Cartelele în mâinile teroriștilor
Pe scena internațională se observă lesne în ultima vreme o accentuare a problemelor legate de colectare și monitorizare a datelor personale. Cu voie sau fără voie suntem supravegheați și spionați. Iar asta în numele securității noastre. „Teroriștii pot oricând acționa din umbră.” Asemenea mesaje se transmit constant. În contextul României s-a propus, recent, interceptarea convorbirilor telefonice pentru cartelele preplătite. Victor Ponta s-a declarat în favoarea propunerii argumentând că astfel de cartele ”pot fi folosite de terorişti”. Cei mai mulți au reacționat încercând să aducă argumente împotrivă. Au fost invocate libertățile garantate prin constituție, drepturile omului și alte documente internaționale. Dar o astfel de reacție este nepotrivită deoarece acreditează implicit ideea că ceea ce produce premierul este un argument în favoarea propunerii. Trebuie, în schimb, să atragem atenția că evidențierea posibilității utilizării cartelelor pre-plătite de către teroriști nu constituie de la bun început un argument în favoarea a ceva.
Adesea, în filosofie se trasează distincția între ceea ce constituie o problemă față de ceva și ceea ce constituie un argument împotriva sau în favoarea a ceva.[1] Una e să ridici o problemă, evidențiind riscuri, efecte negative, consecințe indezirabile neintenționate în legătură cu o situație și alta e să produci un argument. Un argument pleacă de la un set de premise și ajunge, respectând regulile logicii, la concluzia că X este greșit și trebuie interzis sau că Y este bun și trebuie promovat. A ridica o problemă înseamnă a ne îngrijora de unele riscuri și efecte negative care pot să ni se întâmple. Medicamentele reprezintă cazul paradigmatic. Orice pastilă are și efecte secundare care pot afecta starea unui pacient. De aici nu decurge că medicamentele nu sunt bune, ci doar că trebuie să fim atenți la efectele secundare. De asemenea, avem griji față de regimurile democratice. Există pericolul tiraniei majorității, majoritatea ia decizii greșite, informațiile de încredere sunt marginalizate, politicieni populiști sunt aleși. Toate acestea reprezintă probleme în virtutea cărora ne îngrijorăm, dar nu constituie un argument împotriva democrației. Pentru a produce un argument este necesar să cântărim aspectele îngrijorătoare (costurile) și lucrurile bune (beneficiile) pe care le aduce cu sine democrația. Dacă reușim să arătăm că lucrurile bune sunt prea puține sau prea puțin semnificative în raport cu riscurile și neajunsurile atunci putem ajunge la concluzia că democrația nu mai este ceva care trebuie promovat.
Acum devine clar de ce afirmațiile premierului nu reprezintă un argument în favoarea interceptării cartelelor pre-plătite. A spune că teroriștii pot folosi astfel de cartele nu înseamnă nimic altceva decât că există o îngrijorare în acest sens și că trebuie să fim atenți la riscurile ce decurg de aici. Teroriștii pot folosi de asemenea cuțite, psihopații la fel, și nu ne gândim să înregistrăm cumpărătorii de cuțite sau să monitorizăm folosirea lor. Faptul că un lucru poate fi folosit cu intenții rele nu reprezintă un argument împotriva sa. Dar dacă acel lucru nu aduce nici un beneficiu și prezintă un potențial mare de a face rău atunci putem trage concluzia că trebuie interzis sau monitorizat. Pentru a produce un argument în favoarea interceptării mai sunt necesare premise care să arate că beneficiile în termeni de libertate nu exprimă o valoare care să nu poată fi surclasată, că există riscuri cu impact major care decurg exclusiv din natura utilizării cartelelor și că aceste riscuri contează mai mult decât păstrarea intactă a beneficiilor libertății. Este justificat să cerem interceptarea sau s-o respingem, dar asta numai după ce am stabilit ce este mai important pentru noi, după ce am cântărit atât costurile cât și beneficiile și am ajuns la concluzia unui bilanț.
[1] Vezi Allen Buchanan, Better than Human: The Promise and Perils of Enhancing Ourselves, Oxford University Press, 2011, pp. 144-45. Buchanan aplică distincția pentru a clarifica unele aspecte din polemica despre perfecționarea umană prin mijloace biomedicale.
About the Author
Emilian Mihailov Etician, Centrul de cercetare în etică aplicată, Universitatea din București (www.ccea.ro); Doctor în filosofie, Universitatea din București, cu o teză despre teoria etică a lui Kant; Membru al Societății Române de Filosofie analitică (http://www.srfa.ro/mihailov-emilian). Domenii de interes: filosofia morală a lui Kant, filosofie morală contemporană, epistemologie morală, meta-etică, etică aplicată, filosofia lui Wittgenstein, evoluția moralității.
Related Posts
Nu-i așa că și tu credeai că pragul electoral e (numai) 5%? →
Umanismul înşelător şi falsificarea democraţiei →
Despre libertatea presei pe înţelesul inepţilor →
Argumentația bazată pe teoria bilanțului este cît se poate de necesară însă cred că trebuie spus clar și răspicat: nu e vorba de siguranța națională ci de restrîngerea drepturilor cetățenilor iar domnul Ponta încearcă să manipuleze opinia publică cu non-argumente. E manipulare prin metoda fricii: trebuie să vă restrîngerea drepturile ca să nu vină bau bau să vă pună o bombă sau să vă răpească. Ați văzut la Iași? Ați văzut ce-a făcut Hayssam? Nu e vorba numai de logică aici. E vorba de un întreg context. Ponta nu a vrut să argumenteze ci să convingă.
Nu e vorba despre o teorie a bilanțului ci despre distincția dintre o problemă (concern) și un argument. Costuri și beneficii au un sens mai larg aici, nu doar o semnificație economică. În limbajul obișnuit vorbim folosim ”lucruri bune” și ”lucruri rele”.