Îmbunătățirea etică
Oamenii de știință din America au găsit o modalitate de a reduce criminalitatea cu până la 30-40% în rândul unor grupuri cu un nivel de risc ridicat. Ea implică o simulare a unor scene de crimă unde victima este o hologramă reprezentând potențialul criminal în cauză, urmată de o discuție cu un terapeut calificat. Experiența îl ajută pe subiect să fie mai empatic și reduce crimele violente. Ar trebui să introducem acest fel de terapie acum drept o prioritate.
Din păcate, nu există o astfel de terapie. Dar există ceva care promite să aibă aceleași efecte asupra anumitor grupuri. Ritalin. Conform unui studiu suedez folosirea medicației pentru ADHD[1] reduce în mod semnificativ rata criminalității în rândul celor cu ADHD: cu până la 32% în rândul bărbaților și cu 41% în rândul femeilor. ADHD a fost el însuși asociat cu o creștere a ratei de criminalitate.
Unii vor susține că asta reprezintă o terapie pentru ADHD, nu o îmbunătățire. Dar ADHD nu este o boală de tipul cancerului – după cât se pare este o versiune diferită de funcționare normală care implică un nivel mai scăzut de control al impulsurilor și al atenției.
Ritalin, Adderall, Modafenil sunt folosite de către mii de specialiști și studenți pentru a-și îmbunătăți performanțele, într-un mod asemănător cafeinei. Filmul Limitless s-a bazat în mare pe modafenil (de fapt, Modafenil-ul nu pare să aibă efecte secundare atât de periculoase ca cele prezentate în film, deși încă nu există studii pe o perioadă mai îndelungată privind efectele sale asupra oamenilor normali). Cercetarea în curs de desfășurare asupra bolii Alzheimer și a altor afecțiuni va conduce la descoperirea altor medicamente care îmbunătățește capacitatea obișnuită de cunoaștere.
Îmbunătățirea cognitivă are și alte beneficii sociale. Într-o carte foarte controversată, Hernnstein și Murray au susținut că o creștere cu 3 puncte a IQ-ului ar reduce, printre altele, sărăcia și numărul de bărbați din închisori cu 25%, iar pe cel al copiilor orfani cu 20%.
Dar cel mai important, îmbunătățirea are beneficii personale. Ai nevoie de un IQ de 95 pentru a completa un formular de rambursare a taxelor în SUA. Îmbunătățirea IQ-ului deschide oportunități de muncă, reduce riscul bolilor și al leziunilor, crește venitul. Îmbunătățirea dispoziției te face mai fericit și îmbunătățirea fizică îți permite să trăiești mai mult și să te simți bine în acest timp.
În viitor va fi posibilă selectarea embrionilor care sunt înzestrați genetic cu avantaje și talente. China derulează deja un proiect major de cercetare pentru a descoperi contribuabilii genetici la inteligență.
Dar există obiecții majore.
Dacă ar fi să îmbunătățim anumite calități, cum ar trebui să decidem? Eugenia a fost mișcarea de la începutul secolului trecut care urmărea să folosească reproducerea selectivă pentru a preveni degenerarea fondului genetic prin eliminarea criminalilor, a celor bolnavi mintal și a săracilor, pe baza falsei credințe că aceste stări ar fi fost doar dereglări genetice. Mișcarea eugenistă a atins infamul apogeu atunci când naziștii au trecut de la sterilizarea la exterminarea celor inapți genetic.
Ceea ce era criticabil la mișcarea eugenistă, pe lângă baza științifică precară, era faptul că implica impunerea unei viziuni de Stat asupra ce înseamnă o populație sănătoasă și urmărea să atingă acest obiectiv prin coerciție. Mișcarea eugenistă nu urmărea binele indivizilor, ci doar ceea ce aducea beneficii societății (sau, mai degrabă, ceea ce conducătorii credeau că aduce beneficii societății). Eugenia modernă sub forma testelor făcute pentru a trata afecțiuni, cum este fibroza chistică, este o practică comună, dar ea diferă de vechea eugenie deoarece este în totalitate voluntară, oferă cuplurilor posibilitatea de a alege ce fel de copil vor să aibă iar scopul urmărit este nașterea copiilor cu cele mai mari oportunități pentru o viață bună.
Întrebarea crucială ce trebuie pusă atunci când luăm în considerare posibilitatea alterării unor gene asociate comportamentului complex este: ar fi schimbarea mai bună pentru individ? În unele cazuri va fi dificil să dăm un răspuns.
Ce au în comun Jim Carrey, Charles Dickens și Isaac Newton? Toți au suferit de o boală mintală într-o formă sau alta, dar în același timp au fost înzestrați cu un talent neobișnuit și cu creativitate. Sunt cele două legate? Posibil. În 1993, psihologul Jamison a anunțat că poeții aveau de 30 de ori mai multe șanse să sufere de tulburare bipolară decât populația per ansamblu. Câteva studii considerabile au confirmat legăturile dintre performanța academică, îndeletnicirile creative și tulburarea bipolară.
