Carnea etică
„Odată cu posibilitatea cărnii artificiale nu mai poate exista indiferență morală”
Când mâncăm o șaorma bună, chiar nu ne mai gândim cum a fost produsă carnea? Ne bucurăm pur și simplu de gust. Există însă destule videoclipuri pe internet care descriu ”adevărul neconvenabil” despre producția cărnii. Ne trebuie un stomac tare ca să urmărim asemenea imagini.
Dar ceea ce ținea de domeniul științifico-fantasticului, tocmai a fost realizat: primul burger artificial. Omul de știință, Mark Post, a reușit să creeze în laborator carnea artificială. Mai întâi s-a prelevat țesut animal, din care au fost extrase celule stem. Apoi, celulele stem au crescut în fibre musculare. E nevoie cam de 20.000 de fibre musculare pentru da naștere unui burger.
De ce carnea artificială este o carne etică? Această realizare științifică înlătură fără dubiu necesitatea sacrificării animalelor. Până acum vegetarianismul era singura soluție de a evita cruzimea față de animale. Cei care considerau că nu doar specia umană ci și alte specii au un statut moral, promovau meniul vegetarian. Reacțiile față de această soluție vin din două direcții. Pe de o parte, se consideră că este necesar consumul de proteine de origina animală pentru integritatea metabolismului uman. De aici, și compromisul moral la care suntem supuși. Pe de altă parte, se consideră că animalele nu au un statut moral. Nu au conștiință și rațiune ca să ținem cont de viața lor.
Reușita științifică de a produce carne sintetică dizolvă această dezbatere. Chiar și cei care vor să consume carne și nu sunt convinși de meniul vegetarian au acum la dispoziție posibilitatea de a evita uciderea animalelor. Iar cei care sunt vegetarieni pot consuma carne cu conștiința împăcată. Odată cu posibilitatea cărnii artificiale nu mai poate exista indiferență morală. A nu ține cont în nici un fel de posibilitatea evitării răului și a considera că propriile preferințe culinare sunt întotdeauna mai importante decât evitarea suferinței și a cruzimii duce la cinism.
Și dacă este imoral să consumăm orice altă carne decât cea artificială, atunci de ce statul nu interzice producția obișnuită de carne? Pentru moment, chiar dacă am vrea tot nu am putea. În primul rând, depindem prea mult de actuala producție. În al doilea rând, un burger artificial costă nu mai mult de 250.000 de lire sterline. Dar statul ar putea face altceva, având în vedere că firmele nu au stimulente să investească cu bătaie lungă și nesigură. Putem lua ca model producția de energie regenerabilă. Statul a subvenționat considerabil cercetarea și dezvoltarea producției de energie verde. Ceea ce inițial părea doar experimentare, acum în multe țări producția de energie solară și eoliană și-a făcut loc în consumul larg al populației. Costurile de producție au scăzut și vor continua să scadă. Asemănător, dacă statul subvenționează dezvoltarea tehnologică pentru a produce în masă carnea sintetică, în viitor burgerul artificial ar putea fi o alternativă accesibilă la actualul stil de consum. În mod sigur nu va costa cât un Ferrari.
Dacă evitarea suferinței și a cruzimii contează pentru noi, atunci avem o datorie morală să mergem în această direcție.
About the Author
Emilian Mihailov Etician, Centrul de cercetare în etică aplicată, Universitatea din București (www.ccea.ro); Doctor în filosofie, Universitatea din București, cu o teză despre teoria etică a lui Kant; Membru al Societății Române de Filosofie analitică (http://www.srfa.ro/mihailov-emilian). Domenii de interes: filosofia morală a lui Kant, filosofie morală contemporană, epistemologie morală, meta-etică, etică aplicată, filosofia lui Wittgenstein, evoluția moralității.
Related Posts
Când avem dreptul să impunem riscuri altora? (Cu un exemplu din nuclear) →
Baudrillard și obezitatea terorii →
După 25 de ani: despre experienţa libertăţii şi decenţă →
In ceea ce priveste evitarea suferintei, as putea spune ca o caprioara sufera mai putin daca este ucisa de un vanator decat daca este mancata de un leu, de exemplu. Chiar daca n-o ucide omul, nu inseamna ca destinul ei va fi neaparat lipsit de suferinta si cruzime.
Sigur, este un caz particular, dar daca renuntam complet la sacrificarea animalelor, atunci de ce sa le mai crestem in curtea noastra sau in ferme? Le vom lasa libere si …ce se va intampla cu ele?
