Cum a fost posibil? Despre închiderea televiziunii de stat din Grecia.
Miercuri, 12 iunie, o știre venită din Grecia a făcut înconjurul lumii: guvernul Samaras (coaliție struțo-cămilă între conservatori-social-democrați și un mic partid oportunist de stânga, cum ar veni la noi: coaliție între PDL, PSD și UNPR) decidea închiderea imediată a televiziunii de stat. Știrea era cu atât mai interesantă cu cât Grecia ar fi devenit, credem, prima țară europeană fără televiziune de stat. Ceva nemaivăzut în epoca… Eurovisionului. Lăsând gluma la o parte, ceva nemaivăzut într-o epocă a liberalizării cvasi-complete a mass-mediei. Cât de „generos” să fie un guvern democratic încât să-și permită luxul de a nu avea sub control măcar un post național de televiziune? Oare un asemenea guvern nu ar fi sfâșiat imediat de televiziunile private aflate sub controlul opoziției – chiar și atunci când nu ar comite greșeli?…
Relatările presei din România au mers în special pe comunicatele furnizate de Mediafax (care, și ele, au preluat sec comunicate ale marilor agenții de presă din străinătate) și singurele lucruri care s-au înțeles în mod coerent din relatările presei noastre au fost că decizia ar avea efect imediat (ceea ce s-a și întâmplat), că televiziunea de stat de la Atena era o gaură neagră și că decizia ar fi fost luată „la presiunea” creditorilor externi. Cum în urmă cu doar câteva luni, mai precis în iarnă, TVR-ul nostru a trecut printr-un proces oarecum asemănător (sute de oameni concediați și închiderea abruptă a unor canale), motivațiile fiind cam aceleași, adică: datorii mari, pierderi masive și cerințe stringente ale FMI-ului, am socotit că ar fi util să prezentăm publicului și un alt punct de vedere privitor la ceea ce s-a întâmplat, și se întâmplă în continuare, la Atena. În acest sens l-am contactat pe Giorgos Karatsioubanis și l-am rugat să-mi răspundă la câteva întrebări. Giorgos este unul dintre tinerii reprezentanți ai „noii stângi” din Grecia, membru în Comitetul Național al SYRIZA (partidul principal de opoziție din Grecia) și secretar cu probleme politice al Partidului Stângii Europene – partidul paneuropean din care face parte SYRIZA (a nu se confunda PSE cu celălalt mare partid „de centru-stânga” din Europa, S&D, adică social-democrații lui Victor Ponta, Francois Hollande etc.).
Deși convorbirea a fost scurtă, ea conține destule indicii că lucrurile sunt mult mai complicate și că de fapt ceea ce a fost prezentat publicului european ca o decizie de asanare a cheltuielilor publice reprezintă o formă mai mult decât dubioasă de a exercita o autoritate constituită ca urmare a unor alegeri democratice…
Salut, Giorgos și mulțumesc pentru amabilitate. Conform relatărilor oficiale din mass-media românească închiderea televiziunii de stat de la Atena (ERT) a fost o decizie foarte rapid luată, chiar „impulsivă”. Dar s-a spus, de asemeni, că o asemenea decizie fusese discutată de multă vreme cu troika. Așadar, ce e adevăr și ce e minciună în spatele acestei decizii complet neașteptate a guvernului Samaras?
Decizia aceasta autoritară privitoare la închiderea postului public de televiziune, ERT, e încă o dovadă a lipsei de viziune a Memorandumului [acordul semnat de guvernul precedent cu troica FMI/CE/BCE, n.m.] și a politicilor de austeritate, pe care guvernul de acum le implementează cu largul concurs al troicii.
Totuși, în cazul de față se pare că troica nu a cerut în mod specific închiderea ERT, ci doar renunțarea la câteva mii de joburi redundante din sectorul public. Guvernul e cel care a ales, pur și simplu, să închidă ERT – a făcut astfel din ERT prima victimă a concedierilor, dar decizia s-a întors împotriva lor, pentru că în toată țara a avut loc o mobilizare masivă în favoarea ERT.
Care era situația economică la ERT? Era chiar așa de rea, cum au declarat reprezentanții guvernului?
