Published on septembrie 4th, 2013 | by Adrian-Paul Iliescu
58Masacrul câinilor, ofilirea Brigittei Bardot și impotența lui Cristian Tudor Popescu
Cunoscut pentru accese periodice de excitație furioasă, Cristian Tudor Popescu, care vrea să tranșeze problema maidanezilor în articolul Câini și oameni (publicat pe 4 septembrie 2013 pentru a 3-a oară, după propria confesiune a nervosului autor), n-ar merita de fapt un răspuns. Dar pentru că sunt și tineri de bună calitate ce se simt derutați de „argumentele” împroșcate de cunoscutul ziarist, o punere la punct devine obligatorie.
„Teza” de bază a agitatului personaj mediatic este că mila față de maidanezi este ipocrită, deoarece oricum noi exterminăm nenumărate animale și insecte. Evident, un pseudo-argument. De ce?
- Mai întâi: faptul că exterminăm unele animale (chiar foarte multe) nu arată deloc că așa și trebuie să facem, că suntem îndreptățiți să o facem, și, deci, că nu avem de ce să ne rușinăm. Faptul că așa este nu arată că așa și trebuie să fie! După pseudo-logica lui CTP, s-ar zice că nu trebuie să ne fie rușine de noi acte de corupție, pentru că oricum suntem zilnic implicați în diverse acte de corupție. Ridicol, desigur! În realitate, oamenii sunt capabili să recunoască imoralitatea corupției, chiar dacă, din motive complicate (dar limpede explicate în teoria socială), ei nu renunță la corupție: analog, putem recunoaște cruzimea și imoralitatea masacrului câinilor, chiar dacă continuăm să mâncăm carne și deci să tolerăm sacrificarea altor animale. Aici nu e vorba de fariseism, ci de neputința (arhifamiliară) a omului de a duce o viață morală perfectă.
- Dar, dacă tot nu suntem perfecți, de ce oare ne mai lamentăm cu privire la masacrul câinilor? Foarte simplu (chiar dacă prea greu de înțeles pentru CTP): este valabil principiul ”faptul că nu poți face totul nu e o scuză ca să nu faci nimic”. Acest principiu respinge cinismul propagat de CTP, cinismul ideii că oricum suntem călăi de animale, deci putem omorî oricât de multe. Dacă nu putem renunța la sacrificarea unor animale, asta nu înseamnă că avem liber să omorâm fără limită, deci că putem masacra câinii fără reticențe. Dacă suntem adesea cruzi, asta nu înseamnă că putem fi oricât de cruzi și că ar fi o simplă ipocrizie sa ne abținem de la cruzime. Cruzimea rămâne un lucru rău, și orice apel la evitarea cruzimii (atunci când se poate) este ceva pozitiv, chiar dacă niciodată nu sunt eliminate toate cruzimile.
- În al doilea rând, aici e implicată o generalizare stupidă: toate animalele și insectele sunt tratate la fel, ca și cum ar fi toate o apă și un pământ. CTP insinuează că nu e nici o deosebire între a ucide un gândac și a ucide un câine: dacă nu ne lamentăm privind masacrarea gândacilor, de ce ne-ar afecta masacrarea câinilor? La o asemenea perlă, nu poți să nu îți amintești de celebra constatare a lui William Blake, marele poet romantic britanic: „a generaliza înseamnă a fi idiot”. Dacă CTP nu vede nici o deosebire între gândaci și câini, cazul lui e chiar mai grav decât s-a crezut: nu e vorba doar de accese suspecte de furie, ci de un veritabil handicap mintal. Dacă însă el vede deosebirea, dar nu-i pasă de ea, atunci e altceva: e un handicap moral. Indiferent de caz, nu este OK.
- Sigur că cineva poate pretinde că și gândacii, și câinii sunt vietăți, deci trebuie tratați la fel. Argumentul este însă greșit: nu scrie nicăieri că toate vietățile trebuie tratate la fel. Vietățile au între ele asemănări de familie (cum ar spune Ludwig Wittgenstein) dar nu sunt toate același lucru ambalat diferit. Animalele sunt foarte diferite, au grade de dezvoltare foarte variate, au capacități psihice și reacții foarte diferite, grade de inteligență și sensibilitate diferite. În realitate, la nivel micro există vietăți care sunt mai aproape de natura inanimată decât de celelalte vietăți, există nenumărate vietăți care n-au mai nimic comun cu omul, după cum există și vietăți mult mai apropiate de om (așa cum sunt cimpanzeii sau câinii). Așa cum atestă etologia (dar știu toți oamenii de bun simț, fără să fi studiat problema), câinii sunt capabili de multă sensibilitate, de multă inteligență practică și emoțională, și au multe reacții comportamentale comune cu omul. Din acest motiv, a-i pune pe același plan cu gândacii este stupid. Copiii sesizează această diferență, chiar dacă CTP nu.
- Gândirea bazată pe principiul „dacă exterminăm netulburați gândacii, putem extermina netulburați și câini” este la nivelul gândirii acelor compatrioți (se zice că erau romi, dar cine știe?) care au mâncat lebedele de la Schönbrunn: într-adevăr, dacă mâncăm rațe, de ce n-am mânca și lebede? După CTP, n-ar exista nici un motiv. Ce atâta ipocrizie? E animal? Atunci e de mâncat (sau măcar de ucis).
- În realitate, răspunsul la întrebarea de mai sus e simplu, și se rezumă într-un singur cuvânt: cultură. Există ceva numit cultură, care ne face în stare să tratăm lebăda ca animal ornamental (și să o încărcăm cu valori simbolice și cu o mitologie, pe care, desigur, producătorii de science-fiction sau ziariștii reciclați de evenimente nu-s obligați să o cunoască) – și nu să o mâncăm ca pe rață. Lebăda ocupă, în viața umană, alt loc decât rața… are alte semnificații și valori culturale. Și, în mod analog, câinii ocupă alt loc în viața umană decât gândacii sau viermii. Capacitatea lor de a participa la viața oamenilor, de a empatiza, de a ajuta impune (oricărui om civilizat) respect.
- Arată însă asta că ar trebui să protejăm câinii? Răspunsul este da. Câinele, ca străvechi tovarăș al omului, trebuie tratat altfel decât gândacul sau șarpele; avem datoria de a-i oferi respect și protecție. Cultura umană (și istoria subiacentă) îl încarcă cu valori ce trebuie respectate și apărate.
- Se poate pretinde că aceste valori sunt întreținute numai de unii, nu de toți oamenii (de iubitorii de animale doar), deci nu ar fi constrângătoare la modul general. Argumentul e greșit. Dacă mulți oameni respectă câinii, societatea în general e datoare să îi respecte și ea. Avem dreptul să scuipăm pe o mâzgălitură de pe pavaj? Desigur. Avem dreptul să scuipăm pe o imagine a lui Buddha? Niciodată. Chiar dacă nu suntem budiști, respectul budiștilor pentru această imagine ne impune și nouă respect. La fel stau lucrurile cu câinii și pisicile: cei care nu iubesc aceste animale sunt datori să le respecte pentru că milioane sau sute de milioane le respectă și le iubesc.
- Fără a fi ființă rațională, câinele are o personalitate, și chiar una morală: este fricos sau curajos, ascultător sau rebel, jucăuș sau posac, empatic sau indiferent, iubitor sau ostil, recunoscător, credincios, capabil de a suferi (nu doar fizic) etc. Aceste trăsături fac din el, nu un om, dar un tovarăș demn de respect al omului, o ființă mai apropiată de om decât de gândac. Câinele este o parte componentă a civilizației umane, nu o simplă parte a naturii. El trebuie respectat așa cum trebuie respectate vestigiile trecutului, urmele istoriei etc., care sunt și ele o parte a civilizației.
- În sfârșit, la CTP nu putea lipsi tradiționalul argument împotriva milei. Mediatizatul personaj sentențios ne informează că nu are sens să ne fie milă de câini. Aici, ne aflăm pe familiarul teritoriu al extremismului. De multe secole, extremismul a propagat teoria nonsensului (și perniciozității) milei: cruciații nu trebuiau să aibă milă de musulmani, turcii nu trebuia să aibă milă de ghiauri, catolicii au fost chemați să nu aibă milă de protestanți, arienii să nu aibă milă de evrei, oamenii muncii să nu aibă milă de „exploatatori” etc. Sigur, în toate aceste cazuri e vorba de oameni. Dar extremismul a avut totdeauna grijă să denunțe și mila față de animale: nu trebuiau tovarășii să fie fără milă față de cai, pentru că aceștia erau speranța țăranilor ce nu voiau să se înscrie în cooperativele colective? Așa s-a petrecut masacrul cailor în România, și, cu siguranță, dacă ar fi trăit în acele timpuri, CTP ar fi explicat într-un articol vituperant că mila este un nonsens. De ce? Pentru că el este, structural, un extremist iar extremiștii detestă atât mila, cât și morala. Ei văd doar scopul, iar scopul scuză (în ochii lor) toate mijloacele.
- În fine, un aspect mai jenant. Cu obicinuita-i competență universală, CTP se azvârle și într-un strop de psihanaliză, informându-ne că Brigitte Bardot a devenit apărătoarea câinilor atunci când n-a mai avut succes la bărbați. Este, desigur, un fals gratuit, o impertinență și o josnicie. Iar aluzia la iubirea de animale ca simplă „compensație” de care au nevoie „fetele vesele” de la o vârstă încolo este, nu numai caracteristică unei mentalități masculine primitive, ci și periculoasă ca un bumerang. CTP să fie foarte circumspect: dacă acest gen de „analiză” golănească este acceptabil, ce ne împiedică oare să presupunem că însuși Cristian Tudor Popescu e impotent, și tocmai prin această rușinoasă carență se explică formidabila sa furie războinică împotriva câinilor – exces de belicozitate menit să compenseze absența altor performanțe, mai puțin sângeroase…
Multumesc pentru reactia foarte prompta.
As avea nevoie de cateva clarificari cu privire la cateva afirmatii ale dvs.
1. În realitate, oamenii sunt capabili să recunoască imoralitatea corupției, chiar dacă, din motive complicate (dar limpede explicate în teoria socială), ei nu renunță la corupție: analog, putem recunoaște cruzimea și imoralitatea masacrului câinilor, chiar dacă continuăm să mâncăm carne și deci să tolerăm sacrificarea altor animale. –
Daca este asa, atunci se poate spune ca oamenii sunt capabili sa recunoasca imoralitatea/monstruozitatea omorârii câinilor, chiar dacă, ‘din motive complicate’, ei îi vor omorî prin eutanasiere? Într-adevar, ce poate fi mai complicat, in acest caz, decat faptul ca este evident ca Statul Roman, comunitatile locale si societatea roamaneasca in ansamblul ei nu mai pot face fata situatiei prin mijloace rationale, morale si civilizate? Solutia eutanasierii, desi sunt perfect de acord ca este salbatica si imorala, ar putea sa fie singura realista si relativ rapida, avand in vedere necesitatea de a impiedica omorarea oamenilor de catre cainii maidanezi. Subliniez faptul ca mi se pare absurd sa se impute vreo ‘vina’ cainilor pentru suferintele si moartea provocata oamenilor. Pentru moartea oamenilor si suferintele provocate acestora de cainii maidanezi responsabili, in principal, sunt politicienii, de la toate nivelele.
4. Așa cum atestă etologia (dar știu toți oamenii de bun simț, fără să fi studiat problema), câinii sunt capabili de multă sensibilitate, de multă inteligență practică și emoțională, și au multe reacții comportamentale comune cu omul. Din acest motiv, a-i pune pe același plan cu gândacii este stupid –
Dar dacă comparația este între vaci/porci, de exemplu, și câini este la fel de stupid a-i pune pe același plan? Nu mi-e clar dacă susțineți ideea că ”a fi capabil de multă sensibilitate, de multă inteligență practică și emoțională, și au multe reacții comportamentale comune cu omul” reprezintă singurul criteriu pentru a acorda o demnitate superioară unui anumit animal? De ce nu ar fi și ”vocația” de a suferi un criteriu? În acest caz, se susține mai greu ideea potrivit căreia, de exemplu, vacile/porcii nu ar fi pe același plan cu câinele.