Ma indoiesc ca vor trai fericite pana la adanci batraneti.
Unul din argumentele taberei pro-consum animale este acela că blocarea unei astfel de practici va duce la extincția multor specii și că doar creșterea lor pentru consum mai permite perpetuarea speciei. Cu toate astea, unele specimene pot fi crescute în gradine zoologice pentru a prezerva specia. Deși e ciudat, peste 50 de ani e posibil să vedem porci și găini doar în grădine zoologice și parcuri naturale special amenajate.
Nu cred că tabăra pro-consum poate veni cu vreun argument solid în această chestiune. Îngrijorarea pentru dispariția speciilor ca rezultat al unei schimbări de dietă mi se pare absurdă, o dovadă a situării antropomorfice și a grandomaniei celui care crede că, prin faptul că e un consumator avid, contribuie la perpetuarea speciilor. E ca și cum ai spune că rațiunea de a exista a animalelor e aceea de a fi mâncate de oameni și că dacă oamenii nu mai mănâncă animale, eo ipso ele vor dispărea, însă experiența ne arată sunt atâtea specii care există în continuare și pe care oamenii nu le consumă. Posibilitatea de a vedea porci și găini doar în grădini zoologice mi se pare nerealistă, dat fiind că porcii sunt foarte potriviți ca animale de companie, ei fiind mai sensibili și mai inteligenți decât câinii ( ca să nu mai vorbesc de faptul că se adaptează foarte ușor dacă sunt transportați dintr-un mediu domestic într-unul sălbatic), iar găinile dau ouă, la care nu cred că oamenii ar renunța prea ușor. Dar chiar fiind niște animale aflate în dizgrație, e puțin probabil ca supraviețuirea lor ca specie să depindă în vreun mod esențial de intervenția omului, dat fiind că acestea nu sunt animale pretențioase care să necesite un mediu special de viețuire.
Cu siguranță pentru unele animale putem găsi un rost (ex. creșterea găinilor pentru ouă), dar pentru altele este mai greu. Există vaci de carne special crescute în acest sens. Totuși, există riscul ca anumite specii pur și simplu să nu mai existe odată ce nu mai sunt crescute pentru rostul oamenilor. Dar ideea pe care am vrut s-o subliniez este că în ciuda acestui risc (probabil sau nu) putem aloca resurse pentru prezervarea specimenelor așa cum facem și în cazul animalelor sălbatice.
Vin cu o corectare : în textul meu precedent, am folosit din neatenție cuvântul antropomorfic în loc de antropocentric. Îmi cer scuze pentru greșeală (am încercat să o corectez, dar nu merge).
Emilian, observațiile tale m-au pus pe gânduri. Spui : ” pentru unele animale putem găsi un rost (ex. creșterea găinilor pentru ouă), dar pentru altele este mai greu.” ca și cum acestea ar supraviețui doar ca urmare a mărinimiei lui homo sapiens (un mic Dumnezeu) care binevoiește să dea un rost existenței lor. Eu nu percep această idee decât ca pe o prejudecată antropocentrică, căci nu pot vedea o legătură necesară între supraviețuirea unei specii și rostul pe care i l-ar putea da omul în societatea sa. Tare sunt curios să aflu care anume este acea specie care, pierzând rostul suprem al existenței sale pe care i-l conferă omul, ar înceta să mai existe. Găina am convenit că nu poate fi, din moment ce face ouă. Să fie vaca ? Dar și vaca oferă lapte…. Oaia, capra, porcul ? Greu de crezut. Nu cred că se pune problema alocării de resurse pentru aceste animale, din moment ce nu sunt amenințate în niciun fel. Eu mi-aș îndrepta atenția mai degrabă către animalele din zonele unde se defrișează masiv, cum ar fi Amazonul, dar fiecare cu propria viziune…
Nu e vorba de mărinimie, ci despre faptul că dacă dipare un interes pentru creșterea lor atunci apare riscul extincției. Dacă luăm carnea din altă parte atunci ne punem problema ce facem cu vacile special crescute pentru carne. E implauzibil că le vom utiliza pentru lapte din moment ce creștem o altă specie de vacă cu trăsături ce favorizează o mai mare producție de lapte. Dar dacă apare laptele sintetic? Pielea și lâna sintetică sunt deja disponibile publicului larg. La fel și în cazul porcului. Anumite specii de porci (dimensiuni mai mici, mai puțini agresivi) pot fi folosiți ca animale de companie, dar sunt sceptic că porcii pe care îi creștem în abatoare își vor găsi soluția în pet shop-uri.
