Published on noiembrie 17th, 2014 | by Daniel Nica
26Neo(conul) Leonida faţă cu reacţiunea asistaţilor
Niciodată nu am văzut mai multă ură în mediul online ca în aceste ultime săptămâni electorale. Lumea virtuală a explodat, cu câteva excepţii, într-un ison al furiei şi al blestemelor. Nu, nu mă refer la dispreţul faţă de un candidat sau altul. E vorba despre ura faţă de săraci, faţă de romi, faţă de pensionari şi de alte întrupări simbolice ale „poporului pesedist”. Nemulţumirea (legitimă) faţă de PSD s-a convertit într-un strigăt (ilegitim) de exterminare a electoralului PSD. Pe Facebook, pe Youtube şi pe bloguri, tinerii fierb de mânie împotriva vrăjmaşului matusalemic, românii verzi sugerează candid necesitatea lagărelor de concentrare, iar oamenii harnici se revoltă împotriva „asistaţilor fără dinţi în gură”. Unii internauţi evocă nostalgic figura lui C. Zelea Codreanu sau a mareşalului Antonescu… Unde eşti tu Ţepeş Doamne? S-ar cuveni câteva ţepe şi lapidări pentru această hidră asistată, care trăieşte din munca şi taxele oamenilor oneşti. Castrarea chimică a turmei se profilează ca o soluţie inventivă pentru noii legionari online. Alţii mai blânzi rămân doar la sugestia votului cenzitar. Există însă şi exemplare mai elevate. Unii utilizatori din online oftează metafizic şi vorbesc de riscul egalităţii şi pericolul democraţiei, în care se dizolvă ierarhiile şi valorile nemuritoare ale dreptei. Alţii, mai rezervaţi, se mulţumesc să înfiereze lipsa de cultură a electoratului românesc. Nu contează că acel electorat votează potrivit propriilor interese, aşa cum face şi clasa de mijloc. Dreptatea nu poate fi decât una, iar aceasta e proprietatea exclusivă a elitei, bântuită de anxietăţi justiţiare. Se poartă apelurile maniheiste şi scrisorile deschise, în care lupta dintre binele absolut şi răul suprem ar stârni invidia chiar şi marilor întemeietori de religii dualiste. Nu se ştie de ce, dar genul epistolar e în topul preferinţelor.
Un fapt e sigur: Conu Leonida nu a murit. El poartă acum stindardul dreptei şi e vigilent la pericolul „securisto-comunist”. Reacţiunea a prins iar la limbă, sub chipul hâd al postmodernismului şi al otrăvitei gândiri sociale. Nu decalajele umilitoare şi antagonizarea socială sunt duşmanul societăţii nostre, ci ideea de egalitate. Pe acest fond, spiritul critic se rispeşte văzând cu ochii, iar buna-credinţă şi argumentul devin simple fandoseli ale câtorva universitari, care se încăpăţânează să rămână în „turnul de fildeş” al argumentelor. Căci nu e suficient sa votezi candidatul preferat de lumea bună. E musai să-ţi însoţeşti votul de metafore apocalitipce şi invective cu aere livreşti. Scenariile distopice şi hiperbolele nemiloase sunt la mare căutare. Degeaba eşti elevat, dacă nu vii cu o stilistică usturătoare! Verbul nemuritor se întrupează în vocile forumiştilor, care – la adăpostul anonimatului – dau de pământ în mod erudit cu turma vitelor asistate. Nu e de mirare; căci înlocuirea argumentelului cu baletul retoric e chiar stilul acreditat de instanţele morale ale neamului. Un intelectual român făcea înainte de alegeri o comparaţie devastatoare între stilul sobru al unui candidat şi „şmecheria, balcanismul şi golănia” celuilalt. Nu, nu se referea la Mircea Geoană şi Traian Basescu, ci la cei doi candidaţi ai acestor zile. Nu spun că n-ar avea dreptate în privinţa lui Ponta şi a lui Iohannis; dar – privind înpoi în 2009 – aceleaşi patternuri comportamentale îi trezeau intelectualului nostru alte impresii. Geoană era atunci fad, iar Băsescu dădea dovadă de fermitate. Acum se pare că Ponta (copia infidelă a lui Băsescu) este adevăratul golan. A fi de stânga în România postcomunistă e într-adevăr o golănie.
