunt disponibile online pe situl http://nssarchive.us/ Numărul paginii face întotdeauna referire la varianta pdf.


About the Author

Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de marketing. A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia.



Comments are closed.

Back to Top ↑