Nici vorbă. Ba chiar, așa cum rezultă dintr-un articol foarte recent publicat de ziarul francez l’Humanite, se pare că ERT a obținut un profit net de 40 de milioane de euro pe primul trimestru din 2013. Importanța ERT vine din faptul că transmite nu doar pentru Grecia ci și pentru milioanele de greci care trăiesc în străinătate.
În Grecia ERT reprezintă și un caz de securitate națională deoarece transmisiunile sale se prind și în insule și în regiunile mai îndepărtate ale țării care fără semnalul ERT nu ar mai avea nici o legătură cu Grecia continentală.
Apoi, pentru grecii care trăiesc în străinătate, pe lângă faptul că e singura legătură culturală cu Grecia, reprezintă și o metodă de educație și de predare a limbii grecești pentru cei mici.
Dar mai presus de orice închiderea ERT reprezintă o sinucidere culturală a Greciei, pentru că ERT era singurul post de televiziune care avea o agendă culturală serioasă, ceea ce canalelor private le lipsește cu desăvârșire.
În România televiziunea de stat e dominată în mod tradițional de guvernul în funcție deși, prin lege, trebuie să prezinte obiectiv punctele de vedere ale tuturor actorilor politici importanți de la putere sau din opoziție. Dominația, destul de subtil exprimată, e vizibilă de exemplu în talk-show-uri, unde politicienii apropiați de guvern beneficiază de mai mult timp de antenă decât politicienii din opoziție, dar în general programele de știri sunt destul de decent concepute. Pe de altă parte orice partid major influențează direct un post tv privat. În unele cazuri proprietarii posturilor tv sunt chiar politicieni activi, chiar parlamentari, înrolați sub steagul cutărui sau cutărui partid. Deci, dacă guvernul României ar decide la un moment dat închiderea televiziunii centrale, numai partidele mici ar fi afectate, pentru că televiziunea de stat e unica televiziune cu acoperire națională care le mai acordă din când în când atenție acestor partide (o foarte mică atenție, dar… tot mai bine decât nimic). Care e, din acest punct de vedere, situația în Grecia și ce înseamnă pentru strategia de comunicare a SYRIZEI închiderea ERT? Aveți propria voastră televiziune? Dar partidele din coaliția de guvernare – conservatorii, PASOK, DIMAR?
Păi deși SYRIZA e la ora actuală principalul partid de opoziție, după ce a obținut 27% din voturi la ultimele alegeri parlamentare, în toate canalele de televiziune timpul acordat nouă e mereu al patrulea, după timpul acordat celor trei partide care compun guvernul.
Din păcate există o legătură directă între guvern și proprietarii televiziunilor private care sunt, de obicei, și proprietari ai marilor companii de construcții și ai băncilor. Împreună, aceștia reprezintă așa-zisul „triunghi al păcatelor” (triangle of sin), după cum îl numim noi.
Cât despre SYRIZA, nu, nu deține o televiziune proprie, dar avem un radio propriu care acoperă toată regiunea Atenei, și care transmite și prin internet. Și avem și niște ziare, care de fapt aparțin anumitor organizații din componența partidului nostru, nu aparțin în mod direct partidului SYRIZA [SYRIZA e la bază o coaliție formată din mai multe organizații, un soi de Partidul „Alianța Civică” de la noi, de pe vremuri, doar că de stânga, nu de dreapta, cum era PAC n.m. ].
Am auzit că grecii ar fi de părere că decizia guvernului e mai rea chiar și în comparație cu deciziile luate în timpul dictaturii. Tu ce părere ai?
Da, în fața sediului ERT, atunci când s-a adunat mulțimea, când au început să se organizeze protestele împotriva închiderii, s-a strigat un slogan care sună cam așa: „n-am mai văzut atâta democrație din timpul dictaturii!”
Părerea mea e că sloganul ăsta reprezintă situația corectă din acest moment din Grecia, unde o mulțime de drepturi sociale, politice și civile sunt interzise în numele „salvării” țării.
E adevărat că jurnaliștii de la companiile private au declarat, în semn de solidaritate cu colegii lor din ERT, o grevă de câteva ore (scurtă, dar foarte semnificativă, aș zice eu)? Ce i-a motivat să facă o asemenea grevă? Pun această întrebare deoarece în România, după 23 de ani de capitalism sălbatic și de implementare a unor strategii care au vizat în mod direct desființarea conștiinței de clasă, e ceva incredibil să auzi că niște lucrători din domeniul privat s-au apucat să protesteze în semn de solidaritate cu niște lucrători de la stat. În România n-am văzut niciodată așa ceva.