6. Există ceva numit cultură, care ne face în stare să tratăm lebăda ca animal ornamental (și să o încărcăm cu valori simbolice și cu o mitologie, pe care, desigur, producătorii de science-fiction sau ziariștii reciclați de evenimente nu-s obligați să o cunoască) –
De acord, dar cultura nu ține de domeniul faptelor? Nu este contingentă? E doar o contingență că în cultura noastră câinele are o demnitate aparte. Ne putem gândi la demnitatea excepțională pe care o ocupă vaca în India. Și, în definitiv, ne putem imagina culturi în care animale diferite (gândaci?), îndepărtate de om potrivit ideei asemănărilor de familie, ocupă un loc preeminent. Dacă este adevărat ă afirmația că cultura este contingentă în sensul precizat mai sus, nu este o trecere ilegitimă de la ”este” la ”trebuie” să spui că câinele trebuie să fie respectat în mod necondiționat doar pe baza faptului că, în cultura noastră, este respectat?
9. Fără a fi ființă rațională, câinele are o personalitate, și chiar una morală: este fricos sau curajos, ascultător sau rebel, jucăuș sau posac, empatic sau indiferent, iubitor sau ostil, recunoscător, credincios, capabil de a suferi (nu doar fizic) etc –
Poate că merita adăugată încă o pereche de trăsături – câinele este agresiv (precum câinii care l-au atacat cu efecte mortale pe micuțul de 4 ani) sau inofensiv (precum un bichon).
Și cu totul respectul și admirația sincere pe care vi le port, îmi permit să mai formulez o simplă întrebare – nu este, de asemenea, o generalizare exagerată să vorbim despre câine în general? Atunci când, de pildă, precizați că ”Aceste trăsături fac din el, nu un om, dar un tovarăș demn de respect al omului, o ființă mai apropiată de om decât de gândac”, părinții copilului de 4 ani, de exemplu, ar trebui să se lase convinși că inclusiv câinele care a provocat moartea copilului lor este demn de respect?
1. In primul rind ca nu a dovedit nimeni ca nu s-ar mai putea face fatza situatiei fara un masacru. Aceasta e o premisa nedemonstrata, care face multa placere celor inclinatzi spre solutzii brutale.
2. Dar solutzia nici nu e o solutzie. Nu e realista, nu e ratzionala. Se poate paria ca masacrul, care probabil se va produce, nu va rezolva problema, ci doar o va atenua temporar. Nu e genul de problema care sa se rezolve prin masacrare. Multi caini vor fi ucisi, altii nu, si oricum dupa luni sau citiva ani situatia se va reitera. Numai extremistii cred ca marile probleme se rezolva prin extreminare. Iar aceasta mentalitate extremista e bine inradacinata la romani.
3. De ce? Pt ca problema e ineficacitatea administratiei si nu agresivitatea cainilor (majoritatea nu sunt agresivi, ci sunt ingroziti de violentele zilnice la care sunt supusi de cei carora le place sa ii loveasca, sperie etc). In multe parti, chiar in unele localitati din Romania, problema a fost rezolvata prin mijloace civilizate, daca administratia a actionat civilizat. Dar acestea sunt mai curind exceptii, decit regula.
4. Cainii agresivi sunt, desigur, periculosi, si se pot lua masuri radicale in cazul lor, dar a mascra zeci sau sute de mii de caini pt ca citiva sunt agresivi e o metoda barbara, metoda lui Irod. Romanii se pretind crestini (majoritatea nu sunt de fapt crestini, prin mentalitate, ci numai superstitiosi) dar au de fapt inclinatie spre metoda exterminarii, care este ceva opus spiritului crestin.
5. Daca cultura e contingentza, totul e contingentza si deci totul este permis. Aici trebuie sa ne ferim de o relativizare facila. De ce nu am masacra si oameni, daca cultura si legile (parte si ele din cultura) sunt contingente?
6. A lua suferintza ca singur criteriu este o eroare tipica de generalizare excesiva, eroarea denuntzata de Wittgenstein. Intre animale sunt multe diferente, ca si asemanari de familie, deci este gresit sa lucrezi cu un singur criteriu. Atentzie la Wittgenstein, discutziile lui despre eroarea generalizarii.
Interesanta argumentatia de mai sus.
Cu toate acestea, facand abstractie de patosul lui CTP, in termeni pragmatici, solutia cainilor maidanezi nu poate fi decat una singura: eutanasierea.
Voi incerca sa construiesc o argumentatie, desi nu stiu daca ma voi ridica la inaltimea celei de mai sus.
Argumente pot fi multe, judecati de valoare pot fi multe, inflacarari pot de asemenea exista, dar in termeni practici, cum poate fi solutionata problema cainilor maidanezi? Asumptie: Cainii maidanezi nu au ce cauta pe strazi pentru ca a) reprezinta un pericol fizic real la adresa oamenilor; b) reprezinta un stress permanent pentru unii oameni; c) pentru ca se prezuma ca traim in civilizatie.
Argumentatia nu poate merge mai departe daca nu vom fi convenit cu totii asupra acestui aspect, si anume ca maidanezii sau cainii fara stapan nu au ce cauta pe strazi.
Mai departe, lasand afectele deoparte, care ne pot tulbura judecata, precum si teoriile complicate despre etologie (care nu stiu ce inseamna dar seamana cu un neologism) si ce o mai fi zis Wittgenstein in alta viata, exista cel putin 4 solutii de luat in calcul cu privire la cainii maidanezi:
1. Sterilizarea
2. Adoptia
3. Ingrijirea in adaposturi
4. Eutanasierea
Sterilizarea, insotita de returnarea cainilor pe strazi, nu rezolva de facto problema si in niciun caz nu rezolva problema agresivitatii cainilor, ci doar este o solutie care pe termen mediu si lung va face ca maidanezii sa se imputineze pe strazi. Ori ce ne intereseaza pe noi ar fi sa scapam de ei imediat, cu cele mai mici costuri, indeplinind, daca se poate, toate criteriile de moralitate. Mai mult decat atat, cainele care a omorat un copil de 4 ani in Bucuresti, fusese deja sterilizat. Deci sterilizare+returnare in strada=failure.
Adoptia. Ce frumos suna! Numai ca asociatia Cutu-Cutu sau o alta asemenea pseudo-asociatie criminala a fost chiar ce care a semnat actele adoptiei cainelui criminal, dupa care l-a abandonat in strada. Mai mult decat atat, cererea pentru adoptii este infima, dupa spusele primarului din Tulcea, in ultimii ani de zile, a primit doar cateva cereri de adoptie.
Ingrijirea in adaposturi. Ca mi se pare mie, n-ar fi nimic! Dar a ingriji un caine in adaposturi cu costurile cu care un batran se chinuie sa traiasca dintr-o pensie amarata, mi se pare un delict moral. Ce mi s-ar parea „fair” ar fi, ca pe o baza voluntara, asa-zisii iubitori de animale, sa constituie un fond din care sa fie platita ingrijirea animalelor. Astfel, compasiunea pentru animale nu s-ar mai face doar cu gura, sacrificand oameni nevinovati care risca sa fie muscati sau omorati de caini.
Eutanasierea. Faptul ca Basescu este un animal politic, asta o stim cu totii. Dar pentru prima oara in ultimii 10 ani, pot spune ca a avut o interventie verbala rationala. La polul celalalt, Crin Antonescu a afirmat ca desi nu este un adept al eutanasierii, crede „cu durere in suflet”, ca aceasta este singura solutie logistica pe care o detine statul roman. Partea asta cu durerea mi-a provocat si mie o mare durere, dar totusi de neinteles. Pentru oamenii care mor de foame sau in spitale, nu are nimeni nicio durere. Pentru atatea si atatea abuzuri nu are nimeni nicio durere. Ei bine, pentru cainii maidanezi, cata durere! Si in suflet si peste tot! Atentie, nu vorbim de caini cu stapan, vorbim de niste caini care nu au ce cauta pe strazi, care transmit boli si pot provoca si au facut-o in repetate randuri, moartea mai multor oameni. Probabil din prea multa sensibilitate! Exagerand putin, au murit ei oameni in razboaie, fara sa-i fie mila nimanui si ne-am gasit acum de cine sa ne fie mila, de niste potai ucigase! Pe de alta parte, nu clamez nicidecum o riposta impotriva cainilor, nu cred ca trebuie sa ne razbunam pe caini, dar cred ca nu exista alta solutie rationala mai sigura, mai rapida, mai eficienta si mai putin costisitoare in problematica cainilor maidanezi decat eutanasierea.
„cred ca nu exista alta solutie ratzionala” nu e un argument, ci o simpla marturisire. Unii pot sa creada asa ceva, altii pot avea credintze opuse. Discutia nu progreseaza cu nimic, daca pur si simplu ne confesam cu privire la aceasta dureroasa problema.
Chestiunea e care sunt argumentele. Faptul ca de multe ori oamenii sufera sau mor si nimanui nu-i pasa e real, dar nu e relevant. Pt ca masacrarea cainilor ramine totusi un lucru rau. A spune ca „au fost masacrati oameni si nimanui nu i-a pasat”, deci pot fi mascratzi si cainii, e ca si cum ai spune „unii au comis crime, nimanui nu i-a pasat, deci si noi putem comite crime”. Argumentul este incorect.
Nepasarea multora fatza de suferintzele sau moartea altor oameni e reala, si condamnabila. dar ea nu arata ca am avea justificarea de a masacra cainii. Arata doar ca suntem (in mare parte) salbatici, si tocmaid e aceea nu ne pasa nici de moartea altor oameni, nici de masacrarea cainilor.
Problema cainilor vagabonzi putea fi rezolvata de mult, daca administratiile locale foloseau cum se cuvine fondurile existente. Jaful asupra banului public, care a impiedicat rezolvarea problemei, e adevarata cauza a situatziei foarte dificile in care s-a ajuns.
Veti vedea insa ca masacrul se va porduce, dar problema nu va fi rezolvata. Pt ca administratiile noastre sunt incapabile sipt ca aceasta problema nu se rezolva de fapt prin masacrare.
Daca am suportat cainii pe strazi zeci de ani – INMULTINDU-SE (pentru ca NU a existat o sterilizare „in masa”, ci facuta mai ales de anumite ong-uri si de persoane fizice, pe deranjul lor) – si nu-i mai putem suporta cca4 ani – IMPUTINANDU-SE treptat, de la an la an (in conditiile sterilizarii „in masa”, de la peiferii spre centre)- atunci suntem o societate de IDIOTI, manipulabili si manipulati, o societate care nu-si cunoaste RESPONSABILITATILE si NU ESTE CAPABILA sa-si asume CONSECINTELE lipsei de responsabilitate.
Fiind o problema de SPECIALITATE, solutia trebuie sa fie cea data de SPECIALISTI- NU de politicieni, de controlori RATB, de primari, de medici, de ingineri, de oplinia publica, ..etc. Cand ai o boala, urmezi sfatul MEDICULUI, NU al politicienilor, NU al opiniei publice, NU al jurnalistilor, NU al PARELNIICILOR de tot felul..
pentru cine vrea SA STIE:
http://infomaidanezi.blogspot.ro/
https://www.facebook.com/notes/kuki-barbuceanu/cauze-și-soluții-ale-situației-câinilor-fără-stăpân/2849524637109
Cazul Bhutan:
http://www.hsi.org/news/news/2012/05/bhutan_extended_050212.html
cazul Oradea: (cand a avut un primar destept si un englez langa el):
http://www.sosdogs.ro/sosdogs.php?act=viewdoc&docid=12&la=1
………………….
