Focus

Published on mai 15th, 2018 | by Bill Van Auken

0

Crimă în masă în Gaza

Luni 14 mai 2018, în fâșia Gaza, armata israeliană a măcelărit câteva duzini de demonstranți palestinieni și a rănit mai multe mii. În timp ce avea loc această atrocitate, o ceremonie grotescă se desfășura la doar 80 de km distanță pentru a marca deschiderea oficială a unei ambasade americane în Ierusalimul divizat și ocupat.

Cele două evenimente – având loc la a șaptezecea aniversare a declarației de independență a Israelului – au fost juxtapuse de mass-media, transmise simultan de canalele de televiziune pe un ecran împărțit în două. Ceea ce nu s-a putut ascunde a fost că inaugurarea ambasadei americane a fost în perfect acord cu măcelul și, de fapt, chiar echivalează cu o declarație de sprijin politic în favoarea masacrului care a avut loc la cordonul de securitate ce separă Israelul de teritoriul ocupat și sărăcit.

Numărul protestatarilor palestinieni neînarmați omorâți de trăgătorii Forțelor de Apărare Israeliene (FAI) la granița estică a fâșiei Gaza s-a ridicat luni la 58, existând totodată 2700 de răniți, mulți suferind răni cumplite în urma muniției de război, ceea ce cu siguranță va mări numărul de victime. Mulți dintre răniții care au supraviețuit își vor pierde brațele sau picioarele ca rezultat al focului țintașilor israelieni. Echipele de salvare palestiniene, pare-se, n-au putut aduna toate cadavrele protestatarilor secerați atunci când au ajuns la gardul puternic fortificat.

Printre morți s-au numărat cel puțin opt copii sub 16 ani, inclusiv o fetiță de 12 ani. Printre răniți au existat 78 de femei și 203 copii, potrivit unui raport al Ministerului Palestinian al Sănătății.

Violența letală dezlănțuită de armata israeliană a constat din raiduri aeriene, bombardamente cu tancuri și incendierea corturilor în care s-au adunat familii palestiniene.

Această neînfrânată violență de stat nu e motivată de nicio amenințare serioasă din partea zecilor de mii de demonstranți fără arme. În timp ce au ucis cu mult peste 100 de palestinieni, FAI n-au suferit nicio pierdere de când au început, pe 30 martie, protestele „Marelui Marș de Întoarcere”.

Mai curând, dreptul elementar cerut de tinerii care au mărșăluit în bătaia armelor israeliene amenință întregul proiect sionist de a decupa prin exproprierea palestinienilor un stat evreiesc bazat pe exclusivitate rasială și religioasă.

Toți cei implicați în această ucidere în masă, de la prim-ministrul Benjamin Netanyahu și cabinetul său, împreună cu acoliții lor de la Washington și până la țintașii care au tras, sunt colectiv și personal responsabili de crime de război. Așa cum au stabilit procesele de la Nürnberg ale criminalilor de război naziști, soldații pot și trebuie să refuze un ordin nelegal de a ucide civili din senin. Nu te poți baza decât pe o armată saturată de ideologia rasistă și fascistă pentru a comite asemenea crime.

Carnajul de la granița fâșiei Gaza a fost însoțit de o atmosferă de criminalitate și reacțiune la ceremonia ambasadei SUA, care a fost pusă în scenă în fața unui public de politicieni israelieni și americani de dreapta, comandanți de armată și rabini de frunte.

A fost prezent la eveniment Sheldon Adelson, mogul de cazinouri din Las Vegas, care a cheltuit milioane pentru înființarea de colonii sioniste în West Bank-ul ocupat și pentru a finanța campania prezidențială a lui Donald Trump. De asemenea, a fost prezent Joseph Lieberman, un fost senator democrat, candidat la vicepreședinție, care a pregătit legea americană din 1995 – sprijinită covârșitor de ambele partide – ce chema la transferarea ambasadei SUA din Tel Aviv la Ierusalim.

