O falsă problemă şi alte sminteli
Zilele acestea, dreapta românească este în delir. Cauza o constituie recenta Ordonanţă de Urgenţă privind înfiinţarea şcolilor de învăţământ postliceal pe lângă universităţile acreditate. De la intelectualii neoconservatori la forumiştii anonimi ai site-urilor de dreapta, toţi condamnă, cu sfântă mânie, „legea studenţilor fără bac”. Nu există un consens asupra candidatului dreptei la prezidenţiale, în schimb există o huiduială unanimă a tuturor celor care se isterizează pe tema – crucială, nu-i aşa? – a educaţiei. Dar să trecem peste ipocrizia preocupării dreptei pentru educaţie, care (la fel ca sănătatea) devine subiect sensibil doar în disputele populiste, nu şi în materie de strategii prioritare. Să trecem, de asemenea, şi peste inexactitatea grosolană care le-a cauzat insomnii civice simpatizanţilor dreptei. Pentru cei care încă nu au aflat, ordonanţă respectivă nu prevede înscrierea la facultate a elevilor fără bacalureat, ci posibilitatea de a crea instituţii de învăţământ nonuniversitar. Ceea ce mi-a atras atenţia în această isterie a fost altceva; şi anume modul în care o falsă problemă ajunge să capete proporţii uriaşe, alimentată de manipulările presei şi de panica bine înscenată a unor directori de conştiinţă. Problema dreptei este inflaţia de absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior. Această problemă este falsă din mai multe motive.
Unul ar fi că oricum noi suntem la coada clasamentului european în privinţa procentului de absolvenţi de studii de licenţă, masterat şi doctorat. Dar să presupunem că îngrijorarea dreptei vizează calitatea absolvenţilor. Adică, om avea noi mulţi absolvenţi, dar mulţi dintre ei sunt nepregătiţi pentru piaţa muncii, sunt semidocţi şi, uneori, chiar semianalfabeţi. Lăsând la o parte, proaspăt trezitul instinct meritocratic al dreptei, această îngrijorare este, în cel mai rău caz, naivă pentru cei care se nutresc din idealurile neoliberale. Dacă, în viitor, toţi cetăţenii României vor fi licenţiaţi, n-ar trebui să fie o problemă pentru capacitatea Pieţei Libere de a-i selecta pe cei mai adaptaţi mediului concurenţial de afaceri. Chiar şi în zilele noastre, sunt destui absolvenţi de facultate, care prestează în afara sau sub propria calificare. Este regretabilă situaţia în care vezi absolvenţi de facultate facând dezacorduri, dar cauza nu trebuie căutată doar în instituţiile şi politicile din învăţământul superior.
Aşadar nu spun că inundaţia de diplome este dezirabilă, dar cred că proasta pregătire a studenţilor nu se datorează neapărat politicilor din domeniul universitar. Problema ţine adesea de învăţământul preuniversitar, iar aceasta este o temă care, în mod constant, fuge către periferia privirii agere a dreptei, preocupate doar de învaţamântul „de elită”. De multe ori, materialul cu care lucrează cadrele universitare este deja stricat în urma unei educaţii precare anterioare. Cauzele sunt multiple, dar dacă tot ne preocupă sistemul de educaţie, ar trebui să punem degetul pe rană, iar aceasta ţine de întreaga bază instituţională a învăţământului preuniversitar. Cea mai cunoscută problemă este cea a salariilor dascălilor, iar această rană este una care va sângera tot mai mult, pe viitor. Din ce în ce mai puţini absolvenţi de facultate sunt tentaţi să devină profesori de liceu sau gimnaziu. Studenţii silitori se îndrepată către privat sau îşi deschid propria afacere, lăsând astfel loc celor mai slabi pregătiţi, care nu au alt debuşeu profesional decât „un post sigur la stat”. Care nici acela nu este atât de sigur în condiţiile în care titularizările sunt tot mai rare, iar sistemul clientelar domină multe şcoli, licee şi inspectorate. În aceste condiţii, învăţământul preuniversitar şi primar se confruntă cu o absorbţie tot mai mică a studenţilor pregătiţi, cu omniprezenţă şpăgii, cu dezinteresul dascălilor şi cu alte probleme care se răsfrâng asupra viitoarei generaţii de absolvenţi. Mulţi dintre aceştia vor da bacalaureatul în repetate rânduri, vor intra cu chiu cu vai la o facultate privată şi, apoi, vor îngroşa rândurile şomerilor şi ai angajaţilor în poziţii subcalificate. Eventual, unii dintre aceştia vor junge să predea la rândul lor, pe posturi netitularizabile, pe la diverse licee sau şcoli generale.