Daca suntem o societate de idioti, condusa de alti idioti, ATUNCI NU vrem sa intelegem ca o problema aparuta in ani de zile, NU se rezolva „peste noapte”…cu masuri heirupiste si draconice, care duc la situatii dreamatice- chiar tragice (SI pentru animale, SI pentru oamenii care au EMPATIE pentru ele)….
Se pare ca asta suntem….nai mult NU putem…
(vedeti in link-ul de mai sus „cazul Bhutan”- o tarisoara „de buzunar”, care, dupa ce s-a prostit ca Romania ACUM, s-a inteleptit si a ascultat de SPECIALISTI (O.M.S.).
Se pare ca noi NU SUNTEM CAPABILI…
Dacă suntem adesea cruzi, asta nu înseamnă că putem fi oricât de cruzi și că ar fi o simplă ipocrizie sa ne abținem de la cruzime. Cruzimea rămâne un lucru rău, și orice apel la evitarea cruzimii (atunci când se poate) este ceva pozitiv, chiar dacă niciodată nu sunt eliminate toate cruzimile.
E uite ca acum nu se poate evita cruzimea. Omoram animale din necesitatea de a manca. Acum avem si nevoia de protectie, deci sa nu fim ipocriti si sa avem impresia ca solutia radicala ar putea fi evitata.
Tocmai asta este, ca din nevoia generala de protectie, care e reala, nu decurge dreptul la masacru.
Exista alte mijloace de a rezolva problema, care, desigur, nu au fost folosite de administratia locala pusa pe jaf si numai pe jaf.
Fara doar si poate, nimeni nu contesta ca la cati bani s-au furat in tara asta, nu se puteau gasi si alte solutii pana acum. Dar daca nu s-au gasit, e deja tardiv. Intrebarea care se pune este ce se poate face de acum incolo, caci ce nu s-a facut nu mai poate fi schimbat. Avem logistica si resursele necesare sa luam cainii de pe strada fara sa-i exterminam? Dau sau nu? Daca nu, eutanasierea ramane singura solutie practica si pragmatica.
Mor de ras cand ii vad pe astia care cred ca eutanasierea e o solutie rapida. Nu ai logistica sa ii iei de pe strazi dar ai logistica sa alergi dupa ei printre blocuri si sa ii eutanasiezi? Toata treaba asta cu eutanasierea si exterminarea in masa mi se pare o mare treaba „Pompieristica” de prostit poporul. Daca primariile nu au fost in stare sa ii sterilizeze pe toti , credeti ca o sa fie in stare sa ii adune de pe strazi si sa ii eutanasieze? Lumea urla stanga si in dreapta „sa ii eutanasiem pe toti”, dar ce implica asta nu ia nimeni in considerare.
Dar hai sa o luam asa in mare 60000 de caini:
-trebuie stransi
-trebuie dusi la o incinta unde sunt eutanasiati
-majoritatea se gandesc ca o sa le faca o injectie, dar putem sa ne luam si dupa exemplul nazistilor si ii putem gaza ca e mai eficient si nu cauzeaza asa de multe traume mentale „calailor”
-trebuie facute gropi comune si aruncati acolo ca sa se oripileze vre-un institut de cercetare a crimelor „eutanazistilor” peste vreo 50 de ani cand lumea va fi mai „civilizata”
etc
Oare cine se va ocupa de asta? Primariile care nu au fost in stare sa faca nimic pana acum? Organizatiile de protectie a animalelor care logic vor fi impotriva? Veti zice ca se pot face un fel de garzi patriotice , dar la noi nu merge asa. Nea gigel din fata televizorului, care scrie oripilat pe facebook ca ii vrea pe toti morti, nu va misca un deget si nu se va deranja sa alerge dupa javra de la coltul blocului , ci doar va mai pune un comment „acid” cand va observa ca au trecut x ani de cand trebuiau eutanasiati si cainii tot acolo sunt. Pana se vor strange cativa , sau se va crea cadrul legal pentru asa ceva va mai dura si cainii tot pe strazi vor fi. Noi romanii suntem buni la dat din gura, dar stam rau cu practica.
Cat despre argumente de genul:
-asa se face in tarile civilizate
-trebuie sa ne protejam copiii(ca pe noi adultii daca ne musca un caine nu ne doare)
-sunt fiinte speciale si trebuie tratate altfel(de parca gascanul meu gusi si cocosul ,al carui nume l-am uitat, nu erau speciali si nu am plans o juma de zi dupa ei dupa ce le-am taiat gatul sa ii faca bunica friptura. Nici macar nu am mancat din carnea lor de suparare)
ma fac sa mor de ras.
Si sa nu credeti ca sunt vre-un activist , ci doar un realist care cand statea in Craiova avea nevoie de pietre si bata ca sa poata sa ajunga la scara blocului seara.
PS:in mare e un copy si paste din alta parte dar mi-a fost lene sa scriu din nou
Principala problema e ca numarul maidanezilor a ajuns mult prea mare pentru ca o solutie care implica oarece doza de cruzime sa nu fie luata in calcul. Dar, chiar si asa, oamenii nu inteleg, sau se fac ca nu inteleg, ca nu Cutu-Cutu si nici batranele de pe langa blocuri sunt vinovate de omniprezenta maidanezilor, ci serviciile publice. Chiar daca se va da o ordonanta pentru solutia eutanasierii, cat de naivi sa fim incat sa credem ca o primarie care cheltuie anual 3 milioane de euro ca sa sterilizeze 2 caini pe zi, va fi in stare sa eutanasieze 200 de caini pe zi (cat ar fi necesar pentru „rezolvarea” problemei in aprox. un an)?! Asistam in aceste zile la un spectacol descalificant pentru mass-media, care in loc sa analizeze la rece si obiectiv cauzele dezastrului arata ca de fapt s-a tabloidizat de tot si prefera sa atzatze cele mai joase afecte ale publicului in loc sa informeze corect, rational si echitabil pentru toate partile implicate in problematica animalelor. Probabil in final se va ajunge la o solutie mixta (eutanasierea exemplarelor agresive, continuarea sterilizarilor, dar facute serios, nu in bataie de joc , si nu in ultimul rand amendarea drastica a acelor proprietari de terenuri si asociatii de locatari care permit formarea de haite in perimetrul lor) dar momentan, sub imperiul emotiei cauzate de tragedia micutului Ionut, se agita solutia (fizic imposibila si improbabila) a eutanasierii in masa si identificarea de tapi ispasitori pentru a se ascunde responsabilitatile 1. ale administratiei publice, si 2. ale mass-mediei, care in loc sa fie „caine de paza” al democratiei, nu a suflat o vorba despre festinul pe bani publici de la ASPA.
Sunt de acord ca situatzia s-a degradat atit de mult, incat evitarea oricarei suferintze devine iluzorie, intr-o societate care nu e capabila sa rezolve cele mai elementare probleme. E, desigur, inadmisibil ca spatziul public sa devina o teroare pt copii, batrani, femei etc. si faptul ca lucrurile trebuie schimbate radical e perfect valabil.
Dar,
1/desigur, vina nu e a cainilor, ci a administratziilor locale, a multor locatari (care isi abandoneaza cainii pe strazi) etc. In acest context, masacrarea cainilor este o culpa, si trebuie denuntzata ca atare, chiar daca, in nemernicia noastra, nu putem recurge la altceva.
2/ solutzia e intr-adevar iluzorie… as paria ca nu va functziona decit temporar si partzial
3/ Daca noi am trai altfel si am fi condusi altfel (cinstit), nu am ajunge sa masacram cainii. Astfel, problema cainilor care musca oameni este de fapt problema cainilor de oameni, care au lasat sa se ajunga aici. In timp ce primariile misculau banii publici pe borduri, ceasuri retro, pretinse decoratziuni urbane etc., populatzia canina se amplifica. Alesilor nu le pasa, ei erau ocupatzi cu jefuirea banului public. Iar acum, se trezesc brusc plini de iubire de oameni… le pasa de victimele cainilor, desi chiar ei au lasat situatzia sa degenereze pina aici.
Aici suntem comparabili cu un tata iresponsabil care isi lasa copiii sa devina infractori, si apoi tuna si fulgera ca ei trebuie reprimatzi: „mama lor de criminali!”.
„Exista alte mijloace de a rezolva problema, care, desigur, nu au fost folosite de administratia locala pusa pe jaf si numai pe jaf” – o afirrmatie absolut corecta, dar cine o pune in discutie?
Eu nu cred ca exista persoane rationale si decente din punct de vedere moral care sa considere ca eutanasia ar trebui folosita FARA CA IN PREALABIL SA SE FI EPUIZAT TOATE SOLUTIILE CARE NU IMPLICA UCIDEREA ANIMALELOR. Tragismul situatiei, respectiv necesitatea apelului la eutanasiere ca ‘ultima’ solutie, se naste din faptul ca mijloacele subsidiare de a rezolva situatia NU par sa ne MAI fie la indemana acum. Sau, mai precis poate, ca aplicarea acestor solutii este mult prea costisitoare (material, din punctul de vedere al timpului necesar pentru implementarea lor etc.).
Sunt, deci, de acord cu afirmatia lui Lucian Sarbu potrivit careia „numarul maidanezilor a ajuns mult prea mare pentru ca o solutie care implica oarece doza de cruzime sa nu fie luata in calcul”.
De altfel si Curtea Constitutionala a Romaniei a recurs la un rationament care este compatibil, dupa parerea mea, cu solutia eutanasierii, chiar daca a declarat neconsitutionala legea care permitea eutanasierea. Redau pasajul relevant din Decizia nr. 1/2012:
„…legiuitorul trebuie să stabilească o ordine de prioritate cu privire la aceste soluţii, iar soluţia eutanasierii câinilor fără stăpân să fie aplicată doar în ultimă instanţă, respectiv numai atunci când toate celelalte soluţii au fost aplicate corespunzător de către autorităţile locale, dar nu şi-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen”.
E adevarat, pe de alta parte, ca se poate spune ca autoritatile locale din Romania NU au aplicat corespunzator „celelalte solutii” evocate de Curtea Constitutionala.
Solutzia inteleptzilor de la CC nu e o solutzie, de vreme ce se bazeaza pe enigmatica fraza „numai in ultima instantza”. Cine va stabili care e „ultima instantza”?
Cruzimea masacrarii a sute de mii de caini nu se poate sterge prin folosirea unei formule mistice: „ultima instantza”. Chiar faptul ca atati oameni se opun eutanasierii dovedeste ca nu s-a ajuns la „ultima instantza”.
Dra extremismul a recurs totdeauna la pretentzia ca suntem pe marginea prapastiei si nu ne ramine decit violentza sau crima. Eminescu pretindea ca trebuie sa ii abordam pe maghiari cu principiul „te omor ca sa nu ma omori tu”. Si el credea in lozinca ca s-ar fi ajuns la ultima instantza. Daca ardelenii i-ar fi urmat sfatul dement, ar fi avut loc un masacru in Transilvania. Din fericire, omul simplu e deseori mai echilibrat decit ratiocinatorii.
Bravo, aş fi scris la fel. Cei ce cer omorârea în masă, fără milă, a câinilor uită că, mai ieri, tot ei protestau la omorârea a 80 de mistreţi la Balc, dovedindu-se foarte miloşi. Apoi tot ei erau de acord cu omorârea a milioane de miei de Paşte, făcând-şi o cruce mare, deşi nu au mai dat demult pe la biserică, prinşi fiind cu afacerile. Oamenii ăştia nu-mi plac pentru că gândesc sacadat, incoerent, la comandă, după cum se zice la televizor. Pe ei nu poţi miza, te muşcă pe neaşteptate. Iar televizorul se bucură că are o nouă înmormântare (l-am citat pe un celebru realizator) pentru că are rating şi deci bani. Ata ete.
