Klaus Iohannis versus Victor Ponta. Imaginarul dezbaterilor publice
Multă lume se poate întreba de ce atâtea controverse privind locul confruntărilor electorale dintre Klaus Iohannis şi Victor Ponta? În definitiv, oriunde s-ar întâlni, cei doi ar spune acelaşi lucru şi aproximativ în acelaşi fel ca în altă parte. Miza este însă ceva mai complicată, întrucât angajează nu conţinutul sau forma discursului candidaţilor, ci sensul său politic general, mai relevant în conştiinţa colectivă decât discuţiile cu aplicabilitate momentană. Cu alte cuvinte, există locuri cu valoare simbolică, susceptibile să angajeze afectiv publicul într-o direcţie sau alta. Cu cât locul este mai conform cu discursul, cu atâta candidatul respectiv obţine un ascendent psihologic asupra adversarului şi îndrumă dezbaterea pe terenul care-i este prielnic.
În campania actuală, strategiile principalilor competitori au fost destul de clare. Klaus Iohannis şi Alianţa Creştin-Liberală au căutat să poarte confruntarea pe terenul ideologic al opoziţiei dreapta – stânga, în speranţa că vor cataliza electoratul cu opţiuni de dreapta, presupus majoritar şi rămas acum fără liderul compromis care uzurpă încă funcţia prezidenţială. După destrămarea Uniunii Social-Liberale, această repliere cu pretenţii doctrinare a constituit mai ales pentru Partidul Naţional-Liberal justificarea desprinderii de social-democraţi, care trebuia argumentată în faţa propriilor simpatizanţi mai onorabil decât invocând complexele de inferioritate ale lui Crin Antonescu.
De cealaltă parte, Victor Ponta, Partidul Social-Democrat şi aliaţii săi au încercat să rămână pe axa problematică băsism – antibăsism, să menţină activ spiritul majoritar antibăsist de la referendumul din 2012, în aşa fel încât să atragă şi voturile alegătorilor cu simpatii de dreapta, trecute însă în plan secund de adversitatea faţă de uzurpator. Ca atare, au insistat pe ideea preşedintelui care uneşte, în antiteză cu spiritul conflictual atribuit băsismului. O ipostază care pune între paranteze afirmarea unui program social explicit de stânga, dar aceasta e deja o chestiune ce ţine mai mult de activitatea guvernamentală decât de preşedinţie.
În aceste circumstanţe, insistenţa lui Klaus Iohannis pentru o întâlnire la Universitatea din Timişoara apare perfect explicabilă. Timişoara se leagă în memoria colectivă de Proclamaţia care cerea excluderea foştilor conducători comunişti de la funcţiile publice, cu trimitere directă la Ion Iliescu – preşedintele de onoare al Partidului Social-Democrat, acuzat până astăzi de neocomunism şi deturnarea revoluţiei. Cu asemenea încărcătură imaginară, Timişoara constituie locul ideal pentru a declanşa un atac ideologic final împotriva lui Victor Ponta, acuzându-l de stângism, comunism sau chiar filorusism, după scenariul aplicat în 2009 şi lui Mircea Geoană. Tot ca acum cinci ani, o eventuală manifestaţie stradală ar fi de natură să radicalizeze şi mai mult campania, reactualizând adversitatea politică din anii 1990 în speranţa compromiterii lui Victor Ponta prin asocierea sa cu Ion Iliescu.
În schimb, candidatul social-democrat evită contextele cu semnificaţie ideologică şi regională disociativă. Victor Ponta nu se revendică de la o experienţă istorică partizană, ci de la mobilizarea naţională antibăsistă din vremea Uniunii Social-Liberale, pe care doreşte să o reacrediteze prin apariţia alături de Călin Popescu Tăriceanu. Preferă prin urmare televiziunile din Bucureşti, în particular postul public, tocmai pentru că centralitatea acestora, situarea în locul de convergenţă simbolică al politicii autohtone, concordă cu mesajul de unitate, sau mai exact de reunificare pe care-l promovează. Cadrul neutru al capitalei, care cu excepţia Pieţei Universităţii nu poate fi revendicată moral de nici o formaţiune, este mai adecvat pentru discursul integrativ, în sensul coeziunii din decembrie 1989 (naţiunea împotriva inamicului comun), şi nu al sciziunii din iunie 1990 (dreapta – stânga).
Până acum echipa de campanie a lui Victor Ponta a lucrat mai bine, evitând concentrarea discuţiilor pe aspectele doctrinare. Klaus Iohannis nu a fost nici el capabil de mai mult decât să susţină vag modelul german al austerităţii – numită de circumstanţă disciplină bugetară sau economisire. Faptul că a evitat să intre în dialog direct cu adversarul său nu a făcut decât să întreţină imprecizia ideologică, păstrând în actualitate problema desprinderii de băsism. (La o privire mai atentă, observăm totuşi că o dezbatere în termenii opoziţiei dreapta – stânga nu l-ar fi dezavantajat pe Victor Ponta, în măsura în care băsismul este substanţial de dreapta). Strategia mai eficientă se va vedea după 16 noiembrie. Importanţa identificărilor imaginare merge însă mai departe, în măsura în care angajează profilul formaţiunilor respective pe durată medie, cu toate consecinţele pozitive şi negative aferente fiecăreia.
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Costurile sociale ale unui partid zombi: concluzii la capătul unei săptămâni foarte agitate →
Curajul acțiunii →
„Throw Them All Out” / Să plece toți! →
Bon papier mon cher Mamina….