Confuzii privind drepturile animalelor
Eutanasia câinilor fără stăpân a fost anunțată zilele astea în mai toate orașele din România. Doar câteva administrații locale și-au exprimat refuzul. Într-o atmosferă plină de animozități s-au formulat argumente mai mult sau mai puțin întemeiate de o parte și de alta. Până la urmă tabăra pro-eutanasie a câștigat. Cu toate astea, unele argumente formulate împotriva existenței drepturilor animalelor conțin confuzii.
Într-un articol pro-eutanasie din revista Psychologies, Cristian Ducu susține că apărătorii drepturilor animalelor comit o eroare majoră și anume: din faptul că animalele simt durere nu putem extrage drepturi. Iată fundamentul drepturilor: ”animalele nu au drepturi, pentru că drepturile implică reciprocitate”. În schimb, ”un om are drepturi în măsura în care el poate acorda aceleași drepturi și unei alte persoane”. Ce înseamnă reciprocitate? ”În cazul unui leu sau al unui lup, nu poți să-i ceri animalului să se oprească din ros la pulpa unui om pe motiv că acel om are drepturi. Animalul nu percepe această reciprocitate fundamentală dată de relațiile sociale dintre oameni.”
Argumentul conține câteva implicații absurde și confuzii.
În primul rând, ceea ce decurge este că bătrânii senili, copii de vârste mici, persoanele cu afecțiuni psihice nu au drepturi pentru că nu pot ”percepe această reciprocitate fundamentală dată de relațiile sociale dintre oameni”. Doar oamenii sănătoși și cu o anumită maturitate satisfac criteriul reciprocității enunțat. Ori e limpede că acordăm drepturi acestor categorii de persoane fără să fie capabile de a ”acorda aceleași drepturi”.
În al doilea rând, nu se distinge între apartenența la o clasă în virtutea unei trăsături și capacitatea de exercitare efectivă a acelei trăsături luată individual. Argumentul formulat de Cristian Ducu ne spune că nu putem avea pretenția ca un animal să se oprească ”din ros la pulpa unui om pe motiv că acel om are drepturi”. Dar există situații unde chiar dacă oamenii au abilități de gândire tot nu le poți cere să se oprească ”din ros la pulpa unui om pe motiv că acel om are drepturi”. Există persoane care de la o vârstă fragedă au trăit în pădurile amazoniene, rupte de civilizație. Există triburi care nu gândesc în termeni de drepturi și nu înțeleg noțiunea. Lipsa gravă a educației și a sărăciei face pe anumiți indivizi incapabili de anumite relații sociale. Tuturor acestora nu le putem cere în mod rezonabil să acorde drepturi celorlalți. Cu toate acestea, noi credem că au drepturi.
În al treilea rând, se face confuzia între egalitatea în tratament și egalitatea în drepturi. Dacă nu putem acorda aceleași drepturi asta nu înseamnă că nu avem drepturi. E absurd că se ceară acordarea unor drepturi identice la modul general. Nici măcar între oameni nu putem cere asta. Diferențele dintre femei și bărbați dau naștere unor drepturi diferite. De exemplu, femeile au dreptul de a avorta la cerere. Din faptul că femeile nu pot acorda un drept identic bărbaților asta nu înseamnă că bărbații nu au drepturi. Cei care au formulat justificări pentru acordarea de drepturi animalelor nu au susținut niciodată că animalele trebuie să aibă aceleași drepturi ca și oamenii. Peter Singer, poate cel mai proeminent apărător al drepturilor animalelor, atrage atenția că extinderea principiului egalității nu implică tratamentul egal sau identic, ci egalitatea importanței intereselor.[i] Egalitatea importanței intereselor poate conduce la tratamente și drepturi diferite. Din moment ce resimt durere și plăcere e limpede că animalele au interese. De aici, putem concepe un drept acordat delfinilor de a nu fi ținuți în captivitate pentru că sunt o specie care înoată peste 60 de km pe zi. Sau putem acorda un drept la o anumită autonomie fizică de mișcare a păsărilor. Sau putem acorda un drept la sănătate așa cum acordăm și oamenilor. Iar asta pentru că aici avem același interes.
Cred că este important că înțelegem bine problema dezbătută înainte de a denunța pretinse erori majore. Gânditorii care se ocupă de problema drepturilor animalelor au formulat argumente mult mai interesante decât se lasă adesea să se înțeleagă. Aceștia nu au pretenția absurdă de a acorda drepturi de proprietate animalelor, ci doresc o analiză etică complexă a extinderii principiului egalității.
[i] Peter Singer, Animal Liberation, HarperCollins, 2002, p. 2.
About the Author
Emilian Mihailov Etician, Centrul de cercetare în etică aplicată, Universitatea din București (www.ccea.ro); Doctor în filosofie, Universitatea din București, cu o teză despre teoria etică a lui Kant; Membru al Societății Române de Filosofie analitică (http://www.srfa.ro/mihailov-emilian). Domenii de interes: filosofia morală a lui Kant, filosofie morală contemporană, epistemologie morală, meta-etică, etică aplicată, filosofia lui Wittgenstein, evoluția moralității.
Related Posts
Renașterea dialecticii stăpân – sclav (om vs. neom) →
Neo(conul) Leonida faţă cu reacţiunea asistaţilor →
Despre egalitatea de șanse fair. Scurte comentarii →
Comentarii recente