Intre principii si supravietuirea, dumneavoastra alegeti principiile! Intre om si animal,alegeti animalul! Respect ideea de „politically correct”, dar deveniti absurd in folosirea eticii acolo unde nu este cazul. Fata de folosirea GTL in Siria (gaz toxic de lupta) nu ati protestat, pentru ca nu va interesa. Din nefericire, aceasta situatie s-a perpetuat din interesul politicienilor si a celor care, sub umbrela „principiilor”, nu au dorit sa rezolve situatia. Argumentatie logica, corecta si coerenta nu mai poate exista in acest moment din 2 motive: 1) 23 de ani nu s-a facut nimic, am asistat cu totii la inmultirea acestor animale,necontrolat, si la cresterea agresivitatii acestora; 2) sterilizarea nu ii face mai putin agresivi (pe romaneste,nu ii impiedicam sa muste si sa atace,ci sa se reproduca). Corelatia 1+2 este simpla, iar semnul „=” ofera realitatea situatiei. Ce este de facut? Propunerea mea este simpla: 1. Eutanasierea acum. 2. Preventie, cu modificarea legislatiei. 3. Implementarea legislatiei! Discutam de 23 de ani acelasi lucru, insa ne rezumam doar la discutii. Iar,mai nou, incepeti sa atacati pe cei care propun solutii. De ce? Simplu: pentru ca,poate, aveti ceva de castigat din perpetuarea unei astfel de situatii. Si atunci, de ce nu am eutanasia ONG-istii care nu isi fac treaba, toti primarii Bucurestiului din 1990 pana in prezent, si toti „iubitorii de animale” care nu stiu decat sa protesteze? Macar sa fie liniste. Diferenta dintre „ethically correct”, „politically correct” si realitate este ca timpul discutiilor a trecut, acum este timpul actiunii.
„Eutanasierea acum… timpul acțiunii”. Eu am precizat mai sus, cred că nu se poate concepe o soluție la ora actuală care să nu implice o oarece doză de cruzime, pur și simplu pentru că lucrurile au scăpat de sub control. Dar dvs. propuneți un măcel în masă. N-are rost să sperați în așa ceva: e imposibil. Dacă datele oficiale sunt adevărate, atunci uciderea a 60.000 de maidanezi, deodată sau într-un răstimp scurt, necesită niște investiții și coordonarea unor procese pe care o primărie care abia prinde și sterilizează 2 câini pe zi nici măcar nu le poate visa. Deci n-are rost să visați la așa ceva. Oamenii? Păi majoritatea bucureștenilor n-au tăiat la viața lor nici măcar gâtul unei găini, darămite să omoare un câine. Pe termen mediu bucureștenii vor fi nevoiți să accepte ideea că (o vreme) vor trebui să coabiteze cu câinii, cu cei blânzi, firește. Dar trebuie găsite mijloace de coerciție asupra autorităților în așa fel încât, atunci când oamenii sesizează o problemă, autoritățile chiar să se miște din birou și să o rezolve, nu să toace banii degeaba. Simplul vot odată la patru ani prin care ne exprimăm nemulțumirea față de cei care nu își fac datoria nu e suficient.
Nu este vorba de a alege intre principii si supravietuire, ci de a alege intre solutii civilizate si solutii necivilizate (salbatice, crude, extremiste) ale problemei maidanezilor.
Toata lumea e de acord ca e nevoie de solutii, nimeni nu pretinde ca lucrurile sa mearga la fel mai departe. Toata lumea vrea sa nu se mai repete niciodata tragedia recenta.
Dar unii gindesc, iar altii nu. Unii judeca, altii vor doar sa isi manifeste ura, dorintza de a ucide. Unii vor sa fie indicati adevaratii vinovati, altii cred ca toti cainii vagabonzi sunt vinovati si trebuie ucisi.
Ideea ca iubitorii de animale sa fie eutanasiati tradeaza cine este autorul: un fascist.
Faptul ca nu toti cainii maidanezi sunt vinovati, asta nu inseamna ca daca se alege varianta eutanasierii, unii ar trebui sa fie eutanasiati si altii nu. Eutanasierea nu se refera la o pedeapsa barbara, precum scaunul electric si nu vrea de altfel sa pedepseasca pe nimeni, ci este, daca va fi aleasa, o solutie pentru a scapa de cainii maidanezi si a oferi siguranta cetateanului. Daca ar fi eutanasiati doar „anumiti caini”, asa cum in mod absolut aberant se zvonea ca ar putea aparea un articol de lege care sa prevada uciderea cainilor „agresivi”, sentimentul de siguranta nu ar creste, cata vreme inca ar mai exista caini pe strada, iar definirea si aplicarea agresivitatii ar fi pur si simplu discretionara. Prin urmare, daca este sa fie folosita eutanasierea, ea nu poate fi aplicata altfel decat pentru toti maidanezii.
Pe de alta parte, daca poate fi gasita o alta solutie mai putin barbara, dar la fel de eficienta, rapida si practica, atunci sa fie gasita rapid si folosita. Dar cum noi de 20 de ani nu am fost in stare sa rezolvam problema cainilor maidanezi, ce ne face sa credem ca vom fi in stare dintr-o data peste noapte sa venim cu o solutie miraculoasa? Iar daca solutii miraculoase nu exista, ce alegem, perpetuarea nesigurantei cetateanului, extinderea si mai mare a maidanezilor in singura tara din UE care se mai confrunta cu aceasta problema sau transarea rapida si eficienta a problemei maidanezilor? Si ca tot veni vorba, nu poate fi trecuta cu vederea nici ipocrizia asocitiatiilor non-guvernamentale canine, care cel putin in cazul copilului ucis in capitala, ar trebui sa raspunda penal pentru adoptarea si apoi parasirea patrupedelor ucigase.
Dar ce ne face sa credem ca metoda eutanasierii generale va da rezultate, cind TOATE metodele practicate de admiinistratiile noastre esueaza? Cu alte cuvinte, suntem ineficienti in tot, dar vom fi eficienti in masacrare? Nu e logic. Dar daca asa ar fi, concluzia e dramatica: nu ne pricepem decit la ucis.
Sinteti in disonanta cognitiva. Pe de o parte, admiteti ca: „definirea si aplicarea agresivitatii ar fi pur si simplu discretionara”, iar pe de alta, vituperati ONG-urile pentru ca: „ar trebui sa raspunda penal pentru adoptarea si apoi parasirea patrupedelor ucigase”. Cum puteau discerne intre patrupedele agresive, ucigase, si cele blinde? In plus, nu cadeti in plasa mediei, caci, in general, ONG-urile sterilizeaza si elibereaza inapoi pe strada animalele, neputind oferi adapost permanent din fonduri private, in conditiile in care ASPA cea cu 3 milioane RON buget anual nu o face. Din nou, vorbim de o populatie canina de 60K de exemplare numai in Bucuresti, conform estimarilor primariei.
Nu ne pricepem decat la ucis? Parca chiar dumneata vorbeai de ‘pericolele’ generalizarii, iar acum generalizati. Domnule, sunteti un ipocrit.
Faptul că eutanasierea generală nu va avea rezultate e cât se poate de previzibil: câini vor fi abandonați și vor fugi mereu în stradă, și în lipsa unor legi care să impună legitimarea câinilor cu stăpân, sterilizarea și pedepsirea penală a abandonului canin orice „soluție finală” va eșua. În București au fost uciși în 2001-2002 peste 80.000 de câini, fără rezultate vizibile, din Hunedoara au fost luați acum câțiva ani toți câinii vagabonzi și duși în Parcul Național Retezat, fără rezultate vizibile. Date fiind obiceiurile nației, singurul mod în care eutanasierea în sine poate fi o soluție e aplicarea ei la toți câinii, fără discriminare de stare civilă (are sau nu stăpân și domiciliu), rasă, vârstă sau merite speciale (conduce nevăzători, găsește droguri, păzește lucruri la care ții, îți oferă o companie iubitoare). Evident, cuplată cu interzicerea oricărui import canin. Le doresc însănătoșire grabnică celor care vor să iasă în față cu această inițiativă.
Dincolo de posibilitatea ca „soluția finală” să funcționeze, cred că ați demonstrat faptul că nu poate fi apărată din punct de vedere moral. Faptul că am întâlnit în aceste zile atât de mulți oameni care apără și își doresc un lucru care nu poate fi, rațional și moral, apărat, care își doresc să vadă și să facă lucruri barbare și inutile nu face decât să confirme că e așa cum spuneți – dispunem de un fond național extremist care așteaptă fiecare ocazie pentru a se manifesta.
Până la creșterea unei mase critice de oameni cu alte valori și cu alte deprinderi intelectuale ne vom tot întrista astfel…
Din pacate, asa este. Iar masa asta critica nu se intrevede, pt ca la noi si mare parte din elite manifesta extremism.
Noi oamenii suntem caini. Dar cainii nu vor fi niciodata oameni. QED.
Cum reacţionează două popoare, român şi american. Centrul American pentru controlul şi prevenirea bolilor canine dă o statistică anuală: în SUA au fost muşcaţi de câini 2% dintre americani pe an, adică cca. 4,7 milioane de persoane. Atacurile mortale ale câinilor reprezintă 0,0002% din cei atacaţi.Un procent mic, la fel ca în România. Sigur, procentul e mic, dramele individuale sunt mari. În acelaşi timp, pe glob sunt ucişi zilnic cca 2 milioane de câini (mai ales pentru hrană).Dar şi dintr-un impuls barbar, ca în Ucraina şi Moldova, luate la întrebări de Occident.
Cum au reacţionat americanii: ei au recomandat măsuri pentru prevenirea atacurilor canine. Anume: câinii agresivi nu trebuie ţinuţi în apropirere copiilor, copiii nu trebuie lăsaţi singuri cu un câine, oricare a r fi el, nu faceţi gesturi agresive faţă de câini, nici nu vă jucaţi asemenea jocuri cu ei, nu fugiţi de un câine, nu lăsaţi copiii să se joace cu un câine decât supravegheaţi de părijnţi, nu vă uitaţi în ochii cîinelui, nu deranjaţi un câine care mănâncă, doarme sau îşi cară căţeii, etc.
La noi, o isterie stimulată de TV, un banchet al cruzimii poporului român, dovedită şi cu alte prilejuri, căci obişnuit să sucească gâtul păsărilor, să dea cu capul de pereţi pisoii de care nu mai are nevoie, să găurească larg gâtul porcului pentru a curge „tăt sângele” (câteva milioane de porci şi tot atâţia miei dintr-un foc). Şi mai zicem că suntem un popor blând şi primitor. Nu mai vorbesc de civilizat. Matahma Gandhi avea dreptate:”Măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi judecate după felul în care sunt tratate animalele”. La acest criteriu de amănunt, noi părem foarte înapoiaţi. Un cuvânt de laudă pentru părinţii copilului care nu s-au angajat în a da ei soluţia ultimă sau în a-l considera vinovat pe … Ion Iliescu.Nadine, în schimb, caută de lucru în politică. Nu m-aş mira să găsească vreun fraier.
Curios lucru, câinii vagabonzi au întors încet o oglijndă mare spre noi.
Intru-totul de acord. In genere suntem iresponsabili, nu ne pasa de nimic, nici de animalele din jur, iar periodic facem crize de isterie si vrem sa masacram, ca sa scapam de orice grija.
Este asa de simplu. Fiecare problema trebuie tratata individual. Multimea de caini din tara nu constituie o problema asa de mare, incat sa fie eradicata per general. Nu putem sa dam vina pe x daca x nu a fost implicat. Asa cum nici descendentii lui Hitler nu sunt vinovati de crimele comise de maleficul ala.
Sunt si caini buni, blanzi dar si caini rai. A-i pune pe toti in aceeasi categorie reprezinta o crima.
Cat despre politicieni, si jurnalisti, a pasa responsabilitatea unor animale, nu e tocmai o asociere buna. Siguranta sociala a cetatenilor in mare parte este responsabilitatea primara a politicienilor.
„In primul rind ca nu a dovedit nimeni ca nu s-ar mai putea face fatza situatiei fara un masacru. Aceasta e o premisa nedemonstrata, care face multa placere celor inclinatzi spre solutzii brutale.” – Adrian Paul Iliescu says.
