Particularităţile de vârstă și importanţa lor
«Unul dintre privilegiile bătrâneţii este de a avea, pe lângă vârsta sa, toate celelalte vârste»
Victor Hugo
Unii dintre noi împărtăşesc intuiţia că o diferenţiere de tratament în funcţie de vârstă nu este atât de problematică ca diferenţa de tratament în funcţie de sex sau de originea etnică. Este oare justificată această intuiţie morală? Pentru a o verifica trebuie să încercăm să identificăm natura particularităţilor criteriului de vârstă. Apoi este important să facem legătura între aceste particularităţi, pe de o parte, şi ipoteza unei gravităţi morale mai reduse sau constatarea unui tratament juridic mai favorabil, pe de alta. Un extras din concluziile avocatului general Jacobs privind afacerea Lindorfer, susţinute în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, oferă un excelent punct de pornire pentru această reflexie:
«Sexul constituie prin esenţa sa un criteriu binar, în timp ce vârsta este un punct de pe o scară. Discriminarea pe temei sexual bazată pe tabele de probabilitate reprezintă aşadar o formă de discriminare extrem de brutală, implicând generalizări foarte grosolane, în timp ce discriminarea pe temei de vârstă poate fi graduală şi se poate sprijini pe generalizări mai fine» (punctul 84).
Se indică aici două particularităţi importante. Prima se referă la diversitatea criteriilor de vârstă folosite în politicile publice. Am putea vedea în această diversitate semnul unei lipse de coerenţă a legiuitorului. De ce să fixăm cutare limită de vârstă la 16 ani şi alta la 18, câtă vreme se presupune că vârsta trimite în ambele cazuri la aceeaşi caracteristică subiacentă – spre exemplu capacitatea de judecată? Ceea ce poate fi văzut ca lipsă de coerenţă în unele cazuri are totuşi un avantaj, acela de a evita ca o clasă de vârstă să facă obiectul unui tratament defavorabil în mod sistematic, în întregul ansamblu al domeniilor existenţei sale (locuri de muncă, drepturi electorale sau penale, etc.). Iată ce face posibil caracterul non-binar al vârstei (Decizia Lindorfer contra Conseil, 27 octombrie 2005, cazul C-227/04 P).
Avocatul general Jacobs indică de asemenea într-o manieră foarte interesantă o legătură între acest caracter non-binar şi ideea după care criteriul vârstei ar permite «generalizări mai fine».
Când folosim un criteriu cum este vârsta, îl folosim, aproape totdeauna, ca pe un criteriu de substituţie (proxi) pentru a ţinti la o altă caracteristică: experienţa în muncă sau prospeţimea modului de a privi lucrurile, forţa fizică, capacitatea de judecată a alegătorului sau a conducătorului etc. Am putea deci schiţa ideea că vârsta, spre deosebire de sex spre exemplu, ar fi mai frecvent corelată cu caracteristici mai pertinente pentru obiectivele vizate. Şi am putea în plus avansa ipoteza că aceste criterii de vârstă, atunci când sunt folosite drept criterii de substituţie pentru o singură caracteristică, ar avea cu aceasta o corelaţie mai puternică – în parte pentru că generalizarea ar fi «mai fină» în cazul vârstei, comparativ cu cazul sexului. E vorba de două ipoteze ce trebuie verificate, evident. Ceea ce este însă surprinzător, este că avocatul general Jacobs nu subliniază o caracteristică încă mai importantă pentru vârstă, şi anume faptul că aceasta se schimbă de-a lungul vieţii. Originea etnică, chiar dacă adesea este multiplă, nu se schimbă, iar genul rămâne de asemenea acelaşi în cursul vieţii în cea mai mare majoritate a cazurilor. Or, acest caracter schimbător al vârstei este realmente sursa a două urmări importante. Prima se integrează în ceea ce numim argumentul vieţilor complete. Ea poate fi prezentată după cum urmează. Dacă veţi defini la un moment dat drepturile a două persoane de vârste diferite, veţi constata că nu sunt aceleaşi. Spre exemplu, unul poate vota, în timp ce altul trebuie să aştepte alegerile următoare, unul e subiectul obligaţiilor şcolare sau al interdicţiei de a munci, în timp ce altul nu. Dar ceea ce contează este să ştim că la aceeaşi vârstă ei vor avea aceleaşi drepturi. Aceasta este o situaţie diferită de