Schiță pentru o analiză tipologică a protestelor
Așa cum va rămâne cu siguranță în istorie, marea mișcare civică a României din ultimii ani are în centru o rețea de comunități eterogene, de grupări de oameni care împărtășesc idei și stiluri de viață asemănătoare. Din septembrie 2013, rețeaua s-a unit sub forma unui compromis temporar, pe motiv că actorul opozant – statul – a abuzat de putere în chestiunea Roșia Montană: s-a propus un proiect de lege, ulterior respins. Rețeaua nu a reușit să formeze o comunitate, motiv pentru care nu a reușit nici să transmită vreun mesaj în nume propriu, cel puțin până la data curentă. Victoria ei, dacă a existat așa ceva, pare că s-a produs în absență. De aici nevoia pentru acest articol: se propune schițarea, deocamdată bazată doar pe experiența autorului, a narațiunilor susținute de diverse grupuri, pentru a observa posibilitățile lor de integrare și de poziționare ulterioară.
Ca precizări metodologice preliminare: interesele ascunse nu fac obiectul cercetării, grupurile desemnate nu se suprapun grupărilor reale, ci strict narațiunilor justificative pentru acțiuni. O persoană poate adera la mai multe narațiuni, în măsuri diferite. Denumirile grupurilor sunt convenții, folosite pe motiv de eficiență și sper să nu pară politically incorrect. Involuntar amuzante sunt oricum. Voi fi cât se poate de schematic, îmi propun deocamdată să dau imaginea de ansamblu, iar pentru asta aș prefera altă formă de organizare a materialului decât cea pur textuală. De aceea, restul articolului constă într-o “hartă” a grupurilor narative și o legendă, alături de interpretări. Desigur, puteți fi de acord sau nu – sper să considerați articolul drept o invitație la discuție.
Înainte de protestele din Septembrie, conflictul privitor la Roșia Montană cuprindea 4 actori:
1. Țăranii cu simțul proprietății
2. Țăranii cu ajutoare sociale
3.1. Ecologiștii
4. Inginerii eficienți.
În urma declanșării protestelor la scară largă, alături de ecologiști au apărut
3.2. Naționaliștii deciși
3.3. Anti-jandarmii
3.4. Hipsterii.
Pentru elucidare, separ ecologiștii în
3.1.1 Eco-creștini
3.1.2 Eco-urbani umaniști
Avem 8 actori în total. Iată o serie de narațiuni și cum s-au legat între ele:
1. Eugen David (președintele Alburnus Maior, piața a aderat la revendicările lor): fermier adevărat, autentic, care nu intră în politică tocmai din cauza asta. Muncitor și inteligent nativ, bine-documentat, cu experiență, înalt, impunător. Discurs acid și bine-țintit. Atacă persoanele direct, cu ironii, își apără modul de viață și frumusețea locului. Discurs perfect compatibil cu Remus Cenușă, doar ceva mai birocratic. https://www.youtube.com/watch?v=73DEj3DII04 a prins foarte bine în rândul PU. E de reținut fraza “Nu vreau să plec de aici niciodată”.
E. David spune că vrem investitori străini, “dar din cei buni”, deși sintagma nu e clar definită. Grupul cuprinde țărani aflați într-o situație materială bună, de multe ori deținători de terenuri, ceea ce le asigură independența.
2. Țăranii care preferă ajutoare de la stat: muncitorii simpli, angajații RMGC. Cred în locuri de muncă și în beneficii materiale, vânzarea casei, în alte zone, în ajutorul dat de primar. Au încredere în contractele pe care le semnează.
3.1 Ecologiștii din Piața Universității: nu e bine să se distrugă 4 munți, nu contează metoda, vrem o țară curată pentru noi și copiii noștri. Ecologiștii resping soluții ca extracția pe bază de amidon din porumb. Cred în forme naturale spre deosebire de artificial; fără OMG-uri, fără schimbarea mediului. Ecologismul e compatibil cu creștinismul-naționalist moderat (3.1.1), dar și cu intelectualii urbani (3.1.2), de multe ori internationalisti. Cele două aderă la același stil de narațiune în acest caz. Diferența dintre 3.1.1 și 3.1.2 ține de stil: pentru prima este vorba de o asumare sufletistă a identității, pentru cea de-a doua, narațiunea este subordonată unei structuri argumentative. Stilul face diferența. 3.1.2 cuprinde și arheologii.