„O premisa nedemonstrata” ???? Sterilizarea nu este solutia care se aplica de 20 de ani ? Pentru rezultate este suficient sa ne uitam in jurul nostru, in orice moment, pe orice strada.
Ce ar mai trebui demonstrat ?
„Nu a dovedit nimeni” ???????? Ce ziceti de Ionut Anghel, domnule Iliescu ? Nici el nu a dovedit nimic ?
1/ sterilizarea nu se aplica de 20 de ani, si nu se aplica in mod consecvent, intre altele pentru ca fondurile necesare au fost deturnate
2/sterilizarea nu e singura metoda alternativa la eutanasiere… cine poate gindi, vede ca sterilizarea trebuie cuplata cu multe alte masuri
3/ dar cine nu poate gindi, crede ca nu sunt decit 2 alternative, sterilizarea sau masacrul ciinilor
4/ tragedia copilului ucis nu arata ca e nevoie de un masacru, ci ca e nevoie de un intreg plan de masuri care sa previna accidente similare
5/ cind ne uitam in jurul nostru, vedem lucruri diferite: oamenii lucizi vad o problema grava, ce trebuie rezolvata, cei orbiti de setea de a macelari vad ca e nevoie de un masacru
„cred ca nu exista alta solutie ratzionala” nu e un argument, ci o simpla marturisire. Unii pot sa creada asa ceva, altii pot avea credintze opuse. Discutia nu progreseaza cu nimic, daca pur si simplu ne confesam cu privire la aceasta dureroasa problema”. – Adrian Paul Iliescu says
„Se poate paria ca masacrul, care probabil se va produce, nu va rezolva problema, ci doar o va atenua temporar” spuneti Dvs domnule Adrian Paul Iliescu. Nu e un argument, ci o simpla asumptie personala a Dvs. Unii pot sa creada asa ceva, altii pot avea credinte opuse.
Ca eutanasierea nu va avea succesul dorit nu e o parere personala, ci o concluzie logica, si una sustinuta de rapoartele specialistilor.
Administrattile locale nu au nici capacitatea, nici resursele, nici perseverenta si nici determinarea necesara pt a obtine rezultatul dorit.
„Nu este vorba de a alege intre principii si supravietuire” – Adrian Paul Iliescu says
„Faptul ca de multe ori oamenii sufera sau mor si nimanui nu-i pasa e real, dar nu e relevant. Pt ca masacrarea cainilor ramine totusi un lucru rau” – tot Adrian Paul Iliescu says.
Deci nu este relevant ca mor oameni, este relevant ca a ucide caini este un lucru rau. Si totusi, Dvs. domnule Adrian Paul Iliescu nu alegeti intre principii si supravietuire, ci alegeti intre solutii civilizate si solutii necivilizate.
Nimeni nu a spus ca n-ar fi relevant ca mor oameni. Incercati sa intelegeti ceea ce cititzi.
Este foarte relevant si grav ca mor oameni, dar responsabilitatea pentru asta revine celor care de decenii fura si deturneaza banul public, nu isi indeplinesc obligatiile de gestionare a animalelor fara stapin, etc. Daca acestia vor continua in aceeasi directie, problema nu se va rezolva.
„Veti vedea insa ca masacrul se va porduce, dar problema nu va fi rezolvata” – Adrian Paul Iliescu says
Acesta nu este un argument, ci o simpla marturisire domnule Iliescu.
Nu, nu e o marturisire, e o predictie, si vom vedea daca se va confirma sau nu.
In timpul epidemiilor de ciuma, holera, se instituia masura carantinei, oamenii necontaminati inca fiind fortati sa ramana la un loc cu cei bolnavi, fara sa li se permita sa paraseasca zona de carantina spre alte zone unde focarul de infectie nu ajunsese. Era fara doar si poate un lucru rau pentru oamenii sanatosi din orasele afectate, dar necesar pentru protectia oamenilor din orasele neafectate.
Daca atunci oamenii nu ar fi pus mai presus de ceea ce este rau, ceea ce este necesar, acum domnule Iliescu poate nu ati mai fi avut posibilitatea sa ne explicati ca este rau sa moara „sute de mii” de caini.
Cine spune ca nu este rau sa ucizi cainii ? Aveti dreptate este rau, dar discutia se poarta despre ceea ce este necesar sa se rezolve problema.
Comparatzia cu epidemiile este gresita. Majoritatea maidanezilor nu sunt agresivi, ci speriati, flaminzi, etc. Cei agresivi sunt de fapt o minoritate ce poate fi neutralizata daca serviciile de specialitate ale primariilor si proprietarii se comporta responsabil. Deci nu e necesar un masacru. E necesar un plan de masuri si o legislatzie adecvata, o mobilizare a celor responsabili si o actziune concertata, sistematica, asa cum se face in lumea civilizata, unde se fac eutanasierile strict necesare, dar nu se recurge la masacre.
O predictie ???? Prin urmare, cei care sunt pentru eutanasiere, trebuie sa vina cu argumente pentru a o sustine, iar Dvs. puteti folosi predictia. Credeam ca va place sa apelati la argumente logice si ratiune intr-o discutie domnule Iliescu.
Argumente trebuie sa aduca toata lumea, si toata lumea are voie sa faca predictii. Argumente impotriva masacrului ciinilor s-au adus nenumarate, dar cei dornici sa ucida in masa resping orice argument ratzional in numele unei pretinse Necesitatzi pe care au inventat-o ei.
Studentii Dvs. asteapta mai mult de o predictie de la Dvs. domnule profesor de filosofie.
Am si furnizat mult mai mult decit o predictie, si anume argumente. Dar daca sunt greu de combatut argumentele, ne legam de predictie.
Sunt oarecum intrigat pe cei care sustin ca numai eutanasierea in masa este singura solutie. Dincolo de argumentele logice. Nu putem pedepsi cu moartea o multime de caine, dincolo de orice inferente logice. Nu vorbim aici despre o populatie de 60.000 de caini care ameninta Bucurestiul de exemplu. Dupa cum a spus si dl profesor cainii sunt diferiti, la fel ca si oamenii. Nu este o problema care persista. Trebuie sa facem niste diferentieri si atat. Daca erau 60.000 de caini, lupi,ce atacau in mod continuu, din 5 in 5 minute, cetatenii, si reprezantau o amenintare reala, atunci se punea si aceasta problema, anume intervenirea cu forta, avand masurile de siguranta ca raul <> va fi stopata. Sustinatorii pro exterminare, vor spune ca acestia reprezinta o problema de rang major. Ma intreb asa-n gluma ce se vor face autoritatiile cand vor avea de face cu vreun grup de ursi furiosi.
Problema cea mai mare este ca suntem oameni, nu roboti, nu animale. Ca oameni suntem inzestrati cu ratiune si avem anumite indeletniciri pe pamantul acesta, asa ca trebuie sa acceptam realitatea sociala, sa definim problemele cu care ne confruntam, si sa cream solutii pentru un mod de viata cat mai productiv, sanatos, pentru o convietuire cat mai frumoasa si luminoasa.
Cat despre reactiile cetatenilor este firesc ca acestea sa fie legitime, emotionale, atunci cand intampina o situatie ca asta. Majoritatea dintre noi, poate ne-am pus aceasta intrebare… De ce nu s-a rezolvat nimic pana in momentul tragic? Statisticile arata ca s-au mai intamplat evenimente de genul acesta, nu stiu cate sigur. Incompetenta asta se naste din indiferenta tuturor. Cu greu se gasesc oameni care sa se implice in ziua de astazi, in lipsa oricarui interes, iar un job asigurat cu un salariu pe masura si un scaun comod, te face sa uiti de probleme dintr’ astea. Cu totii avem straturi interioare, evident nu cu totii putem intelege cu ce problema ne confruntam. Dar cei insarcinati cu asta unde au fost pana acum? Problema a ajuns in acest stadiu din cauza autoritatilor. Consider ca mare parte din oameni au reactionat la impactul mediatic oferit de aceasta tragedie, fara sa fi bagat de seama de aceasta problema inainte. Ganditi-va ca se intampla nenumarate situatii in societate, si sunt situatii in care siguranta este inclinata spre nesiguranta mai mult, mai ales in orasul mult iubit Bucuresti. Faptul ca se intampla tragedii, din cauza violentei, a viciilor, a devenit ceva banal, lipsit de sens. La fel de lipsita de sens ar fi fost si aceasta intamplare, daca n-ar fi existat linsajul mediatic in masa, precum si in alte cazuri. Oamenii se lasa foarte influentati de televizor mai ales, si uita lucrurile cu adevarat importanta (cam asa functioneaza disonanta cognitiva) si inca va mai functiona.
Intr-adevar, desi exista caini periculosi, si, din nenorocire, uneori accidente dramatice ca si cel recent, nu este vorba de ofensiva a cainilor asupra oamenilor. Insa, cei inclinati spre executii sumare, incearca sa identifice starea de fapt cu o ‘epidemie’ sau un ‘razboi’ al cainilor impotriva oamenilor, tocmai pt a pretinde ca suntem intr-o situatie de legitima aparare si ca orice mijloace sunt permise.
Se ascunde, intentionat sau nu, ca situatia este rezultatul necinstei si iresponsabilitatii oamenilor, care puteau de mult rezolva problema printr-o administrare adecvata.
De fapt, aici avem de-a face cu inca un caz in care ura acumulata in sufletul multor oameni se dezlantuie brusc, luind locul unei abordari rationale.
Stimate domnule profesor de filosofie,
Nu am facut decat sa va intorc propriile argumente. Spre exemplu, cu referire la un paragraf din comentariile postate ati afirmat ca nu este un argument, ci o simpla martusire. V-am aratat ca si Dvs aveti marturisiri in argumentatia Dvs. Sa inteleg ca Dvs aveti dreptul sa utilizati marturisiri/predictii in argumentatie nu si altii ? Nu m-am legat doar de predictie, asa ca observatia Dvs in acest sens este pur gratuita. Am facut si alte critici cu privire la argumentatia Dvs., folosind aceleasi rationamente logice utilizate de Dvs. sau aratandu-va ca va contraziceti. Corecte fiind nu ati gasit sa spuneti decat ca nu inteleg eu ce ati scris Dvs. sau sa-i faceti pe cei care sustin eutanasierea „orbiti de setea de a masacra”. Revedeti cu atentie comentariile mele si veti observa ca am incercat sa raspund argumentelor Dvs. Nu m-am declarat niciun moment pentru eutanasiere. Din faptul ca am incercat sa va arat ca argumentatia Dvs este gresita sau va contraziceti singur ati dedus concluzia ca sunt pentru eutanasiere. Era o discutie despre idei, domnule profesor si nu despre persoane. Discutie pe care Dvs nu ati putut sa o pastrati in planul ideilor, atacand persoanele care va contrazic si categorisindu-i „inclinati spre executii sumare” si „orbiti de setea de a masacra”. Prin urmare, pentru care dintre noi este mai greu de combatut argumentele domnule profesor ? Si inca ceva: cand faceti referire la rapoartele specialistilor, ar fi bine sa indicati sursa, altfel, trimiteri din acestea la modul general poate face oricine.
Ma tem ca aveti o parere prea buna despre calitatea propriilor dvs. obiectii. Ele s-au referit la stil, mai mult decit la continut, si s-au prevalat de asemanari superficiale, nu de fondul disputei.
In postarea mea, argumentele erau ca: 1/ problema maidanezilor nu e genul de problema care sa se rezolve prin exterminare rapida 2/ineficienta administrativa va compromite aceasta solutie
3/metoda e barbara si imorala, necrestineasca 4/ metoda e preferata de oamenii cu inclinatii extremiste, etc.
