În Brazilia se duce o dublă luptă împotriva neoliberalismului
În vreme ce lumea era cu ochii pe Turcia, încă o țară a fost cuprinsă de revolte: Brazilia. La fel ca Turcia, Brazilia a cunoscut de curând un relativ succes economic. Numai că, la fel ca în Turcia, roadele acestei creșteri economice sunt împărțite extrem de inegal. La fel ca în Turcia, o provocare relativ minoră a declanșat o reacție în lanț mult mai răspândită. Spre deosebire de Turcia, acea provocare este un atac direct la standardele de viață. Dar explozia de mânie care a rezultat pare să fie la fel de profundă.
În Brazilia, poate că studenții și indigenii duc bătălii diferite, dar fac parte, în definitiv, din aceeași luptă împotriva statului neoliberal.
Brazilia a cunoscut o mare creștere economică în ultimul deceniu, care însă a început să scadă. În 2010, economia a crescut cu 7,5%, iar pentru 2011, estimarea FMI e de 2,7%. Se presupune că această încetinire temporară va fi urmată de o creștere mai mare în 2013, deși cu statisticile FMI nu poți ști niciodată. Totuși, paralela cu Turcia – tot o economie în curs rapid de dezvoltare care suferă o încetinire treptată – e izbitoare. Economii ca Turcia și Brazilia devin o forță destul de importantă în economia mondială. Ce se întâmplă acolo contează pentru restul lumii. Ar fi bine să fim pe fază și gata să întindem mâna solidarității atunci când e nevoie.
Chiar acum, ce se întâmplă în Brazilia și Turcia se numește revoltă. În Turcia, scânteia a fost dată de apărarea parcului Gezi. În Brazilia, prețurile la transportul public sunt ceea ce îi scoate pe oameni mânioși în stradă. Pe 2 iunie, autoritățile din metropola São Paolo au crescut prețul unei singure călătorii de la 1,4 dolari la 1,5 dolari. Mai mult, această majorare e făcută în contextul unei inflații de 15,5%, iar pentru mulți brazilieni s-a dovedit a fi proverbiala picătură care a umplut paharul. Începând cu 10 iunie, orașul a fost zguduit de patru zile consecutive de demonstrații și lupte de stradă. Pe 13 iunie, 5000 de oameni au ieșit în stradă și s-au ciocnit violent cu poliția.
Potrivit BBC, „demonstranții erau studenți, cei mai mulți dintre ei, însă autoritățile au afirmat că erau și grupuri de anarhiști care căutau scandal”. Ideea că unii studenți ar putea fi anarhiști din convingere și că unii anarhiști merg la facultate deoarece le place să învețe nu le-a trecut prin cap nici „autorităților”, nici celor de la BBC. Iar cei care „căutau scandal” erau, înainte de toți, tocmai polițiștii turbați, care au folosit cantități excesive de gaz lacrimogen și gloanțe de cauciuc împotriva demonstranților, în majoritate neînarmați, dintre care unii, într-adevăr, au atacat magazinele și au dat foc la cauciucuri. Dar asta fac oamenii disperați dacă le faci viața și mea grea prin majorarea prețului unui serviciu public în contextul unei inflații rapide.
Per total, au fost răniți mai mult de 50 de oameni, iar arestările au depășit 200. Potrivit BBC, „poliția spune că a confiscat bombe cu petrol, cuțite și droguri”. Sigur. Și da, „poliția a acționat cu profesionalism”, conform guvernatorului statului. Evident. La urma urmei, represiunea e profesia lor.
Toate acestea au fost relatate în 14 iunie pe site-ul BBC. A doua zi, The Guardian a dat mai mult. Demonstrații în São Paolo, Rio de Janeiro, Porto Alegre și capitala Brasilia; 130 de oameni reținuți; cel puțin 100 de demonstranți răniți; de asemenea, 12 polițiști răniți. În unele momente, poliția a atacat mulțimi complet non-violente. În alte momente, demonstranții și-au manifestat mânia prin însemnarea pereților cu graffiti, spargerea vitrinelor, incendierea gunoiului și așa mai departe.
Potrivit poliției, forțele de ordine au decis să atace deoarece protestatarii o luaseră pe un traseu diferit de cel asupra căruia conveniseră cu autoritățile și deoarece aceștia aruncaseră cu obiecte înspre polițiști. Șarjele poliției au fost nemiloase, însoțite din plin de gloanțe de cauciuc, gaz lacrimogen și bastoane. Până și primarul din São Paolo s-a văzut nevoit să admită că poliția nu a urmat „protocolul” și a anunțat o investigație oficială.