Oare chiar apare riscul extincției unor specii de animale atunci când acestea nu le mai sunt de folos oamenilor? Punctul acesta de vedere e atacabil din mai multe unghiuri.
În primul rând, ideea pe care o susții pare să implice faptul că animalele domestice: vaca, oaia, capra, porcul etc., ar fi dispărut de mult timp dacă omul nu le-ar fi crescut pentru carne. Aceasta mi se pare o enormitate, deși nu neg că e un scenariu posibil. Dacă mă gândesc la faptul că toate aceste animale care au fost domesticite întru folosul omului duceau o existență idilică în mediul lor natural, libere de orice îngrădiri din afară, pentru ca omul să le transforme ulterior în produse de consum, animale care deci se descurcau foarte bine pe cont propriu, nu văd niciun indiciu (motive, studii, experimente etc.) pentru care ele n-ar putea supraviețui și în prezent fără niciun ”ajutor” de la oameni. Ideea că n-ar putea supraviețui fără ajutorul omenesc este, din punctul meu de vedere, un pretext pentru a menține actuala stare de lucruri în care animalele sunt în mod continuu abuzate.
În al doilea rând, din câte știu eu, una din cauzele principale ale extincției speciilor o reprezintă activitatea omului, în care intră vânatul excesiv, poluarea și defrișarea pădurilor. În acest context, a spune că eliberarea animalelor non-umane de sub dictatura celor umane ar duce la dispariția primelor pare o formă crudă de cinism. Oamenii vânează anumite specii de animale fără nicio reținere, ceea ce duce la impunerea unor legi pentru salvarea acestora. Vorbești de dispariția vacilor crescute pentru carne. Din cunoștințele mele, aceste vaci dau într-adevăr o cantitate mai mică de lapte în comparație cu celalalte, însă de o calitate mai bună, acesta fiind mai gras. Să luăm de exemplu vaca Limousine: vacă de origine franceză crescută pentru carne, ea se adaptează la orice fel de condiții, ca și porcii de altfel. Mi se pare greu de crezut că dacă omul n-ar mai crește animale și le-ar lăsa libere în natură, ele n-ar supraviețui. Cred că natura are grijă de toate viețuitoarele sale și că e suficient loc pentru toți pe această planetă.
În al treilea rând, să admitem că apare și laptele sintetic, iar toate animalele crescute de om cad în dizgrație, nu mai prezintă niciun interes pentru om și nici nu se descurcă singure în mediul natural (ceea ce mi se pare, de altfel, foarte puțin probabil) și dispar. Și în acest caz extrem putem salva aceste specii de la extincție cu ajutorul ingineriei genetice, care este nu doar o metodă universală de salvare a oricărei specii de animale, ci și o metodă de readucere la viață a unor specii dispărute din Antichitate, prin refacerea lanțurilor de ADN. Acestea fiind spuse, nu văd nicio justificare pentru actuala stare de lucruri din societate care permite exploatarea animalelor, iar previziunile cu privire la dublarea producției de carne până în 2050 mi se par de-a dreptul îngrijorătoare.
Prima întrebare care mi-a trecut prin minte după citirea articolului a fost: este carnea artificială sănătoasă? Credeam că mai întâi de a reprezenta specia umană ca fiind mai degrabă canibală, sălbatică și inconștientă dacă va continua să consume carne de animal când o va avea pe cea sintetică (sau că, din contră, n-o va face pentru așa zisa salvare a speciilor), credeam că mai întâi de toate acestea ar trebui să se pună întrebarea: organismul uman va fi cumva afectat de carnea artificială, sau aceasta va avea același efect asupra organismului uman ca și carnea de animal ”adevărat”? Am citit în articol despre cum se produce, dar fiind necunoscătoare în domeniu nu consider c-ar fi neapărat corect să sar la concluzii pripite. De aceea, îmi pun întrebarea, este cu adevărat ok pentru organismul nostru să consumăm carne artificială, sau mai întâi vom încerca pentru a vedea posibilele rezultate negative sau pozitive?
@Alexandru-Gabriel Cioiu – m-a uimit comentariul din anumite puncte de vedere; ați consumat sau consumați carne? Sunteți vegetarian sau pur și simplu vreți să aveți o alternativă? În orice caz, mi se pare adevărat că nu este un argument tocmai puternic acela care susține faptul că speciile vor dispărea dacă noi nu le vom mai ”crește”, ”domestici” pentru a le… mânca. Speciile vor continua, cel mai probabil, să existe (multe dintre ele, consider).