Nu ati raspuns nici unuia din aceste argumente, ci v-ati legat de anumite formulari („se poate paria” s.a.), care nu constituiau fondul argumentarii si nici fondul disputei. Pretindeti ca fac aceleasi erori ca si alti comentatori, dar pt a dovedi asta ar fi trebuit sa demontati aceste argumente, enumerate (partial) mai sus, nu sa va cramponati de invocarea anumitor componente discursive. Nu suntem copii, sa dialogam cu „ba tu!” – „ba tu!”, ci trebuie sa ne concentram pe fondul chestiunii. Daca puteti combate 1/-4/, atunci avem ce discuta. Daca nu, nu.
CTP se exprima deficitar, dar argumentatia dvs. este in unele privinte rau-voitoare.
1. Faceti o confuzie (imi imaginez ca voita) intre un comportament inevitabil, necesar supravietuirii, si unul evitabil, care nu este necesar supravietuirii (una este sa ai nevoie de carne pt. a trai, alta este sa fii corupt, in numele unui confort care nu este o nevoie). Cand vine vorba despre comportamente incadrabile legal, sigur ca aveti dreptate: „faptul ca ceva are loc nu inseamna ca asa si trebuie sa fie”. Cand vine vorba de legi ale naturii (sau de comportamente naturale, cum ar fi acela ca leii sau oamenii au nevoie de carne pt. a supravietui), acest argument este cel putin discutabil, eu il consider gresit, deoarece neaga o stare de fapt ce nu poate fi schimbata, un lucru inevitabil. O analogie: gravitatia (la fel ca nevoia de a manca carne) exista, deci ea trebuie sa existe; dvs. propuneti deci sa ne luptam cu un instinct natural al omului. Mi se pare ca faceti o papusa de paie din argumentul lui CTP (care, recunosc, era oricum exprimat cam prost, dar eu l-am inteles asa cum explic aici, nu cred ca CTP se referea la legalitatea situatiei de a manca animale, ci la caracterul ei inevitabil: asa e omul facut in mod natural: are nevoie sa manance animale pt. a supravietui).
2. echivalati omorarea cu cruzimea (e foarte discutabila echivalenta asta: un exemplu ar fi argumentele pro si contra eutanasierii oamenilor, unde omorarea este considerata o forma de compasiune, nu voi merge pe linia asta, dar echivalenta este discutabila) si continuati prin a spune ca daca nu putem face totul, asta nu este o scuza pt. a nu face nimic. Iarasi faceti o papusa de paie: ideea era ca daca in mod natural avem nevoie sa omoram animale pt. a manca, se poate justifica si omorarea animalelor pt. o alta nevoie naturala, cea de siguranta a propriului corp. Ideea NU ERA ca putem face orice, sau ca ne putem satisface si placeri (acestea fiind diferite de nevoi). Ideea este ca nevoile omului sunt mai importante decat cele ale altor specii. Se poate discuta daca este just sau nu, dar eu cred ca pana la urma, scopul oricarui organism este in primul rand sa supravietuiasca. Abia apoi vine grija fata de altul, adica preocuparea morala/etica.
3.+ 4. Spuneti ca nu toate vietatile sunt la fel, si ca orice copil intelege ca gandacii sunt diferiti de caini. Iarasi mi se pare ca faceti o papusa de paie: diferenta dintre animalele mentionate nu este cea pe care ar observa-o si un copil, ci aceea dintre animalele pe care le numim daunatoare, deoarece ne ameninta viata, si cele pe care nu le consideram daunatoare supravietuirii noastre. Imi imaginez, de asemenea, ca stiti prea bine ca asta este diferenta intre sobolani si porcusorii de guineea: primii sunt purtatori de boli, deci considerati daunatori, si omorati fara regrete in numele unei nevoi naturale (si deci legitime) de supravietuire a omului. Omorarea cainilor care ataca oameni s-ar face in numele acestei diferente.
Spuneti dvs. apoi „Comparatzia cu epidemiile este gresita. Majoritatea maidanezilor nu sunt agresivi, ci speriati, flaminzi, etc. Cei agresivi sunt de fapt o minoritate ce poate fi neutralizata daca serviciile de specialitate ale primariilor si proprietarii se comporta responsabil.” – Dar motivul pt. care ei sunt agresivi este irelevant (poate si unii din sobolanii care ne musca sunt speriati, important este ca ne ameninta supravietuirea, prin raspindirea bolilor). Este irelevant, sau foarte putin relevant, in comparatie cu pericolul pe care-l reprezinta acesti caini – cand alegem sa actionam, alegem in mod inevitabil si sa prioritizam, iar in acest caz, este mai importanta amenintarea, decat motivele din care apare ea. Iar ca situatia este urgenta, asta nu este o manipulare: in multe cazuri, legislatiile se schimba si se iau masuri tocmai cand au loc accidente regretabile, aceste accidente fiind ceea ce face ca o situatie sa devina, peste noapte, urgenta, si sa intre in atentia publicului. Altfel, putem spune, ca dvs., cum definim „cand devine o situatie urgenta?” (dvs. spuneti ca nu e legitim sa se foloseasca sintagma „in ultima instanta”, pentru ca ea implica o definitie arbitrara, acelasi lucru se poate spune si despre definirea unei situatii ca urgenta) iar astfel, nu vom mai actiona in niciun fel, pentru ca ne vom contrazice la nesfarsit asupra definitiilor. A actiona mi se pare important in acest caz, iar a actiona implica a prioritiza: asta e mai importanta decat aia.
6. + 7. Cultura difera de la un popor la altul: asa cum vi s-a mai replicat, dar nu ati raspuns, chinezii mananca caini, romii mananca, dupa cum si dvs. ati observat, orice le pica bine, iar indienii nu mananca vaci. Tocmai deoarece cultura este relativa, nu poate fi un argument intr-o problema de aceasta natura.
8. Acesta este cel mai slab argument si cel care poate fi cel mai usor folosit impotriva tezei dvs. „cei care nu iubesc aceste animale sunt datori să le respecte pentru că milioane sau sute de milioane le respectă și le iubesc.” Milioane de oameni din alte culturi mananca aceste animale, deci se poate argumenta ca suntem datori sa respectam decizia majoritatii si sa omoram aceste animale. Romii mananca lebede, deci suntem datori sa le respectam cultura si sa permitem consumul de lebede.
9. Punand cainele, vietate animata, pe acelasi plan cu vestigiile inanimate ale trecutului, a caror existenta nu ameninta siguranta corporala a nimanui, faceti iarasi o confuzie, imi imaginez ca voita. In plus, sunt si alte animale cu trasaturi umane pe care le mancam (sau pe care le omoram, ca daunatori, cand ne ameninta viata), in virtutea nevoii de supravietuire a speciei.
10. „extremiștii detestă atât mila, cât și morala” – Se poate argumenta foarte usor ca extremistii sunt, tocmai, cei mai inclinati spre a intelege mila si morala, tocmai pentru ca nu rezoneaza la argumente rationale. Aici insa faceti doua generalizari atat de pripite (una fiind cea de a numi pe oricine sustine omorarea cainilor extremist, alta fiind aceea de a considera ca extremistii detesta si mila, dar si morala), incat nu ma voi lansa in explicatii, ci doar va voi intreba daca faceti diferenta dintre mila si compasiune, sau dintre convingeri si extremism. Nu orice om care-si sustine convingerile este neaparat un extremist, asa cum nu oricine care sustine omorarea cainilor o face din lipsa de mila. Trageti concluzii foarte pripite.
11. p-asta CTP o merita, fiindca e porc si recurge la un ad hominem gratuit :))
Ceea ce faceti dvs. aici (la punctele 1 si 8 din lista mea) este regretabil dintr-un alt punct de vedere: pentru ca faceti parte dintr-o institutie care sustine ca invata oamenii sa gandeasca, ori tocmai de la dvs., in calitate de profesor, m-as astepta la argumente corecte. Aveti povara de a fi un model: m-as astepta sa purtati aceasta povara, si sa suportati costurile (de ex. documentarea, un cost exprimat in timp [pierdut]). Adevarul este ca toti avem motive emotionale pentru a sustine o parere sau alta, si daca chiar si intelectuali de marca precum dvs. argumenteaza in felul acesta, cu ad hominem, cu papusi de paie, si doar cu dorinta de a castiga, in loc de a negocia si a cauta solutii, societatea pe care cei ca dvs. ar trebui sa o ghideze spre o existenta mai civilizata nu are nicio sansa.
Din motivele expuse la punctul 1, eu consider ca macar omorarea unora dintre ei trebuie luata in considerare si ca este legitim sa vorbim despre o ultima instanta. Desi am si alte argumente, nu ma voi lansa intr-o discutie inutila: pentru ca desi eu as putea fi convinsa, dvs. sigur nu puteti fi convins, iar asta este ceea ce practic face imposibil orice dialog. Singurul lucru pe care vreau sa-l sustin este: e nevoie de actiune – da, si de negociere, si de nuante, dar in primul rand de actiune. Poate ca o abordare cu adaposturi ar fi mai benefica pentru constiinta unora din noi, care refuza sa admita ca facem parte din lantul trofic, dar nu cred ca trebuie exclusa omorarea cainilor pentru care nu se gasesc, intr-un timp dat, alte solutii.
Argumente precum „guvernantii oricum n-au reusit sa faca altele, de ce am avea incredere in ei sa faca asta” (v-as raspunde ca de fapt cu acest argument, se poate demola orice initiativa, orice incercare de a actiona, nimic nu e bine, deci de ce am incerca, nu mai bine stam si asteptam sa ploua?) duc intr-un punct mort, pentru ca pot fi folosite pentru a amana orice actiune si a taragana situatia, sau pentru a nu ne asuma alegerile. Or, desi nu ma pricep, administrarea comunitatilor imi pare a fi mai curand un domeniu al actiunii. Putem cu alte cuvinte discuta cat dorim pe marginea problemelor, dar intre timp, tara arde. Si da, cand a murit un copil, problema tocmai a devenit urgenta.
De asemenea, astfel de argumente si faptul ca intelectualii le aduc, impreuna cu poze induiosatoare, pentru a influenta opinia publica, sunt de fapt ceea ce ma irita pe mine. In incercarea de a ajunge la un dialog, imi declar deci atasamentul emotional: mi se pare ca oarecum mai extremisti sunt cei care vin cu poze in loc de argumente, iar nu cei care incearca sa gaseasca solutii. Va asigur ca veti gasi, daca va documentati, multe argumente foarte bune, valide, in sprijinul tezei dvs.
Sunt atitea denaturari, sofisme si erori in acest comentariu incit mi-ar trebui un capitol de volum ca sa le explic detaliat. Nu merita timpul consumat. In plus, autoarea comentariului pare sa nu fi beneficiat la timp de educatia necesara, iar acum poate fi prea tirziu (daca ar fi avut o invatzatoare buna, sau bune profesoare de biologie si fizica, n-ar trebui acum sa i se repete anumite lucruri elementare.)
Totusi, pt ca nu cumva cei neavertizati sa aibe impresia ca s-au adus aici argumente serioase si acestea au ramas fara raspuns, voi face citeva puneri la punct.
1/ “oamenii au nevoie de carne pt a supravietui” nu e un “comportament natural” (asa cum credeti dvs): poate fi cel mult un fapt biologic;
Dar, din pacate pt dvs., nu este un fapt biologic real. Reala e nevoia de proteine a omului, si tot reala e obisnuintza de a lua aceste proteine din carne.
DAR proteinele pot fi luate si din vegetale (ciuperci , soia, etc.), si vegetarianismul arata clar ca oamenii pot supravietui fare carne.
De ce nu o fac? Din multiple motive economice, sociale si culturale.
Dar NU dintr-o necesitate biologica absoluta. Nevoia absoluta de carne se poate invoca la carnivore eventual, dar nu la om care e omnivor (Asta trebuia sa invatzati la biologie in clasa a VI-a).
Ideea ca omul are nevoie absoluta sa manince animale pt a supravietui e deci falsa.
