Cum antagonizează sărăcia interesele copiilor și ale femeilor
În cele ce urmează va fi vorba despre o problemă anume de dreptate ce există în contextul unor aranjamente economice și politice nedrepte. Ea ilustrează felul cum încercările de a rectifica un fel de nedreptate riscă să agraveze altele.
Pretutindeni în lume există nenumăraţi copii care își petrec mulţi din anii copilăriei, și uneori întreaga copilărie, fără prea mult contact direct cu cei care i-au îngrijit la început și pe care ei încă îi văd drept părinţii lor. Aceasta se întâmplă ca rezultat al migraţiei temporare în căutarea unui loc de muncă, migraţie care, pentru motive legale, economice și pragmatice, nu le permite părinţilor emigranţi să își ia copiii cu ei.
Migraţia temporară a existat totdeauna, dar ea s-a amplificat recent datorită deschiderii pieţelor forţei de muncă și creșterii accesibilităţii transportului la mare distanţă. În plus, migraţia temporară a devenit într-o proporţie tot mai mare o migraţie feminină datorită abundenţei la nivel mondial a slujbelor din sectoarele rezervate prin tradiţie femeilor, așa cum sunt îngrijirea copiilor, a bolnavilor, a bătrânilor precum și munca domestică.
Şi tocmai aici încep dificultăţile: îngrijirea părintească este și ea o activitate în mod tradiţional feminină, mai ales în componentele ei legate cel mai strâns de îngrijirea directă, implicarea zilnică și susţinerea emoţională. Este adevărat că un nou model de paternitate implicată devine popular în unele dintre ţările mai bogate ale lumii; dar cei mai mulţi migranţi temporari vin, motivele sunt evidente, din ţările mai sărace care tind să fie și mai conservatoare în chestiuni de gen. Întrucât mamele sunt de obicei părintele mai implicat, migrarea lor (fără copii) este inevitabil dăunătoare din cel puţin un punct de vedere: ea îi lipsește pe copii de continuitatea îngrijirii. Și este o convingere generală că toţi copiii au nevoie de continuitatea îngrijirii: suspendarea unei legături bine stabilite între copii și părinţi constituie o daună serioasă pentru copil. Nu este nici o îndoială că mulţi dintre copiii migranţilor obţin și beneficii de pe urma migraţiei părinţilor lor, deoarece părinţii trimit de obicei sume de bani folosite pentru plata unei locuiri mai comfortabile, a unei educaţii mai bune și pentru mai mult confort material. Este dificil să fie agregate beneficiile și daunele pe care migrarea părinţilor le implică pentru copil. Unele studii sugerează că acești copii o duc mai prost în ceea ce privește performanţele lor educaţionale și legăturile lor sociale cu cei de o seamă, alte studii neagă acest lucru. Cele mai multe studii pe care le-am văzut tind să confirme concluzia că, faţă de cei de o seamă, copiii migranţilor suferă mai mult de pe urma unor sentimente de tristeţe, nesiguranţă și izolare, precum și de lipsa călăuzirii din partea adulţilor. Așadar, chiar dacă acești copii ai migranţilor o duc mai bine material, aceasta nu elimină faptul că a crește având un contact direct redus și sporadic cu părinţii este o carenţă importantă. Acești copii suferă o nedreptate.
Dar cine este răspunzător de această nedreptate – și cine are datoria să o prevină sau să o diminueze? Copiii au nevoie de părinţii lor, de care sunt deja atașaţi, și deci s-ar părea că aceștia trebuie să îndrepte lucrurile. Dar este greu să se susţină așa ceva, din două motive. Mai întâi, la o privire mai atentă, se constată că absenţa mamelor, mai curând decât a părinţilor în general, este cea mai dăunătoare. Dar nu este oare evident nedrept ca femeile să fie blamate pentru că ‚și-ar fi abandonat copiii’, așa cum prezintă adesea lucrurile mass media? De ce oare nu sunt taţii implicaţi la fel de mult în îngrijirea parentală de la bun început, ca să poată să se ocupe practic și emoţional de copii, atunci când numai mamele emigrează? Iar în al doilea rând, lăsând la o parte această asimetrie de gen, pare în multe cazuri nedrept să le ceri migranţilor să își asume întreaga responsabilitate pentru situaţia grea a copiilor lor. Migranţii temporari nu pot găsi de obicei un loc de muncă adecvat în regiunea sau ţara lor, sau nu pot găsi aici chiar deloc de lucru, deci migrează pentru a asigura satisfacerea nevoilor de bază ale lor și ale familiilor lor. Ei nu-și abandonează copiii doar pentru a ţine pasul cu nivelul de trai al vecinilor, și, din punct de vedere moral, ei nu-și abandonează deloc copiii; parte din motivaţia migrării lor este tocmai binele copiilor. Părinţii care migrează se află în imposibilitate de a satisface toate nevoile importante ale copiilor lor: și continuitatea îngrijirii, și locuirea corespunzătoare, și o securitate economică corespunzătoare, de exemplu. Nu este vina lor că nu pot asigura toate aceste lucruri. Și ar fi mult prea facil să se spună că ‚n-ar fi trebuit să aibă copii în asemenea condiţii’. Poate nici nu a fost pe de-a întregul decizia lor de a deveni părinţi. Poate nu au prevăzut, sau n-au putut prevedea, actuala sărăcie sau nesiguranţă economică. Și, în orice caz, este nedrept ca oamenii să se găsească într-o situaţie în care n-ar trebui să devină părinţi pentru că există anumite împrejurări economice (care ar fi putut fi evitate colectiv). Ce părere aveţi?
[Traducere după textul în limba engleză (How poverty antagonises the interests of children and those of women), postat pe site-ul Justice Everywhere: (http://justice-everywhere.blogspot.de/2013/11/how-poverty-antagonises-interests-of.html)]
About the Author
Anca Gheauş Anca Gheauş este cercetătoare în filosofie la Universitatea din Sheffield. Domeniile ei principale de interes sunt etica şi filosofia politică, şi în special teoriile dreptăţii. A publicat capitole de carte şi articole în The Philosophical Quarterly, The Journal of Political Philosophy, The Journal of Ethics and Social Philosophy, Hypatia, Social Theory and Practice, The Journal of Social Philosophy şi Feminist Theory. În prezent elaborează o lucrare despre probleme de dreptate în organizarea socială a creşterii copiilor.
Related Posts
La muncă, sărăcane!… nu mai lenevi! →
Despre compasiune ca o cenzură a gândirii politice →
România (din nou) la fundul grămezii →
12 Responses to Cum antagonizează sărăcia interesele copiilor și ale femeilor