cazul discriminărilor bărbat-femeie, în care nu spuneţi «ceea ce contează este că, dacă această femeie ar fi bărbat, ea ar avea aceleaşi drepturi». De ce să se facă o comparaţie «la vârste identice», şi nu «la un moment dat»? Pentru că noi presupunem că, dacă la fiecare vârstă am avut aceleaşi drepturi ca generaţia precedentă/următoare la aceeaşi vârstă, atunci am avut, pe parcursul unei vieţi complete, acces egal la ansamblul prerogativelor la care ne dă acces sistemul juridic. Nu contează, în această privinţă, că accesul este decalat. Ce contează este că noi considerăm mai egalitatea vieţilor complete mai pertinentă şi suficientă, comparativ cu egalitatea la acelaşi moment de timp. Argumentul vieţilor complete ne spune că diferenţele de tratament după vârstă nu sunt problematice în măsura în care ele nu generează diferenţe de tratament la nivelul vieţilor complete. El ne invită la o dublă reflecţie. Prima se referă la limitele sale, care sunt două. Pe de o parte, se întâmplă frecvent ca diferenţele de tratament funcţie de vârstă să genereze diferenţe de tratament la nivelul vieţilor complete. Căci speranţele noastre de viaţă nu sunt aceleaşi. Şi, de asemenea, pentru că diferenţele de tratament funcţie de vârstă se schimbă şi ele în timp, datorită reformelor făcute de legiuitor. Şi, în mod egal, pentru că o limită de vârstă, chiar dacă rămâne constantă în timp, va avea un impact diferit asupra diverselor generaţii succesive în virtutea fluctuaţiilor mediului, de exemplu ale ratei şomajului. Pe de altă parte, putem constata că, în anumite registre, egalitatea vieţilor complete este suficientă. Acesta este, spre exemplu, cazul în care ceea ce ne preocupă este satisfacerea nevoilor de bază care ar trebui să poată fi garantate «continuu».
A doua reflecţie la care ne invită argumentul vieţilor complete este de a afla ce anume ţintim de fapt prin lupta contra discriminării de vârstă. Iar aici aş dori să avansez ipoteza conform căreia dimensiunea fundamentală ce trebuie să preocupe un sistem juridic cu adevărat devotat dreptăţii nu este (doar) clasa de vârstă, ci şi cohorta de naştere.[i] Este vorba de două sensuri diferite ale cuvântului «generaţie». Să luăm de exemplu politicile de acţiune pozitivă în materie de ocupare a forţei de muncă, preocupate să crească participarea tinerilor sau a celor vârstnici la piaţa muncii. Putem vedea aici o preocupare pentru incluziunea tuturor vârstelor. Dar, într-un mediu în care ne putem aştepta ca aceste cohorte de vârstă ce se succed să aibă parte de sorţi diferite în vieţile lor complete, poate fi de asemenea legitim ca, în numele egalităţii, să privilegiem eventual participarea celor mai tineri în comparaţie cu cei mai bătrâni (sau invers) în scopul de a asigura o mai mare egalitate între cohorte succesive. Conceperea politicii diferenţelor de tratament funcţie de vârstă ca pe un instrument ce ţinteşte spre realizarea unei mai mari egalităţi între cohortele de vârstă este un obiectiv deloc străin preocupărilor considerate legitime de Curtea de justiţie a Uniunii Europene. Aceasta foloseşte în mai multe sentinţe conceptul de «echilibru între generaţii». Este aşadar important ca autorităţile publice să înţeleagă că aceasta implică punerea la punct a unor instrumente de analiză cohortală. Măsurăm bogăţia pe cap de locuitor în diferite state. Ar fi bine să începem să anticipăm în mod continuu bogăţia pe cap de locuitor în decursul vieţilor complete ale diferitelor cohorte ce se succed în interiorul fiecărei ţări. Am putea să ne propunem, spre exemplu, să calculăm coeficientele inegalităţii previzibile dintre cohorte succesive din aceeaşi ţară. Şi apoi să evaluăm legitimitatea diferenţelor de tratament funcţie de vârstă în această privinţă. În sfârşit, aş dori să închei vorbind despre o altă implicaţie a caracterului schimbător al vârstei. Nu putem alege vârsta pe care o avem. Dar putem alege în unele cazuri vârsta la care facem anumite lucruri. De exemplu, până la un anumit punct pot să aleg vârsta la care îmi fac o asigurare de viaţă sau la care încep să cotizez pentru o pensie