Smart Marketing – un scandal moral?
«Un studiu recent al specialiștilor în psihologie morală a arătat că o solidă majoritate a americanilor cred că este imoral ca oamenii de afaceri să mărească preţurile ca răspuns la insuficienţa produselor pe piaţă (de exemplu, să scumpească lopeţile de zăpadă după un viscol mare). […] Întradevăr, toţi oamenii au cel puţin unele intuiţii morale ce sunt implicit, dacă nu explicit, anticapitaliste» (James Heath, în prefaţa volumului său Economics without Illusions. Debunking the Myths of Modern Capitalism).
Experţii în marketing mă asigură că o atare strategie de mărire a preţurilor în perioadele în care crește cererea de produse sau servicii pe piaţă nu este decât o formă de smart marketing, iar opoziţia unora faţă de ea nu este decât expresia primitivismului gândirii economice a acestor opozanţi. Așa să fie oare?
Deocamdată, vreau să pun o singură întrebare: este vreo deosebire relevantă moral între practica (smart marketing!) manipulării preţurilor funcţie de cerere și străvechea practică a cămătarilor de a mări dobânda solicitanţilor de împrumut aflaţi la ananghie și având o mare nevoie imediată de bani? Dacă nu, atunci amintita practică de smart marketing e într-un mare pericol (etic), căci încă din sec. XVIII, de la sentinţa lordului Northington, gândirea normativă a condamnat drept imoral actul de a impune costuri suplimentare consumatorilor aflaţi «under duress» (la ananghie), iar cămătăria este amplu condamnată mai peste tot.
Related Posts
Periferia ca istorie inversă a centrului →
Darea în plată: un răspuns pentru dl. Lucian Croitoru și d-na Mungiu-Pippidi →
De la gândire la acţiune şi înapoi sau când a spune înseamnă a acţiona şi a acționa înseamnă a spune: exerciţii critice →
6 Responses to Smart Marketing – un scandal moral?