Subliniind în plus sprijinul bipartizan pentru politica ucigașă a Israelului, Chuck Schumer, Senate Minority Leader al New Yorkului, a salutat inaugurarea ambasadei de la Ierusalim ca „mult așteptată”, adăugând:

„Îl aplaud pe președintele Trump pentru acest gest”.

Cel care a oficiat o rugăciune de inaugurare a fost Robert Jeffress, predicatorul baptist de dreapta din Dallas, care declarase cândva că „toți evreii vor merge în iad” și că islamul este o „erezie din puțul iadului”. El a vorbit împreună cu un rabin din Israel care descrisese negrii ca „maimuțe”. De asemenea, a fost prezent un alt „creștin sionist” proeminent, John Hagee, care spusese mai demult că Hitler a fost „un vânător” trimis de Dumnezeu pentru a împlini profeția biblică prin gonirea evreilor în Israel. Ăștia sunt prietenii statului israelian.

În timp ce Trump a apărut prin conferință video, discursul principal a fost rostit de ginerele său, Jared Kushner, care spusese celor adunați că

„Suntem cu Israelul pentru că noi credem, împreună cu acesta, în drepturile omului, în faptul că trebuie apărată democrația și că știm că acesta e lucrul corect de făcut.”

Nimic nu poate furniza o înfățișare mai explicită a „drepturilor omului” și a „democrației” promovate de Washington decât sprijinul american acordat uciderii în masă a protestatarilor civili de armata israeliană.

Kushner a continuat prin a-i învinovăți pe palestinieni pentru moartea lor, declarând printre aplauze că „provocatorii de violență fac parte din problemă, și nu din soluție”. Această poziție a fost exemplificată luni după-masa de purtătorul de cuvânt al Casei Albe, care a respins întrebările repetate despre faptul dacă Washingtonul i-a solicitat Israelului să fie mai cumpătat. El insistase că „acțiunile cinice” ale Hamasului, partidul islamist burghez care administrează teritoriul, erau singurele de vină pentru masacru.

Mass-media oficiale au făcut tot ce au putut pentru a ascunde scara crimei ce are loc în fâșia Gaza. Rețelele de televiziune din SUA au expediat rapid baia de sânge, fără vreo critică a represiunii sălbatice exercitate de Israel. Se poate imagina ușor ce reacții ar fi provocat uciderile dacă ele ar fi fost făcute de guvernele din Rusia, Iran, Venezuela sau orice altă țară luată în vizor de ipocriții imperialiști ai „drepturilor omului”.

Puterile europene au emis declarații ezitante despre baia de sânge din Gaza, care nu fac decât să arate cu degetul propria lor complicitate. Șeful de politică externă al Uniunii Europene, Federica Mogherini, a solicitat Israelului să respecte „principiul proporționalității în utilizarea forței” – ceva ce este limpede că acesta nu va face – în timp ce cerea Hamasului să se asigure de faptul că protestele „vor rămâne în mod strict nonviolente”.

În ce le privește, regimurile burgheze arabe, care s-au prezentat cândva în mod fals ca apărătoare ale poporului palestinian, au întors pur și simplu spatele carnajului din Gaza. Monarhia saudită, care s-a aliniat în mod ferm cu SUA și Israelul în pregătirile pentru un război de proporții cu Iranul, primise cu brațele deschise represiunea.

Regimul egiptean al gen. Abdel-Fateh al-Sisi a emis o declarație ipocrită potrivit căreia „respinge utilizarea forței împotriva unor marșuri pașnice în numele unor drepturi legitime și juste”. Asta a venit de la un guvern care și-a consolidat puterea prin masacrarea a 1600 de adepți ai lui Mohamed Morsi, președintele ales sprijinit de Frăția Musulmană și demis în 2013 în urma unei lovituri de stat. Regimul egiptean a cerut ca protestele din Gaza să înceteze, temându-se că o contagiune a rezistenței în masă ar putea trece propriile sale granițe.

În schimbul unei suprimări a demonstrațiilor, Cairo a oferit să-și deschidă punctul de trecere de la granița cu Gaza pentru a permite intrarea unor transporturi de hrană, combustibil, medicamente și alte bunuri de necesitate vitală, care au fost blocate de Israel. Tel Aviv și-a închis singurul punct de trecere al frontierei ca răzbunare pentru proteste, amenințând să arunce infrastructura fragilă a teritoriului într-un colaps total.