3.2 Naționaliștii deciși PU: unii spun deschis că nu le pasă de problema ecologică, vor doar ca resursele românilor să rămână aici. Colaborează rar, se implică în acțiuni periculase, au mentalitate oarecum militărească. Lucrează alături de ecologiștii creștini. Mulți sunt pentru unirea cu Basarabia, câțiva sunt și pentru gonirea maghiarilor din Ardeal.
3.3 Grupul de oameni care vor bătaie, cuprinzând ACAB, membrii de galerii și alte asemenea grupuri: “Nu vom schimba nimic fără violență”. Grupul este destul de eterogen, unii consideră că jandarmii sunt oameni inferiori. Există și un grup de instigatori veseli care ar vrea să se bată de plăcere dar nu sunt lăsați.
3.4. Hipsterii din PU ies la proteste pentru că e la modă. Unii se implică pe parcurs, dar țin la modul cum este prezentată informația: calupuri scurte, fără miză istorică profundă. Postmodernism. Lipsa violenței, ironie, creativitate. Informația bună pentru hipsteri este cea care poate fi prezentată sub ghilimele, în ciorchine, motiv pentru care ar fi impropriu de spus că aderă la o narațiune, ci doar la stil.
4. Inginerii eficienți sunt cei care arată cum se pot scoate resurse. Pentru țăranii tradiționali, ei se erijează în postura tineretului specialist. Cred într-un sens al istoriei, dat de resurse naturale și de puterea militară și economică, precum și în subordonarea față de un mare bloc de putere, fie el China, Rusia sau America. Sunt convinși că vom avea, ca țară, avantaje economice.
Revenind la schemă, săgeata roșie înseamnă ostilitate, săgeata verde înseamnă colaborare activă. Partea interesantă ține de săgețile galbene. Marchează ceea ce cred eu că ar fi viitoarele probleme: apar între narațiuni compatibile ca punct de pornire, dar incompatibile strategic. Două narațiuni aflate în raport galben vor intra în conflict imediat ce una va căpăta destulă greutate încât să fie văzută ca un posibil centru de dominanță asupra sferei de decizie. Sunt valori tolerate de către narațiunea luată în considerare, dar doar ca subalterne. O modalitate de contracarare se face prin convingerea directă de membri dinspre un cerc marcat cu galben spre celălalt. Avem probabil aceeași inflamare teoretică, temperată de modelul personal (Erwin, Willy). În cazul schemei protestelor, și făcând abstracție de sonoritatea occidentală a numelor celor doi vectori, aș spune că strada gravitează spre eco-creștinism.
Avem 4 conflicte: unul roșu, ireconciliabil, cu inginerii: “Noi trebuie să extragem resursele ca să intrăm în rândul lumii” versus “Avem datoria ancestrală de a avea grijă de pământul nostru” și trei galbene, din care două moderate și unul nemoderat. Cele moderate existențial sunt cu anti-jandarmii: “Fără violență nu rezolvăm nimic, jandarmii sunt dușmani” versus “Singurul dușman adevărat este Satana, niciodata un om” și cu țăranii cu ajutoare sociale: “Dacă adunăm cablurile, nu ne mai dă primarul bani.” versus “Oare cât costă apa curată, față de a bea mereu poluare?”
Ultimul conflict (nemoderat) din cadrul activismului mi se pare cel mai important, și probabil singurul pentru care există probleme în afirmarea reală a unei identități comune. Prin inflația adusă eco-creștinismului, ar fi îndepărtați hipsterii: mesajul este a priori greu de digerat. A crede că există într-adevăr o chemare providențială e ceva ce implică un sentiment profund de datorie. Se cere disciplină, evitarea pașilor greșiți, profunzime. Pentru lucrul în această zonă ar fi nevoie de o agență deocamdată necunoscut.