Din punctul meu de vedere, până când nu va exista o stategie coerentă de atragere a absolvenţilor merituoşi în învăţământul primar şi preuniversitar, problema studiilor superioare va escalada sau, în cel mai fericit caz, va rămâne aceeaşi. Acum încă mai există câţiva profesori care au dat examene dificile de admitere la facultate şi care au făcut şcoala pe vremea în care grija principală a universităţilor nu era cum să îşi sporească numărul de studenţi. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, toţi aceştia vor ieşi la pensie, lăsând loc celor care nu şi-au găsit loc pe piaţa muncii şi s-au îndreptat, incompetenţi şi dezabuzaţi, spre învăţământ. Iată o problemă a educaţiei româneşti, care nu pare să dea prea multe bătăi de cap dreptei româneşti.
Şi, apoi, mai e ceva. Am citit – cu oarecare masochism ce e drept – comentarii întregi de la subsolul diverselor articole apocaliptice despre „studenţii fără bac”. Ceea ce m-a suprins în primul rând a fost atitudinea dispreţuitoare şi fudulă a forumiştilor. Problema lor principală nici măcar nu era aceea că va scădea calitatea studenţilor. Marea panică era aceea că „proştii” vor avea acelaşi statut educaţional cu ei. Comentariile lor transmiteau groaza că vor trebui să împartă statutul de absolvent cu „ţăranii care vin de la vreun liceu de la Cuca Macaii”. Unii dintre ei propuneau, mai în glumă, mai în serios, ca – din moment ce elevii fără bac intrau la facultate – să primească şi ei diplome de doctor. Este o atitudine similară cu a tinerei care a scris celebra scrisoare, care a făcut recent încojurul Internetului. Dacă tot s-au şters datoriile unor amărţi, să primească şi ea bani de concediu.
Se pare că egalitatea cu cei slabi doare mai tare decât decalajele imense care îi despart pe toţi aceştia de marii câştigători ai loteriei capitaliste.
About the Author
Daniel Nica Daniel Nica este doctor în filosofie al Universităţii Bucureşti (UB) cu teza „O perspectivă critică asupra disputei dintre generalism şi particularism în filosofia morală contemporană”, absolvent al Masteratului de Filosofie, al Facultăţii de Filosofie şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, la aceeaşi universitate. Este membru al Centrului de Cercetare în Etica Aplicată. În 2012, a efectuat un stagiu de cercetare la Uehiro Center for Practical Ethics al Universităţii Oxford. Este interesat de filosofie morală atât în tradiţia continentală, cât şi în cea analitică, de metaetică, metafilosofie, hermeneutică, filosofia luii Kant și filosofia târzie a lui Wittgenstein. Coordonează seminarii de Teorii etice, Introducere în etică şi Filosofie greacă la Facultatea de Filosofie, UB. A publicat cartea ETICĂ FĂRĂ PRINCIPII? Generalism şi particularism în filosofia morală (2013), volum ce are la bază teza de doctorat a autorului.
Related Posts
Mitul întreprinzătorului de succes →
Vintilă Horia, sau lamentabila elită →
Efervescență la Beirut →
Bineinteles, deplorabila HotNews.ro face convulsii, titrind (inselatorie ordinara, dar caracteristica acestei oficine basiste!): „Ministerul Educatiei a dat verde Universitatii fara Bacalaureat”
„oficina basista” – ce fel de limbaj e asta? Vreti sa ajungem sa umblam cu etichete, ca Antena 3, in loc de argumente?
Cred că problema celor mai mulți dintre forumiști, cum îi numiți pe cei atât de afectați de această ordonanță, este că prin intermediul acestor instituții de învățământ nonuniversitare cei mai mulți dintre puștii interesați doar de țigara din curtea liceului vor ajunge în anul II automat, dacă vor lua Bacalaureatul după un an de învățământ nonuniversitar. Poate că este o atitudine elitistă, des întâlnită printre studenții de la filosofie, însă nu mi se pare deloc inspirat acest traseism studențesc. Foarte mulți absolvenți de liceu se îndreaptă spre facultate cu gândul că vor întâlni oameni cu țeluri comune, cu care pot împărtăși idealuri, departe de dezinteresul total din liceu. Un alt lucru care-i face pe mulți să se aprindă este că statul decide să cheltuie bani (acele meditații pentru acea a treia sesiune de BAC) pentru mulți dintre cei care n-au deschis nici măcar o carte de literatură vreodată, în timp ce alți studenți se regăsesc la taxă, poate imediat după linie, la doar câteva sutimi diferență, după un concurs de admitere serios.