Nu există diferență fundamentală între ce a făcut guvernul israelian în Gaza și acțiunile efectuate de cele mai reacționare regimuri din istorie, de la uciderea în masă a indienilor din Amritsar în 1919 de către colonialismul britanic până la masacrul din Sharpeville în 1960 al regimului de apartheid sud-african, fără a mai vorbi de crimele regimului nazist.

Încercările din partea Israelului de a justifica măcelărirea palestinienilor prin referințe la Holocaust sunt moralmente obscene, la fel ca eforturile de a-i intimida pe cei care denunță aceste crime, etichetându-i drept antisemiți. Acest lucru a fost ilustrat în mod grotesc de Ministrul Israelian al Securității, Gilad Erdan, care spusese luni că scara numărului de morți de la granița cu Gaza

„nu indică nimic – la fel cum numărul de naziști care au murit în războiul mondial nu face nazismul ceva ce ar putea fi explicat sau înțeles”.

Doar o societate profund bolnavă și demoralizată poate produce o asemenea comparație între naziști și tineretul disperat din Gaza, întemnițat de armata israeliană într-un teritoriu în care se confruntă cu o rată a șomajului de 60%, sărăcie în masă și privațiuni de toate felurile. În realitate, ocupația și represiunea israeliană a produs condiții care seamănă foarte mult cu ghetoul din Varşovia, plin de trăgători gata să omoare pe oricine ar încerca să scape de acolo.

Ca societate și ca țară Israelul se îndreaptă spre abis. Indiferent de sprijinul de care se bucură din partea Washingtonului și al altor puteri imperialiste, în ochii milioanelor din întreaga lume Israelul este un stat criminal care și-a pierdut orice fel de legitimitate morală și politică. Niciun guvern care a susținut că e democratic n-a comis asemenea atrocități. Crimele din Gaza sunt produsul final al metodelor prin care s-a înființat acest stat în urmă cu 70 de ani, împreună cu consecințele pe care le-a avut de-a lungul timpului.

În spatele miturilor sioniste despre Israel ca reprezentând un „adăpost sigur” pentru poporul evreu, măcelul împotriva fâșiei Gaza și cursa Tel Avivului către un război de proporții în Orientul Mijlociu sunt în mare măsură dictate de disperarea clasei conducătoare capitaliste din țară de a devia tensiunile sociale și de clasă în exterior, prin promovarea fricii, a șovinismului antiarab și a militarismului. Printre statele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) Israelul e pe locul doi, după Statele Unite, în ce privește inegalitatea socială, cu o rată a sărăciei de 22% și cu una dintre cele mai mari rate de miliardari pe cap de locuitor din lume.

Evenimentele sângeroase din Gaza impun cu cea mai mare urgență necesitatea de a uni clasa muncitoare, arabă și evreiască deopotrivă, dincolo de diviziunile naționale, religioase și sectare, într-o luptă comună împotriva imperialismului, sionismului și burgheziei arabe, pe baza unui program socialist și internaționalist.

Nu există nicio cale națională care să ne scoată din acest impas sângeros, nici în prelungirea proiectului sionist ciuruit de crize, nici în himera unei „soluții bazate pe două state”, care s-ar baza pe crearea unui stat palestinian de tip bantustan, aflat sub conducerea unei burghezii indigene corupte.

Totodată, masacrul din Gaza constituie un semnal de alarmă urgent pentru muncitorii de pretutindeni. Adoptarea de către statul israelian a represiunii brutale face parte din deplasarea spre dreapta a guvernelor capitaliste din întreaga lume. Indiferența mass-media și a guvernelor burgheze cu privire la secerarea demonstranților palestinieni indică faptul că sunt gata să treacă la, și să justifice crime și mai mari, oricare ar fi țara în care ar avea de-a face cu o rezistență în masă.

[apărut inițial pe 15 mai 2018 pe WSWS.org – World Socialist Website; traducere de Alexandru Polgár]


About the Author



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to Top ↑