de bătrâneţe. Dimpotrivă, nu pot să spun, în acelaşi mod, că «îmi pot alege sexul funcţie de care cotizez la o asigurare de viaţă». Această diferenţă dintre «vârsta dată» şi «vârsta aleasă» poate fi pertinentă, mai ales în sfera asigurărilor. Ea ar putea explica, de exemplu, de ce faptul că un tânăr trebuie să plătească un surplus în cazul unei asigurări auto poate fi considerat mai problematic decât faptul că, un asigurat care a aşteptat o vârstă mai înaintată de la care să cotizeze pentru o asigurare de viaţă va trebui să consimtă să plătească o primă mai mare. După cum se vede, vârsta este un criteriu ce prezintă anumite specificităţi. Care dintre acestea justifică cel mai bine faptul că sistemele noastre juridice şi intuiţiile noastre morale tratează acest criteriu cu mai multă indulgenţă nu e uşor de determinat. Şi, mai ales, nu trebuie să pierdem din vedere că prin intermediul chestiunii discriminării de vârstă se pun tot atâtea (sau chiar mai multe) chestiuni de egalitate între cohorte de naştere pe cât se pun chestiuni de respect şi de mixaj între clase de vârstă. Nu putem, într-adevăr, să uităm că vârsta noastră este perfect corelată cu data naşterii.
[Acest articol a apărut în limba franceză ca parte din Raportul anual pe 2012 privind Discriminarea/Diversitatea al Centrului federal belgian pentru egalitatea de şanse, la pp. 20-22. Redacţia mulţumeşte autorului pentru aprobarea de traducere şi publicare în limba română]
[i] Cohorta de naştere desemnează persoanele născute la aceeaşi dată.
About the Author
Axel Gosseries Axel Gosseries este permanent research fellow (cercetător principal, membru al societăţii belgiene pentru cercetare știinţifică FRS-FNRS), și profesor la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve (unde și-a obţinut și titlul de doctor în anul 2000). Axel Gosseries este unul dintre cei mai importanţi specialiști, pe plan mondial, în problematica filosofică a dreptăţii intergeneraţionale, autor al unor lucrări fundamentale în domeniu între care Penser la justice entre les générations, De l'affaire Perruche à la réforme des retraites, Paris: Aubier (Flammarion), 2004 – traducerea românească: Despre dreptate între generaţii, București: Paideia, 2011. Recunoaşterea sa drept unul dintre experţii magistrali în domeniu este atestată, între altele, de faptul că a fost invitat să semneze capitolele dedicate subiectului în lucrări prestigioase ca The Oxford Handbook of Practical Ethics, Oxford: Oxford University Press, The Routledge Encyclopedia of Philosophy, London: Routledge, The Stanford Encyclopedia of Philosophy, sau The Handbook of Intergenerational Justice, Cheltenham: Edward Elgar. El este, de asemenea, editorul unor lucrări colective esenţiale, ca Arguing about justice. Essays for Philippe Van Parijs (ed. with Y. Vanderborght), 2011, Louvain-la-Neuve: Presses universitaires de Louvain; Intergenerational Justice (ed. with Lukas Meyer) Oxford: Oxford University Press, 2009; Intellectual Property and Theories of Justice (ed. with A. Marciano & A. Strowel), Basingstoke & N.Y.: Palgrave McMillan, 2008. Axel Gosseries a scris numeroase articole de specialitate importante, mult citite şi frecvent citate, pe temele dreptăţii intergeneraţionale, drepturilor generaţiilor viitoare, dreptăţii sociale, democraţiei, egalităţii şi politicilor publice în cele mai prestigioase reviste internaţionale: Ethics & International Affairs, The Journal of Political Philosophy, Politics, Philosophy & Economics, Philosophy & Economics. Lucrările sale au apărut în limbile engleză, franceză, germană, italiană, olandeză, spaniolă, portugheză, română şi letonă. El este editor asociat al revistei Ethical Perspectives, şi membru în board-ul altor reviste internaţionale de specialitate, între care şi Public Reason (editată de Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti).
Related Posts
Neo(conul) Leonida faţă cu reacţiunea asistaţilor →
Despre egalitatea de șanse fair. Scurte comentarii →
Care este valoarea egalitǎţii (chiar şi a celei fair) de şanse într-o societate nedreaptǎ? →
Comentarii recente