În altă ordine de idei, mi-a făcut plăcere să citesc despre problemă și dintr-o altă perspectivă. Dincolo de ofuscările noastre retorice, punctul pe i rămâne neatins de conducătorii țării de care ne văităm.
Nicoleta, ai dreptate in unele privinte si iti inteleg punctul de vedere. Problema mea nu este strict locala. Eu in vad in inflamarea dreptei lucruri mai adanci si mai intunecate decat o arata pojghita de civism si grija pentru educatie pe care dreapta isi intemeieaza acum atacurile politicianiste. Pe mine nu ma intereseaza lupta dintre Basescu si Ponta, ci acel deficit de constiinta si de gandire critica a simpatizantilor drepteti romanesti. Iar isteria provocata de aceasta ordnanta scoate la iveala metehnele intelectuale si morale ale acestor simpatizanti.
Pe argumente si pe fapte: du-va dreacu cu stanga voastra!
Mda, limbajul dumneavoastra corespunde perfect cu numele sub care ati postat comentariul. Mai incercati! Sper ca dreapta poate mai mult de atat.
Argumentatia ta este, nu stiu daca intentionat sau neintentionat, indreptata sa ocoleasca fondul problemei. Pentru cei care nu au aflat, si se pare ca tu esti unul dintre ei, posibilitatea de a se crea institutii de invatamant nonuniversitar exista de mult. Ai auzit de scolile post-liceale? Numai ca acum se inventeaza colegiile, ca sa sune mai altfel, eventual in stil american, care pot fi deschise in cadrul universitatilor. Vezi tu, cu scolile post-liceale nu era asa. Deci, ma duc la universitate fara diploma de bac. Adica la institutia aia unde tu predai. Hai sa zicem ca nici asta nu ar fi o problema majora (desi, in opinia mea, e), numai ca, multe universitati private au anuntat deja daca studentul respectiv (da, la colegiu esti student) obtine diploma de bacalaureat dupa primul an de colegiu, atunci va putea fi incadrat la FACULTATE direct in anul DOI! Atunci, as propune eu ca si cei care raman repetenti in clasa a 12-a sa poata fi incadrati in anul doi la facultate (dar doar daca termina clasa), ca doar au un an de experienta in plus. Si cred ca-ti amintesti ca sotul unui rector (doamne rector, ca sa nu se interpreteze) al unei mari universitati private din Romania este vicepresedinte al Senatului Romaniei din partea PSD. Mai las-o incolo cu dreapta, ca lucrurile nu stau la nivelul ideilor chiar asa de sus. Beneficiile de fapt sunt mult mai concrete, la nivel de bani si de voturi. UBB a luat pozitie clara impotriva acestei OUG (cred ca stii ca UBB e in clasamentele internationale de profil cea mai bine clasata universitate din Romania) Pe cand si UB?
dan nica. o sluga.
Probabil ma confundati cu politicianul Dan Nica. Nu fac politica, n-am facut niciodata, doar discut idei. Se pare ca unii sunt deranjati de ideile care nu sunt aliniate la opiniile intelectualitatii luminate.
Se pare ca exista intr-adevar probleme in privinta convertirii creditelor. Adica studii de scoala profesionala post-liceala pot fi echivalate cu studii universitare. Nu stiu daca e bine sau nu, dar este o decizie majora cu care ne trezim pe tava, fara nicio dezbatere. Asta mi se pare mai grav decat manipularile evidentiate (acestea din urma macar pot fi contracarate).
Inteleg ce spuneti, stiam de posbilitatea convertirii in student cu acte in regula si va dau partial dreptate. Dar nu cred ca ati citit articolul meu sau, oricum, nu l-ati citit pana la capat. Am zis inca de la inceput ca nu ma intereseaza partea cu manipularea. Pe mine ma intereseaza, in schimb, modul in care problema educatiei se rasfrange in ochii dreptei. Iar, din acest punct de vedere, eu am vrut sa subliniez 3 idei:
1. Dreapta e inconsistenta atunci cand afirma ca inflatia de studenti e o problema. Daca esti liberal, trebuie sa asumi ca piata muncii se autoregleaza si, prin urmare, va selecta cei mai competitivi absolventi.
2. Problema reala a educatiei e, din punctul meu de vedere, starea invatamantului preuniversitar. Salariile mici ale profesorilor si lipsa de atractivitate a sistemului de educatie preuniversitara ii indeparteaza pe potentialii dascali de liceu si gimnaziu. De aceea, propuneam edificarea unei infrastructuri atractive care sa starneasca interesul absolventilor buni.