Comparatzia dintre gravitatie si consumul carnii e ridicola, si nu ma obosesc sa o mai analizez. Gravitatzia este o lege, si determina cu necessitate anumite comportamente; consumul carnii este un obicei, dar nu o necessitate absoluta. Exista nenumarati oameni care traiesc fare sa consume carne – dar, evident, nu exista nenumarate corpuri care sa sfideze legea gravitatziei. (Asta trebuia sa invatzatzi la fizica, prin clasa a V-a sau a VI-a).
2/ Mai intii, nu va dati seama ca nu e vorba aici de a nega nevoia oamenilor de siguranta. Nimeni nu a negat aceasta nevoie. Intrebarea e alta: daca nevoia de siguranta implica necesitatea masacrului. Acesta e subiectul discutiei si dvs nu l-ati sesizat.
Raspunsul la intrebarea de mai sus e NU. Dar asta nu inseamna ca s-ar minimaliza nevoia de siguranta. Incercati deci sa intelegeti ce anume se respinge: nu se respinge nevoia de siguranta a oamenilor, ci necesitatea de a extermina zeci de mii de caini pt a garanta securitatea oamenilor.
Cind spuneti ca omul trebuie sa puna supravietuirea lui mai presus de etica (aici sunt alte confuzii, dar nu am timp sa va lamuresc – luati eventual niste ore de logica si etica), dvs faceti presupunerea ca supravietuirea oamenilor implica necesitatea de a extermina maidanezii.
Aceasta presupunere este un exemplu de eroare de gandire numita “eroarea falsei dihotomii”. “Sau omorim toti maidanezii, sau nu mai supravietuim”. Evident, o falsa dihotomie. Maidanezii nu amenintza supravietuirea speciei umane sau macar a romanilor, asa cum sugerati (conform unei isterii mai larg raspindite azi). Ca un maidanez sau o haita, sau citeva zeci sunt agresivi si pot chiar ucide implica doar ca acestia trebuie neutralizati, dar nu ca trebuie exterminate zeci de mii de caini, in imensa lor majoritate neagresivi si nepericulosi.
Absurditatea ideii ca maidanezii ne ameninta supravietuirea e comparabila cu cea a ideii ca, de vreme ce uneori crengi cazute din copaci au ucis oameni, trebuie taiati toti copacii – fiindca ei ameninta supravietuirrea umanitatii. Numai atmosfera isterica din jurul nostru poate incuraja asemenea deductii ridicole.
Pretindeti ca eu confund omorirea cainilor cu cruzimea. E o confuzie pe aici, dar n-o fac eu ci dvs.: nimeni n-a spus ca orice omorare de caini e o cruzime – ceea ce s-a spus este ca e o mare cruzime sa omori 65 000 de caini pt ca printre ei sunt citeva sute agresivi. Incercati deci sa intelegeti.
3,4/ Exista intr-adevar specii de vietati daunatoare, dar cainii nu fac parte din ele. Cainii sunt animale domestice, antrenate de milenii sa convietuiasca cu omul si sa-l ajute. Daca, din cause cunoscute, unii devin agresivi, desigur ca trebuie neutralizati, eventual eutanasiati. Acest lucru a fost admis de toata lumea. Deci, dvs., si nu eu, inventati un om de paie cand pretindeti ca nu se recunoaste necesitatea de a lichida cainii periculosi (cineva v-a vorbit despre the Straw Man error… dar nu v-a invatat si sa aplicati corect acest concept). Nu ne contrazicem privind cainii agresivi, bolnavi, turbatzi (care sunt exceptii), ci zecile de mii de caini care nu sunt periculosi.
Deci eroarea logica pe care o faceti, ca multi altii, este aceea a generalizarii nejustificate sau a extrapolarii: din faptul ca exista maidanezi daunatori, trageti concluzia ca maidanezii sunt in genere daunatori si ei trebuie exterminati. Este o eroare logica vadita si extrem de vulgara. Ceea ce spun criticii solutiei eutanasierii este tocmai ca lichidarea cainilor periculosi nu implica eutanasierea de masa. Analog, daca uneori cad crengi din copaci si ucid oameni, asta nu implica necesitatea taierii tuturor copacilor.
S-ar putea sa ganditi ca se poate vedea usor care copaci sunt periculosi, si aceia sa fie taiati, dar nu si care caini sunt periculosi – deci analogia nu merge. Dar ar fi tot o greseala: se poate vedea ca unii copaci sunt periculosi (fiind batrini, putrezi etc.), dar nu se pot detecta cu precizia dorita, dinainte, toti copacii periculosi. Uneori, copaci care par robusti, vigurosi, nepericulosi, pot fi totusi rupti de furtuna si, deci, sa se dovedeasca periculosi. Asa ca analogia merge: nici in cazul copacilor nu e posibila o detectare completa, absolut sigura, a periculozitatzii… si nici la caini.
A actiona implica a prioritiza, intr-adevar. Dar nu aici e disputa (din nou treceti pe linga tzinta). Disputa e daca a prioritiza securitatea oamenilor implica exterminarea a 65 000 de maidanezi. Raspunsul corect e NU: prioritatea sigurantei noastre implica lichidarea cainilor agresivi, dar acestia sunt citeva sute, si nu 65 000.
6,7/ Iarasi, cineva v-a vorbit de relativitatea culturala, dar nu v-a invatat sa disociati intre relativitate si relativism. Relativitatea culturala e reala, dar relativismul e o doctrina gresita. Din relativitatea culturilor nu decurge nimic privitor la valoarea unor semnificatii culturale specifice: din faptul ca chinezii mananca caini nu rezulta nimic despre semnificatia si valoarea culturala a cainilor la europeni. Obiceiurile chinezilor nu pot anula semnificatziile culturale ale europenilor. Pt noi, cainele are cu totul alt statut simbolic (si social), iar literatura si arta europeana confirma acest lucru.
Pt a intelege ce penibila este eroarea pe care ati facut-o aici, ganditi-va ca cineva ar spune: “semnificatziile europene si valoarea culturala a femeilor in Europa sunt irelevante, pt ca exista culturi in care femeile sunt sclave ale barbatilor”. Vi s-ar parea desigur absurd, si asa si este. Dar tot absurd e si rationamentul pe care il faceti dvs.: “semnificatiile culturale ale cainilor in Europa sunt irelevante, pt ca exista culturi in care cainii sunt simpla carne comestibila”.
8/ Confundati respectul fatza de valorile alteritatzii (altor oameni) cu tirania multzimii sau a majoritatzii. A spune ca trebuie sa respectam valorile altora (care iubesc cainii) nu inseamna a spune ca trebuie sa ne supunem tiraniei parerii celor ce iubesc cainii. Respectul ne impune ca, daca aceia cu care convietuim pretuiesc un lucru, noi sa il protejam. Asta nu implica sa ne supunem majoritatzii si, mai ales, nu oricarei majoritatzi: de ce am respecta obiceiul chinez de a manca caini, si nu obiceiul european de proteja cainii? Ati auzit de tirania majoritatzii, dar aplicatzi gresit si acest concept.
9/ Cainele este pe acelasi plan cu vestigiile trecutului, din punctul de vedere la care ma refeream; bineinteles, asta nu inseamna ca el este un vestigiu istoric sau ca nu sunt si nenumarate deosebiri intre caini si vestigiile istorice; dar trebuie sa intelegeti care e punctul de vedere adoptat: am spus ca un caine este o parte a civilizatiei, pt ca el este produsul a milenii de dresaj si convietuire, si un prieten pe care omul si l-a modelat; cultura umana a schimbat profund cainele, transformandu-l intr-un membru canin, subordonat, al familiei umane;
Dvs nu vedeti insa in caine decat o amenintzare la adresa sigurantzei umane… si cum vestigiile istorice nu sunt de regula o amenintzare, vi se pare de neinteles; din fericire, alti oameni pot vedea si alte aspecte ale realitatzii, in afara de ecuatia “caine=pericol, vestigiu=nonpericol”; daca dvs. nu puteti, asta este situatia si gata.
Dar va atentzionez ca si vestigiile pot deveni periculoase. Un vechi zid de cetate, o ruina, poate cadea peste trecatori. Dupa teoria dvs., ar trebui demolate toate vestigiile pt ca trebuie prioritizata siguranta oamenilor (dupa cum trebuie masacrati toti cainii, pt acelasi motiv). Ca urmare, comparatia mea este, pe mai multe planuri, foarte relevanta. Totul este sa ganditi coerent: tot asa cum nu trebuie demolate toate vestigiile, ci numai cele periculoase, nu trebuie masacrati toti maidanezii ci lichidati doar cei periculosi.
10/ Pretindeti ca se poate argumenta ca extremistii sunt inclinati spre mila si morala, pt ca nu rezoneaza la argumentele ratzionale. Daca ati intelege despre ce vorbiti, v-ati da seama ca asa ceva nu se poate argumenta corect. Din faptul ca “X nu rezoneaza la argumentele ratzionale” nu se poate deduce ca “X e inclinat catre mila, morala” decat daca facem presupunerea ca: “Ori cineva rezoneaza la argumentele ratzionale, ori e inclinat spre mila, morala (si nu exista o a treia varianta)”. Aceasta presupunere nu se poate insa face, deoarece nu are nici un temei. Nu se poate demonstra ca ar fi aici valabila aceasta disjunctie exclusiva, acest tertium non datur. Asa ca nu e adevarat ceea ce sustineti aici.
In fine, ar mai fi multe de spus, dar a face lumina intr-o pledoarie atat de incetzosata ca a dvs. este o sarcina prea laborioasa pt timpul pe care il am la dispozitie. Un sfat prietenesc: lasati la o parte domeniul logicii, gandirii corecte si argumentarii valide: nu e pt dvs.
Ma voi lega doar de un aspect: hrana carnata.
Daca am fi CIVILIZATI si daca am fi INFORMATI, si daca NU AM FII ROBII OBISNUINTELOR, TRADITIILOR SI PLACERII……NU AR TREBUI SA UCIDEM NICIUN ANIMAL pentru hrana! NU ESTE N-E-C-E-S-A-R !!!! DIMPOTRIVA! este DAUNATOR!
http://www.youtube.com/watch?v=nAu_TxmvCEg
http://www.youtube.com/watch?v=8SCEb7b0vJE
……………………………….
Ca sa nu mai spun, ca daca tot ne socotim „crestini de…2000 de ani” ar trebui sa stim cum/ce a lasat Dzeu ca hrana tuturor animalelor si omului…si DE CE s-a ajuns la ce suntem…
Nu dezvolt, nu fac acum si aici un curs biblic – ar trebui sa cunoastem/intelegem Biblia si am gandi/trai altfel (sa nu aud de preoti/pastori si ce spun ei- marea majoritate!)…..Asta ca ne „dam” crestini…NU suntem – in majoritate- decat ignoranti si SUPERSTITIOSI…
Mai recomand si cartea „STUDIUL CHINA” de dr.Colin Campbell (se gaseste in librarii; se gaseste si online, format „pdf”, daca cautati pe GOOGLE. (dar e mai dificil de citit- avand vreo 500 de pagini).
Am uitat sa specific ca eu – crescuta TRADITIONAL, cu porcul si curcanul „pe masa”- NU MAI CONSUM NICIUN FEL DE CARNE, de peste 3 ani…de porc de 12 ani, de vita de 10 ani…Si ma simt mult mai bine – si moral si cu sanatatea.
Asa ca…
domnule Iliescu, m-ati convins: nu am intr-adevar ce cauta intr-un loc unde dvs. sunteti profesor. cu atatea atacuri ad hominem cate mi-ati adus, m-ati convins: daca astia sunteti, nu am ce invata de la cei ca dvs. Nu va mai raspund aici, deoarece faptul ca ati inceput si ati continuat cu jigniri arata clar ce tip de discurs sunteti capabil sa purtati: cel in care dvs. sunteti in pozitie de putere si-i umiliti pe altii.