Chiar și atunci când avem de-a face cu un lucru ale cărui beneficii nu sunt deloc controversate, ne lovim de obiecția potrivit căreia îmbunătățirea va conduce la inegalitate și nedreptate, mai precis la o societate împărțită în două între privilegiații care beneficiază de aceste îmbunătățiri și neprivilegiații care nu beneficiază, ca în filmul Gattaca.
Însă modul în care alegem să distribuim îmbunătățirea, la fel ca în cazul educației sau sănătății, este o problemă de alegere socială, decizie politică și voință publică. Am putea-o folosi pentru a îndrepta inegalitatea.
Și ar fi o greșeală să credem că aceste îmbunătățiri biomedicale sunt inevitabil scumpe. Dacă nu iei suficient iod atunci când ești însărcinată, copilul tău va avea cu aproximativ 10-15 puncte IQ mai puțin. El sau ea poate fi în continuare normală, doar că mai puțin inteligentă. Acest lucru poate fi prevenit prin iodurarea sării. În jur de un miliard de puncte IQ se pierd anual în întreaga lume din cauza insuficienței iodice. Ar costa 2-3 cenți de persoană pe an pentru a pune iod în sare.
Medicamentele sunt ieftine când nu mai sunt cu brevet. Tehnologia, cum ar fi procesele computaționale, este în general mult mai scumpă.
Ce fel de principii etice ar trebui să ne ghideze în aceste vremuri noi?
Un principiu de bază dovedit este cel al libertății. John Stuart Mill a stabilit prea bine cunoscutul fapt că singurul temei pentru exercitarea puterii de stat cu scopul de a împiedica pe cineva să facă ceva îl constituie faptul că acțiunea acestuia vătămează pe ceilalți. În cazul adulților, riscul de a-și face rău lor înșiși constituie doar un temei pentru a-i informa despre acest risc, și nu pentru a le limita libertatea.
Așadar, lăsați industria îmbunătățirii biomedicale să înflorească și lăsați oamenii să ia propriile decizii.
Într-un stat al bunăstării precum Australia există, totuși, o formă indirectă de vătămare pe care oamenii o pot provoca celorlalți: consumarea excesivă a resurselor comunității prin luareaa unor decizii nerezonabil de riscante. Dacă îmbunătățirile sunt foarte riscante și au drept consecință costuri sociale semnificative, acesta este un temei pentru interzicerea lor. Dar avem nevoie de dovezi rezonabile înainte de a ne decide să abandonăm poziția standard de respectare a libertății.
După cum arată și cazul medicamentului Ritalin, uneori îmbunătățirile pot aduce beneficii societății. Când ar trebui să folosim îmbunătățirile pentru scopuri sociale mai degrabă decât pentru cele personale? Este clar că a le face disponibile nu reprezintă o violare a libertății – nu este coercitiv să faci o ofertă dacă o persoană păstrează status quo-ul ca opțiune. O soluție simplă ar fi să facem îmbunătățirea socială disponibilă nu și obligatorie.
Dar dacă, la fel ca în cazurile cu medicamentul Ritalin și comportamentul criminal, îmbunătățirea este bună atât pentru societate, cât și pentru individ? Ar trebui atunci ca aceste îmbunătățiri să fie obligatorii asemenea educației?
Aceasta presupune să raspundem unei mari provocări expusă de Dostoievski în Frații Karamazov. Ce este mai importantă, libertatea sau fericirea?
Sursa: Practical Ethics – http://blog.practicalethics.ox.ac.uk/2013/09/ethical-enhancement/
Traducere de Alexandru Cioiu, cu acordul autorului
[1] ADHD este o tulburare comportamentală care afectează mai ales copiii și se manifestă prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau acțiuni (nota traducătorului).
About the Author
Julian Savulescu Julian Săvulescu este unul din liderii mondiali ai eticii practice. S-a născut în Australia în anul 1963 având tatăl originar din România. A făcut studii medicale la Universitatea Monash din Melbourne dar, sub influenţa celebrului bioetician și filosof al moralei Peter Singer, s-a reorientat treptat spre bio-etică şi şi-a dat doctoratul în acest domeniu. Apoi a urmat un stagiu de cercetare la Universitatea din Oxford sub direcţia lui Derek Parfit. Acum ocupă catedra Uehiro de etică practică de la Universitatea Oxford şi este, din anul, 2002 directorul Centrului Uehiro de Etică Practică al Universităţii din Oxford. Este totodată directorul Centrului de Neuroetică din Oxford, care e unul dintre cele trei centre biomedicale strategice din Marea Britanie. A publicat peste 250 de lucrări ştiinţifice în unele dintre cele mai prestigioase reviste şi edituri din lume.
Related Posts
Inegalitatea începe din pântece →
Despre Pastila Roșie, de Daniel Nica →
Împotriva autonomiei sau în favoarea unei noi definiri a acesteia? →
Comentarii recente