3. Cei care comentau pe forumuri aveau o atitudine resentimentara, nesanatoasa. Ei nu erau deranjati de diminuarea calitatii studentilor, ci de faptul ca „prostii” vor avea acelasi statut cu ei. Ma deranja lipsa de constiinta si de gandire a celor care, nevazand barna din ochiul sistemului capitalist (sistem ne-meritocratic, care creeaza imposturi imense), insista sa vada paiul din ochiul unei masuri punctuale. O masura, pe care si eu o gasesc proasta, dar nu dau ochii peste cap de indignare civica. Si, in cazul in care va intrebati si dumneavoastra – asa cum au facut si altii – daca fac politica pesedista, va asigur ca nu. Sunt un om de stanga, iar PSD nu este un partid de stanga.
Comentariul era adresat domnului B. Tivu. Am vazut ca intre timp a comentat si dl. Emilian Mihailov.
Daniel, de acord ca probleme cruciale tin de sistemul preuniversitar, dar pare ca simplifici pozitia criticata. Nu cred ca liberalii sustin ca piata poate acomoda orice si oricand. Exista disfunctionalitati institutionale care creaza costuri enorme pentru procesul de evaluare si selectie din piata privata. Nu ca sunt adeptul viziunii libertariene, dar exista nuante. De asemenea, sunt de acord cu taxarea atitudinii care nu lasa loc empatiei.
In curand vom vedea la universitatile private oferte de genul: la 2 specializari primesti si BAC-ul gratis, oricum se pare ca nimanui nu ii pasa cat de mult inveti, mai important e cat de mult platesti. Ca doar studentii bine pregatiti pleaca in strainatate pentru ca la noi nu au ce cauta, cer prea mult. Nu ne putem permite sa stimulam oameni bine pregatiti, pentru ca noi nu ne multumim cu putin, totul sau nimic. Dar pana la urma cui ii pasa de altii? Important sunt doar EU.
@ EM. Da, Emilian, pozitia liberala este nuantata si nu pretinde ca piata poate acomoda orice si oricand. Dar nici eu nu sustin ca un liberal autentic trebuie sa creada ca piata este infailibila. De fapt, liberalii ar spune ca imixtiunea statului creeaza probleme majore pietei libere. Dar, in cazul nostru, nu cred ca inflatia de diplome ar fi o problema pe care piata sa n-o rezolve de la sine. In fapt, noi deja traim o situatie in care piata muncii s-a calibrat unei supraoferte de calificari pentru care nu exista cere. Si, din moment ce piata a putut face fata acestei situatii, ar face fata si altor absolventi de facultate, mai putin pregatiti, care au ajuns studenti dupa un ocol oportun prin aceste noi postliceale. Eu cred ca asa ar trebui sa gandeasca un liberal. Ceea ce observam eu era dubla masura cu care judeca dreapta de la noi. Ba inchide ochii la saracie, ridicand osanale pietei, ba ignora piata, aprinzandu-se din cazua unor maruntisuri. Iar dubla masura se vadeste si in alte cazuri: ba ii vezi pe intelectuali vorbind cu evavie despre „mana invizibila” si citand cu religiozitate din Hayek despre modul in care norocul si meritul se impletesc intextricabil, ba ii vezi pe aceeasi intelectuali oparindu-se ca societatea postcomunista nu e meritocratica. Ba sanatatea nu e prioritara, ba sanantatea e prioritara. exemplele ar putea continua. In fine, cred ca deja le dam prea multa atentie unor oameni, care nici ei nu stiu ce sunt. Singurii oameni care au o gandire liberala consistenta i-am vazut in spatiul academic, nu in reviste de cultura si ziare. Problema e ca oamenii onesti intelectual ca tine umbla cu nuante si fineturi, in timp ce directorii de constiinta vin si fac tambalu cu cateva idei simple, compacte si rudimentare. Fatalmente, succesul de public va fi de partea lor, fiindca oamenii de cercetare nu sunt interesat de seductia facila a publicului nespacialist. In fine, ca sa n-o mai lungesc, ceea ce m-a indignat a fost ipocrizia dreptei, nu argumentele punctuale. Nici eu nu cred ca aceasta ordonanata este de bun augur, dar nici nu vreau sa tac atunci cand vad oameni fara consistenta iesind, in mod oportunist, la rampa.
Pingback: Universitatea fara BAC - Finalitatea? | Cu bătaie lungă | Jurnal Iuga Mihnea M.