Căsătoriile gay – între moralitate și oportunitate
Într-o postare anterioară m-am ocupat de unele argumente care se aduc împotriva căsătoriilor și uniunilor civile între persoane de același sex. Am încercat să arăt cum pot fi contracarate astfel de argumente. Spuneam tot atunci că în contextul României au fost și voci care nu au respins din principiu propunerea de a legaliza uniunile gay. Unii parlamentari au acceptat permisibilitatea morală a propunerii legislative, dar au ținut să menționeze că este inoportună. Este posibil să fi fost onești când au afirmat asta, gândindu-se că într-o țară conservatoare și declarativ ortodoxă ideea căsătoriilor gay ar putea crea ”deranjamente” sociale. Cel mai probabil, însă, a fost o strategie de a evita atitudinea etică pro-gay care aduce cu sine costuri electorale.
Politicienii care consideră că legalizarea căsătoriilor gay este permisă moral dar inoportună au datoria morală de a dezvolta sensibilitatea și toleranța românilor.
Cu toate acestea, este natural să ne întrebăm ce are a face moralitatea cu oportunitatea? Cum adică ceva este moral dar inoportun? Chiar are sens să susținem asta? Cineva ar putea spune, pe bună dreptate, că moralitatea nu a fost niciodată comodă și la îndemână. În mod obișnuit când afirmăm că anumite acțiuni sunt obligatorii nu ne gândim la oportunitate sau inoportunitate. În plus, credem că într-o evaluare morală considerentele de oportunitate nu ar trebui să aibă vreo greutate. De exemplu, atunci când decidem dacă acțiunea de a fura este morală sau imorală nu ne bazăm pe considerentul că ea ar putea fi oportună. Atunci când cineva încearcă să fure mașina de lux a unui cunoscut personaj politic s-ar putea ca acțiunea să nu fie cea mai potrivită. Dacă un mijloc atinge sau nu scopul vizat nu ne poate spune nimic despre moralitatea acțiunilor. Furtul poate fi considerat imoral dacă încalcă standarde de moralitate, nu dacă într-o situație de maximă securitate este pe deplin inoportun.
Și totuși există o legătură între moralitate și oportunitate. Un caz intuitiv care ilustrează legătura este cel al comunicării adevărului către pacienți cu boli terminale. Medicul are datoria morală de a comunica în mod corect rezultatele investigației sale către pacienți, dar își poate exercita această datorie în feluri diferite. O poate face într-un mod direct și fără menajamente atunci când observă că pacientul poate suporta verdictul medical sau poate amâna comunicarea diagnosticului pentru zilele următoare atunci când pacientul nu mai este atât de vulnerabil. Din imaginarea acestor situații reiese cât de importantă este oportunitatea de a face un lucru într-un fel sau altul. Chiar dacă ești bine intenționat se poate să produci mai mult rău decât bine. Exercitarea imediată sau într-un anumit fel a unei datorii morale poate să complice situația. Amânarea sau alegerea unei alte modalități poate fi moralmente dezirabilă atunci când evită producerea unui rău care poate fi evitat. Când decidem ce trebuie să facem nu trebuie să ne raportăm exclusiv la standarde raționale independente de context, ci și la natura situației în care ne aflăm. Nu credem că un medic care spune adevărul oricum și oricând are o sensibilitate morală față de ceilalți.
Este inoportună permisibilitatea căsătoriilor gay în acest moment în România? Din păcate există fapte în favoarea unui răspuns pozitiv. Rezultatele recentului sondaj, realizat la nivel european, arată că România se află pe podiumul celor mai homofobe țări, alături de Bulgaria și Croația. În aceste țări, oamenii s-au confruntat destul de des cu situații de discriminare, abuz verbal , violență, instigare la ură, pe baza orientării sexuale sau a identității de gen. Cel mai puțin homofobe țări sunt Cehia, Danemarca și Finlanda. A legaliza căsătoriile gay în România în acest moment poate determina o creștere a abuzurilor și a discriminării. Legea poate avea ca efect înăsprirea condițiilor de exprimare liberă a orientării sexuale. Legalizarea căsătoriilor gay poate fi considerată un progres moral la modul general, dar luând în considerare frecvența comportamentul homofobic din România avem temeiuri să credem că s-ar putea produce un rău pe care nu-l dorim. Vrem să progresăm moral ca societate dar trebuie să fim atenți și la reacțiile previzibile generate de natura contextului.
Trebuie oare să ne resemnăm? Din fericire, nu. Dacă ceva este moralmente cerut dar inoportun atunci avem datoria morală de a schimba starea de fapt pentru a putea aplica ceea ce este moralmente corect. Politicienii care consideră că legalizarea căsătoriilor gay este permisă moral dar inoportună au datoria morală de a dezvolta sensibilitatea și toleranța românilor. Trebuie, de exemplu, să implementeze programe educaționale care promovează valorile toleranței și empatiei. Complementar, se pot adopta soluții intermediare cum este cea a uniunii civile. Politicienii nu pot susține teza inoportunității fără a fi obligați moral să creeze treptat condiții oportune de exprimare liberă a orientării sexuale. Ceea ce inițial părea o poziție de scăpare, presupune o datorie morală destul de clară: momentul oportunității trebuie pregătit! Ceva poate fi moral și inoportun în același timp, dar nu poate rămâne așa.
About the Author
Emilian Mihailov Etician, Centrul de cercetare în etică aplicată, Universitatea din București (www.ccea.ro); Doctor în filosofie, Universitatea din București, cu o teză despre teoria etică a lui Kant; Membru al Societății Române de Filosofie analitică (http://www.srfa.ro/mihailov-emilian). Domenii de interes: filosofia morală a lui Kant, filosofie morală contemporană, epistemologie morală, meta-etică, etică aplicată, filosofia lui Wittgenstein, evoluția moralității.
Related Posts
A reînceput disputa homosexuali/transsexuali etc. vs. normalitate →
Ecce homo! →
Decontul Occidentului →
11 Responses to Căsătoriile gay – între moralitate și oportunitate