Va reamintesc ca, intr-un mod si nejustificat, dar si incoerent, dvs. ati introdus argumentul ad hominem in prima fraza a comentariului dvs., in care ati acuzat o presupusa rea credinta. Aceasta acuzatie este nejustificata, deoarece nu exista dovezi de rea credinta in argumentarea mea. Dar, si asta e mai grav, e si incoerent. De ce? Pt urmatorul motiv: Pe de o parte, recunoasteti ca CTP se exprima neclar; Pe de alta, pretindeti ca interpretarile date de mine celor spuse de el sunt incorecte si de rea credinta. Logic, se impune intrebarea: daca exprimarile lui CTP sunt neclare, cum puteti afirma categoric ca interpretarile mele date acestor exprimari sunt incorecte? De unde stiti ca sunt incorecte, daca formularile lui sunt neclare? Neclaritatea lasa loc pt diverse interpretari, toate susceptibile de a fi corecte, cel putin pina la eliminarea neclaritatilor. Mai mult, daca ceea ce spune el e neclar, cum puteti stabili ca numai din rea vointa au fost ele intrerpretate asa cum le-am interpretat? Aceste acuzatii pe care le lansati in mod neintemeiat, si nu vreun presupus atac ad hominem lansat de mine, sunt cele care va pun in situatie de incompatibilitate cu logica.
nu v-am atacat pe dvs., ci modul dvs. de a argumenta: unul din principiile de baza ale unei discutii civilizate este interpretarea cat mai benevolenta a argumentelor partii opuse si incercarea de a le intelege in spiritul in care au fost emise, dincolo de neclaritati. Dvs. nu faceti acest lucru, ci din contra, denaturati argumentele si le interpretati in cel mai rau-voitor mod posibil, ceea ce este contrar oricarei incercari de DIALOG si cu siguranta nu respectati un principiu de baza al argumentarii cand faceti acest lucru. De la cineva care scrie pe un site numit „argumente si fapte” ma asteptam ca macar sa argumenteze cinstit, nu sa vina cu fraze de genul „ctp nu intelege diferenta dintre gandaci si caini”.
cat despre diferenta dintre ziduri imobile si caini care alearga dupa noi pe strada, sau despre acel tertium datur pe care-l vedeti dvs. (ca si cum ar exista si un al treilea tip de argumentatie), ori despre cat de naturala este adoptarea modului de viata vegetarian, care necesita vitamine pt. a putea fi sustinut pe o perioada lunga, va asigur ca discutia ar fi putut continua – cu alte cuvinte, argumentele dvs. sunt discutabile. Insa dat fiind ca eu nu am invatat la scoala, nu am notiuni de baza de biologie de clasa a sasea etc., si deci nu am nicio sansa in domeniul gandirii corecte, inteleg ca dialogul dvs. cu o astfel de vietate ar fi prea obositor. Va scutesc deci de gandirea mea incetosata, ma intorc la cratita. Am inteles in sfarsit ce este filosofia, nu e pentru muieri proaste, ci pentru barbati care au in ce sa se masoare.
Pentru sfatul dvs. prietenesc, in care ma faceti practic proasta, pot sa spun atat: fara urma de ironie, va multumesc. Sunt intr-adevar teribil de proasta. Am sa ma duc sa citesc abecedarul.
@ Da, poate ca faceti bine intorcandu-va „la cratita” , cum spuneti, foarte ofensata. (atentie, insa, la CE puneti in ea!)..
*Mai bine NU ati mai posta fara sa va documentati inainte….
*V-as intreba: cate boli ati luat de la animale (maidanezi) si cate de la oameni?
*Nu am timp acum sa „va citesc” si sa raspund la toate punctele – poate-mi voi face,
DAR: sunteti inversunata si – ma scuzati- foarte ignoranta.
*Sunteti un munte de EGOISM :Spuneti, printre altele :”Ideea este ca nevoile omului sunt mai importante decat cele ale altor specii.”… DE CE? Imi puteti da un raspuns care sa nu implice EGOISMUL?
Iata ce spune o minti mai luminate decat ale noastre:
„Ideea ca anumite vieti conteaza mai putin decat altele este cauza a tot ceea ce este rau in lume”. Dr. Paul Farmer
………………..
„Atâta timp cât oamenii masacrează animale, se vor omorî şi unii pe altii. Cel care sădeşte sămanţa omorului nu poate culege bucurie şi dragoste.”
Pitagora
………………………….
„Orice copil prost poate să calce pe un gândac, dar niciun profesor în lume nu poate să-l producă.”
Arthur Schopenhauer
………………………………………..
* Aveti idee cati copii mor spulberati de masini pe trecerea de pietoni? Ce spuneti, pedepsim TOTI soferii? Chiar si pe CTP – deoarece cine-mi garanteaza mie ca nu va face si el un astfel de accident de circulatie?
*Iata o statistica din anul 2010: (nu am mai recenta):
Numarul copiilor ucisi de indivizi care s-au urcat beti la volan – 63
Numarul copiilor ucisi de parinti – 302
Numarul copiilor morti in spitale din neglijenta personalului – 81
Numarul copiilor mutilati de parinti alcoolici – 156
Numarul copiilor violati de pedofili – 322
Numarul copiilor vanduti de traficantii de carne vie – 249
Numarul bebelusilor ucisi de mame – 178
NUMARUL COPIILOR UCISI DE CAINI FARA STAPAN – zero
…………………………..
Pai, CE FACEM? ..
Cum stam cu RESPONSABILITATEA?
NU noi – oamenii, societatea omeneasca, este vinovata ca aceste animale nevinovate sunt pe strazi? Si ce facem? TOT ELE SA PLATEASCA? In baza carei DREPTATI? NU cumva in baza ABUZULUI si TIRANIEI?
………………….
***Orice problema de SPECIALITATE se rezolva de catre SPECIALISTI.
In problema CONTROLULUI populatiei canine, O.M.S. a recomandat SINGURA METODA care este RATIONALA, UMANA, CIVILIZATA, ECONOMICA, EFICIENTA – pev termen LUNG.
NU se rezolva „peste noapte” o problema care s-a dezvoltat in ani de zile.
***Adica am supirtat acesti caini pe strazi INMULTINDU-SE CONTINUU, si nu-i mai putem suporta 4 ani IMPUTINANDU-SE de la an la an?
Atunci, imi dati voie, suntem IDIOTI!
……………………………
IMPORTANT: (pentru cine vrea SA STIE:)
http://infomaidanezi.blogspot.ro/
https://www.facebook.com/notes/kuki-barbuceanu/cauze-și-soluții-ale-situației-câinilor-fără-stăpân/2849524637109
Cazul Bhutan:
http://www.hsi.org/news/news/2012/05/bhutan_extended_050212.html
cazul Oradea: (cand a avut un primar destept si un englez langa el):
http://www.sosdogs.ro/sosdogs.php?act=viewdoc&docid=12&la=1
………………………………………………
REPEDE si „batand din picior”, ca niste razgaiati fara responsabilitati, fara empatie, fara scrupulrm dara…fara…fara… se ajunge la ce se vede CHIAR ACUM „pe teren”: animale nevinovate chinuite si oamenii care empatoizeaza cu ele si care STIU solutia, ghinuiti, de asemeni.
REZULTATUL? …Il vom vedea peste cca un an…..
(cand ai o boala asculti MEDICUL..NU opinia publica, NU primarul, NU inginerul, NU arhitectuL, NU irice PARELNIC…)
Aveti dreptate domnule profesor, nu m-a interesat fondul chestiunii in discutie.
Am vrut doar sa arat ca greselile de argumentatie pe care le fac unii dintre comentatori se regasesc si in argumentatia Dvs. Si atunci de ce concluziile Dvs ar fi mai corecte sau mai bune ?
Cat despre fondul chestiunii, in nici un caz rezolvarea nu poate veni de la filosofi.
Nu avem nevoie sa ni se spuna ca este rau, imoral si necrestinesc sa omori caini. Aceasta o stie orice om, chiar daca nu a urmat scoli inalte.
Discutia cu privire la chestiune ar trebui sa se poarta pe modalitati de rezolvare a problemei, nu pe ceea ce este etic si moral.
Iar in articolul Dvs, nu am vazut de ce solutia sterilizarii este preferabila din punct de vedere al scopului urmarit, celei de eutanasiere. Deciziile nu se iau doar pe considerente filosofice.
Nu am vazut in comentariul Dvs despre chestiune o lista a aspectelor de urmarit si o prioritizare a acestora, in raport de care sa se stabileasca care din solutii este mai eficienta.
Prin urmare, cred ca discutia purtata de Dvs era mai mult de genul “ba tu!” – “ba tu!”.
Si inca un ultim aspect, inainte de inchide pentru totdeauna acest dialog cu Dvs.: cum nu aveti nici pregatire si nici experienta economica, veterinara, administrativa sau psihologica, singurul punct din cele 4 mentionate de Dvs in legatura cu care va puteti exprima intr-un mod avizat este punctul 3. Cu privire la punctele 1, 2 si 4, va puteti da doar cu parerea ca si noi, cei care nu avem capacitatea de a va intelege pe voi filosofii, fara insa ca pregatirea Dvs. in filosofie sa gireze in vreun fel si opiniile Dvs cu privire la aspectele care fac subiectul pct. 1, 2 si 4
Cit priveste erorile de argumentatie pe care le invocati, am explicat deja ca sunt imaginare si nu mai revin.
Cit priveste solutiile, intr-adevar nu e nevoie de prea multa filosofie, ci doar de o gindire calma, si de bun simt. Dar cum adeptii masacrului, se ex. CTPopescu, au incercat sa-si mascheze setea de a ucide cu argumente (pseudo)filosofice, era normal sa fie pusi la punct.
Ceea ce insa pretindeti, si anume ca morala n-are ce cauta aici, dovedeste o infirmitate interioara: toate solutiile la probleme sociale, practice etc. trebuie verificate moral, si numai oamenii carora le lipsesc anumite elemente constitutive personalitatii umane depline, normale, pot sa nege ca examenul moral este indispensabil. Orice masuri practice au efecte, iar efectele pot fi bune sau rele, drepte sau nedrepte, in timp ce masurile practice insele sunt civilizate sau barbare, morale sau imorale etc. Ceea ce spuneti confirma diagnosticul meu: luati apararea unor pozitii extremiste (numai extremismul contesta morala), chiar daca va ascundeti in spatele unor obiectii (pseudo)logice.
Cit priveste dilema ‘sterilizare-eutanasiere’, este jalnic ca nu puteti iesi din ea. Este o falsa dilema, deoarece alternativa la eutanasiere nu este simpla sterilizare, ci adoptarea unui complex de masuri (inregistrare, sterlilizare, adoptie, institutionalizare, construire de noi adaposturi etc.etc). Noi nu ajungem sa prezentam complet aceste masuri deoarece dvs si alti adepti ai solutiilor extreme refuzati sa discutati sub diverse pretexte (ca e prea tirziu, ca nu e realist, ca nu e nevoie de alte solutii etc.).
In fine, cit priveste lipsa de expertiza veterinara, economica etc., e regretabil ca nu ati sesizat inca faptul ca problema principala nu e nici economica, nici veterinara, ci e una de rationalitatea si moralitatea unei politici publice (politica de asigurare a sigurantei populatiei, a igienei etc.). Or, inntimplator, atit rationalitatea cit si moralitatea politicilor publice fac parte din domeniul meu de expertiza. Daca cineva este pe dinafara, nu eu sunt acela. Nu ma astept insa sa recunoasteti acest lucru, si nici nu e nevoie: lucrurile ramin asa cum sunt in realitate, in ciuda tuturor manevrelor de escamotare a lor.
Pingback: Problema câinilor fără stăpâni; Cum să nu vezi problema - Ethink.ro Ethink.ro
Felicitari si tot RESPECTUUL meu pentru autorul articolului- dl. Adrian-Paul Iliescu
Articolu este interesant ….dar cu crimele si atrocitatile facute de maidanezii din romania , cu copiii inocenti omoriti in cele mai crincene moduri cu putinta sau cu sutele de oameni mutilati de haitele cu maidanezi ce facem ?