–
* Erwin Albu, candidat independent pentru Parlamentul European, are o programă pro-țărani eco și contestă autoritatea, ceea ce îi permite să mute oameni din 3.3. în 3.1.1. Colaboraeză cu Willy Schuster: clar ecologist, țăran, creștin cât se poate, familist, protestant. Prin acțiunile sale, captează interesul celor din 2. și îi mută în 3.1.1. Crede în downshifting, la fel ca David, dar spre deosebire de el, vrea să fie un actor real în plan politic, nu doar să își apere identitatea. Apare pe TEDx. Reacție din partea naționaliștilor deciși: “Schuster vrea să ne fure Transilvania.”
About the Author
Matei Ghimiş Matei Ghimiș este absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din București (2010), cu specializare în Studii Europene și al masterului de Istoria și Circulația Ideilor Filosofice (2013), din cadrul aceleiași facultăți. Din luna Septembrie 2013, este implicat în organizarea mișcărilor civice privind Roșia Montană și Gazele de șist.
Related Posts
Umanismul înşelător şi falsificarea democraţiei →
Picnicorevoluția →
Baudrillard și obezitatea terorii →
Noi, stânga luptătoare, progresistă, comuniștii, socialiștii, unde suntem? 🙂 Suntem băgați laolaltă cu ecologiștii?
Ok…. trebuie sa pun un disclaimer, ce am scris despre metodologie nu ajunge, si ma asteptam sa fie asa.
Harta pe care am trasat-o NU ARATA GRUPURI. Dupa cum am spus, nu se suprapune pe vreun grup real. Nu este nici o analiza sociologica, strict vorbind. Este, in schimb, o analiza de fenomenologie sociala, bazata pe narativitati, unde fiecare naratiune presupun ca
1. Are pretentii (claim-uri) din partea realitatii, si implicit intra in conflict cu alte narativitati.
2. Are rol generativ (genetic), nu doar descriptiv. Oamenii achieseaza la diverse naratiuni, pe parcursul vietii lor. Unii chiar oscileaza intre naratiuni contradictorii des. Nu folosesc afirmatii privind apartententa.
„Hipsterii” sunt o exceptie in sensul ca nu am de-a face propriu-zis cu o narativitate, ci cu o viziune asupra lumii care sustine secventialitatea narativitatii. la fel ar fi si eco-umanistii, care tin de inglobarea in cadrul unei structuri argumentative a naratiunilor, in locul preeminentei uneia. Nu am treaba cu comunitatea reala a hipsterilor.
Motivul pentru care am numit anumite narativitati si nu am spus nimic de altele e ca, metodologic, nu ar arata nimic. Cea anticapitalista… sau cea monarhista, sunt indiferente la schema pentru ca, deocamdata, nu le vad ca fiind capabile de destula afirmare cat sa suscite reactii din partea altora. Nu ma interesau decat doua „figuri”: pentagonul si patrulaterul.
Ma gandeam ca intrebarile vor fi legate de motivul pentru care am permis „modul de a lua mostre de narativitate” intr-o schema a naratiunilor, ori tocmai aici cred ca articolul are o miza: avem o naratiune mare (oricare ar fi ea), cu accente istorice si de continuitate a unui mod de viata, si un mod ironic de decupare si asamblare. Cele doua se tolereaza. Cum le impacam? In jurul acestor doua, am ales alte puncte.
Daca ar fi sa spun ce anume constituie o comunitate, raspunsul „off the top of my head”, ar fi ca fiecare asociere intre baloanele cu linii verzi, excluzand liniile rosii, da o imagine mult mai buna decat baloanele luate separat.
Daca aveti vreo idee despre cum comunismul poate aduce contributii, va rog spuneti. Din punctul meu de vedere, sufera structural de exact aceeasi problema, cand e vorba de propunerea lui in spatiul public: narativitatea larga versus impulsul artistic de moment. Dar altfel, sigur… puteti fi si eco-umanisti, puteti fi si eco-crestini, legati de teologia eliberarii, puteti fi si ce am numit drept hipsteri. Metodologia folosita nu se refera la ideologii, ci la cateva distinctii, dupa cateva criterii.