De unde atâta mânie? Desigur, e vorba de majorarea prețului la biletul pentru metrou și autobuz, dar e mai mult de-atât. „E vorba de o societate care s-a săturat de politicieni corupți care nu-și respectă promisiunile de a îmbunătăți lucrurile…”, a spus un protestatar de 24 de ani. „Vrem o educație, niște servicii medicale și un transport decente. În asta constă lupta.” E din nou aceeași poveste: în vreme ce statul insistă pe creștere economică, inegalitatea crește. Oamenii protestează, poliția atacă, iar revolta se adâncește și se lărgește.
Dar în Brazilia se întâmplă mai mult decât protestele împotriva majorării prețului la transport. Are loc o revoltă și la țară. Adevărul e că Brazilia și-a construit economia capitalistă neoliberală pe spatele sclaviei, a deposedării de pământ și a genocidului fățiș asupra populației sale indigene. Lupta împotriva colonialismului și pentru eliberarea indigenilor continuă neîntrerupt. În această luptă, comunitățile se confruntă cu toate tipurile de exploatare a resurselor și de proiecte de infrastructură care alcătuiesc structura dezvoltării neoliberale.
În ultimii ani, s-au derulat numeroase activități împotriva proiectului unui imens baraj la Belo Monte. Acest proiect riscă să dăuneze terenurilor și ecosistemului de care comunitățile indigene depind ca să trăiască. Pe 28 mai, șantierul a fost ocupat de protestatari, nefiind prima acțiune de acest fel. Între timp, pe 6 iunie, a avut loc încă un mare miting de protest în capitala Brasilia.
În tot acest timp, iese la lumină un trecut colonialist și genocidal care, din păcate, continuă și azi. Recent, a ieșit la suprafață un raport întocmit de instituția de stat responsabilă de relațiile cu indigenii și nepublicat anterior, care prezintă în detaliu tratamentul statului asupra populației indigene și care conține o serie de povești îngrozitoare – de la cei treizeci de săteni atacați și uciși cu dinamită aruncată din zbor până la răspândirea intenționată a variolei, o boală mortală, cu scopul de a scăpa de oameni. Lista continuă, cu peste 1000 de crime în mod specific menționate într-un text de 7000 de pagini.
Raportul a fost înaintat în 1967, dar „a dispărut”, așa cum s-a întâmplat cu multe dintre victime. A reapărut abia primăvara asta, soartă care nu le-a fost menită și victimelor înseși. În acest răstimp, dictatura militară a dispărut, dar teroarea instigată de latifundiari și capitaliștii agricoli împotriva populației indigene și a țăranilor fără pământ continuă nestingherită. La fel și rezistența, din fericire.
În Brazilia, indigenii se confruntă cu un dușman care nu e doar colonialist, ci și neoliberal. Ei sunt atacați și omorâți deoarece se află în calea agriculturii profitabile axate pe export și a uriașei infrastructuri necesare pentru alimentarea cu energie a industriilor în curs rapid de dezvoltare ale Braziliei. Același monstru neoliberal care ridică prețurile biletelor la metrou și autobuz la cote insuportabile îi alungă pe indigeni de pe pământurile lor, îi marginalizează pe săraci în favelas și ține milioane de tineri departe de universități și de locurile de muncă – asta în vreme ce face investiții prioritare din futile stadioane pentru Cupa Mondială, în loc să investească în atât de necesarele școli și spitale.
În acest sens, poate că studenții care demonstrează și indigenii care protestează duc bătălii diferite, dar ei fac parte, în definitiv, din aceeași luptă – lupta umanității împotriva neoliberalismului și a populațiilor auto-eliberatoare împotriva aparatului represiv de stat construit pe fundamente rasiste și colonialiste. Ar fi bine să fim atenți la felul în care această dublă luptă se va desfășura în următoarele săptămâni, luni și ani.
Sursa: ROAR Magazine – http://roarmag.org/2013/06/brazil-sao-paulo-protests-bus-fares/.
Traducere de Vladimir Borțun
Related Posts
Inegalitatea începe din pântece →
Totul merge extraordinar de bine dar datoriile cresc exploziv în toată lumea →
Despre compasiune ca o cenzură a gândirii politice →
Comentarii recente