Sindicatul jurnaliștilor (ESHEA) a reprezentat una din pârghiile active ale mobilizării populației încă din prima zi. Da, e adevărat că au declanșat o grevă de scurtă durată și pe lângă asta mai trebuie știut că duminică, pentru prima oară după 35 de ani, a fost publicat un ziar scris în întregime de niște ziariști în grevă. E vorba de un colectiv compus din câțiva ziariști care au fost în grevă, împreună cu câțiva colegi de la ERT, și se numește „Vocea Independentă”.
Totuși, nu toate redacțiile s-au alăturat acestei greve, majoritatea celor care au acceptat să o facă sunt cele care au o orientare de stânga și în special acestea și-au suspendat pentru scurtă vreme apariția în semn de solidaritate cu greva sindicatului de susținere a ERT.
După cum știi, în urmă cu 2 luni am fost la Atena și am văzut semnele austerității la fiecare colț de stradă. Chiar le-am zis prietenilor mei de acasă, după ce m-am întors, că Atena mi-a reamintit de perioada urâtă a Bucureștiului din anii 90, exceptând faptul că noi nu avem Acropole și o istorie de 2500 de ani. Acum am auzit că guvernul vostru a decis să mai micșoreze salariul minim, de data asta la 480 de euro. Pentru mine chestia asta sună ca o nouă lovitură morală împotriva poporului grec, și cu toate astea grecii par să aibă în continuare suficientă energie pentru a protesta împotriva derapajelor recente ale guvernanților. Crezi că guvernul e pregătit pentru un „război de poziții” împotriva populației, sau vor fi obligați să dea înapoi și să renunțe la decizia de a închide ERT?
Anul trecut, în timpul alegerilor, sloganul nostru a fost „Noi sau ei”. Astăzi mi se pare mai actual decât niciodată.
Pentru mine e clar că guvernul acesta nu o să mai reziste multă vreme. E posibil chiar ca, la momentul la care rândurile convorbirii noastre vor fi traduse în limba română, Grecia să fi intrat deja în perioada campaniei electorale. În orice caz, e absolut clar că ERT va continua cumva să emită, pentru că treaba asta e pur și simplu garantată de sprijinul public masiv arătat de populație televiziunii de stat în ultimele zile.
Conform ultimelor zvonuri (destul de contradictorii) dl. prim-ministru Samaras și-ar fi exprimat acordul pentru redeschiderea parțială a transmisiunii ERT. Însă ceilalți membri ai coaliției, PASOK și DIMAR, cer redeschiderea completă. E adevărat? Se discută anumite condiții privind această re-deschidere? Sau dl. prim-ministru încearcă doar să calmeze populația?
Guvernul acesta, de fapt această coaliție guvernamentală formată din trei partide complet diferite, suferă de niște probleme interne grave, pentru că el nu e un guvern format ca să reprezinte nevoile oamenilor, ci ca să aibă ca sarcină strict îndeplinirea Memorandumului – acordul cu troika. Adică programul sever de austeritate extremă care până acum a avut ca singure efecte concrete aruncarea în sărăcie și în disperare a celei mai mari părți a populației, cu un șomaj record de 30% (din care în jur de 65% șomaj numai în rândul tinerilor).
Pe acest fond, decizia de a închide ERT a fost o mișcare care exprimă panica d-lui Samaras, și e o mișcare ce se va întoarce împotriva guvernului său.
Oamenii sunt pur și simplu sătui și vor alegeri. Și tuturor politicienilor de la putere le este clar că acest val masiv de rezistență populară se va transforma în cel mai mare coșmar al lor, care va duce în mod direct la căderea guvernului.
Mulțumesc.
Actualizare 19 iunie. Între timp, la presiunea străzii și a opiniei publice internaționale, autoritățile elene au decis anularea deciziei guvernului.
About the Author
Lucian Sârbu Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de economie (specializare: marketing). A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia. În prezent deține propria agenție de marketing și nu este implicat politic.
Related Posts
Din ce cauză libertatea de exprimare este o poveste de adormit copiii →
Sindromul Oana Stancu →
Despre libertatea presei pe înţelesul inepţilor →
Comentarii recente