Ideea este următoarea: carnea de pe piață nu este oricum sănătoasă, de aici provine și întrebarea mea de la începutul comentariului. Se cresc animale SPECIAL pentru a putea fi hrănită, să zicem, Europa. De aceea animalele se cresc cu hormoni: să crească repede, să crească mari, să le taie, să le vândă și noi să le mâncăm. Nu știu chimic vorbind câte porcării (dacă mi se permite să le numesc astfel) băgăm în corp cu fiecare bucată de carne, dar cred că destul de multe. Mie mi se pare că dacă această carne artificială nu prezintă un potențial de risc mai mare decât cel pe care-l prezintă carnea de pe piață ȘI DACĂ se poate cumva proceda în așa manieră încât carnea să nu prezinte pericol real pentru organism, atunci am avea cât mai multe motive să renunțăm la tăierea animalelor și crearea lor în masă pentru a ne hrăni ”nevoia de carne” care de multe ori nu e nevoie /cel puțin în România, bine cunoscută pentru lăcomie absurdă, că tot suntem în perioada sărbătorilor de iarnă.
Pentru cel care cumpără de pe piață nu e prea important -dacă are același gust și e la fel de ”sănătos” – dacă burger-ul e artificial sau din carne adevărată, important e să-l poată cumpăra (la un preț bun) și să-l poată savura. Să fim serioși, majoritatea oamenilor (cu excepția iubitorilor de animale) nu au probleme etice de acest gen (și nici iubitorii de animale, doar iubesc animalele, ceea ce nu îi face neapărat agenți etici conștienți). Dar ce facem cu oamenii care au ferme? oamenii care trăiesc din asta? Evident mulți vor pierde afaceri – nu vor mai putea vinde carne, nu vor mai putea tăia animale dacă va fi ilegal, și așa mi departe. S-ar putea argumenta că în nu știu câte zeci de ani problema se va reglementa. Ok, eventual toate se reglementează, dar consider că este necesar să ne gândim și la momentul în care se va întâmpla respectivul lucru. Ce facem cu oamenii care-și câștigă existența din asta? Și ce facem cu oamenii care se hrănesc de la ei din curte, nevrând să cumpere carne artificială, ci să-și crească găina, vaca și porcul pentru cele necesare? Nu așa greu de crezut, mai există destul de mulți oameni în România care se îndeletnicesc cu această chestiune /vorbesc de România pentru că situația pe Europa mi-e cunoscută.
O altă problemă pe care eu mi-o pun este una de natură (oarecum) politică: dacă nu va mai depinde de mine (într-o anumită măsură) să-mi fac rost de carne, atunci voi depinde în întregime de stat să îmi dea carnea. Provoacă puțină nesiguranță, se pare că schimbul echivalent (eu îți dau bani, tu îmi dai carne), nu mai e atât de sigur: tu îmi dai carne doar dacă eu îți dau o anumită sumă de bani, iar eu nu am cum să fac rost de carne din altă parte pentru că (1) e ilegal să consum carne adevărată/ să măcelăresc animalele și (2) oricum nu am de unde /și dacă am -de la ”negru”, o să mă coste oricum cam multișor. Situația la început nu va fi, deci, atât de roz: cum s-a scris și mai sus, burgerul costă câteva lire sterline bune.
Opțiunea este, să zicem: așteptăm
(1) să se scoată burgeri artificiali în masă ( pentru că, în cele din urmă, toate încep să se mai ieftinească când sunt prea multe /cine-și permitea la început să cumpere un calculator? nu toată lumea, dar eventual… deși există mereu pericolul ca sistemul să devină prea elitist; o veste: e oricum cam elitist)
(a) rămâne de verificat cât de sănătoasă e carnea asta artificială și câte din proprietățile cărnii obișnuite va avea.
(2) între timp continuăm cu mâncatul cărnii noastre ”tradiționale” în care caz n-ar trebui să ne întrebăm, oare, dacă consumul acesta în masă, exagerat, nu e puțin cam necivilizat?
(a) nici în cazul de față nu mâncăm prea sănătos; cumpărăm carne, dar nu știm cum au fost crescute animalele -repede, repede, repede- dar știm de ce, ca să vândă mai multă, mai repede, ca noi să cumpărăm (eventual să ne și hrănim). E o vorbă bine cunoscută dintr-o piesă, poate pentru că pare să aibă dreptate: ceva e putred în Danemarca /Something is rotten in the state of Denmark, ”Hamlet”, Shakespeare.