În aceste condiţii, nu e deloc surprinzător că fentele stilistice substituie grija pentru argumente şi fapte. Forumiştii au învăţat lecţia. Nu contează ce spui, dacă sună bine şi dai de pământ cu cine trebuie. Important este să termine odată şi pentru totdeauna cu „cocalarii” cu „moşii pe care îi caută moartea acasă” şi cu „votanţii de la coada vacii”. Toţi aceştia sunt taxaţi ca fiind „poporul antenist”, care merită „soluţia finală”. Nimeni nu bagă de seamă ca, în felul acesta, beştelitorii ajung la acelaşi nivel cu beşteliţii. Un astfel de discurs şterge diferenţele dintre promotorii lui şi simbriaşii Antenei 3. Căci nu e mare diferenţă între invectivele lui Mircea Badea şi ofensele proferate de unii fani dreptei româneşti.
Anticipez deja reacţiile „lumii bune” la acest articol: „Chestia asta e scrisă de un pesedist cu acte-n regulă sau de unul din votanţii lui Ponta”. Îi asigur pe toţi cititorii că nu sunt nici membru al vreunui partid, nici votant PSD. Am simpatii de stânga şi mi-e greu să mă împac cu turnura neoliberală şi neoconservatoare a „social-democraţilor” români. Din această cauză, nu am votat cu Victor Ponta. Dar nici pe Klaus Iohannis nu am putut să-l votez. Nu detaliez aici motivele. Cu toate acestea, am tot respectul pentru cei care au votat cu Iohannis dar nu s-au lăsat confiscaţi de isteria fascistă a forumiştilor mioritici. Eu m-am dus la secţie şi mi-am anulat votul. Mama mea, în schimb, a stat acasă în ziua alegerilor. Am vorbit ieri cu ea şi mi-a spus că e mâhnită de modul în care sunt trataţi bătrânii pe Internet. E pensionară şi nu are facultate, dar a înţeles cum trebuie mesajul „lumii bune”: „Eu stau acasă, mamă, duceţi-vă voi să vă faceţi viitorul. Noi nu ştim să alegem”. S-ar părea că intimidarea, dispreţul şi violenţa stilistică şi-au făcut efectul. Aşa că, pentru cei care se întreabă despre motivaţia acestui articol, răspunsul e că sunt scârbit de discursul traumatizant din mediul online. Sunt scârbit de modul în care cărţile, informaţiile şi nivelul de trai îi aduc pe unii în proximitatea sălbăticiei. Când oamenii educaţi îşi mobilizează talentul şi erudiţia pentru a stigmatiza şi a crea traume, devin melancolic. Aş putea să-i dau dreptate lui Traian Băsescu, cel care spunea că „şcoala românească produce tâmpiţi”. Însă prefer să constat că visul iluminiştilor care credeau că progresului intelectual duce la emancipare morală s-a fisurat încă o dată.
P.S. Celor care se întreabă ce caută pe Argumente şi fapte un astfel de eseu, vecin mai degrabă cu pamfletul decât cu raţionamentul, le răspund că eseul se doreşte o oglindă pentru cei care caută acrobaţia stilistică în detrimentul gândirii critice. Cam aşa scriu şi apostolii inegalităţii. Nu am o cercetare sociologică despre cantitatea de hate-speech din mediul virtual, dar şi fără a fi un mare cititor de forumuri, mi se pare prea mult pentru o democraţie. În plus, ca să citez un alt intelectual de dreapta „Scriu despre ce vreau eu.”
[Imagine: wikimedia commons]
Thank you! Finally! Începuse să mă dispere și pe mine atitudinea asta.
N-am prea văzut luări de poziție oficiale pe această temă, deși se vede cu ochiul liber ce se întâmplă. Unora le convine prea mult.. Ce mai contează că au apucături fasciste, dacă mă votează..the more, the merrier!
Pamflet, eseu, ce-o fi, m-a uns pe suflet Cheers!
Domnule un articol bine venit, chiar tare bine venit….
Va multumesc din suflet pentru acest articol! A fost prea multa ura in ultima perioada si mai ales gresit directionata. Cineva trebuia sa puncteze asta. Multa sanatate va doresc!
In sfarsit cineva care a avut „tupeul” sa spuna lucrurilor pe nume. Eu niciodata nu m-am simtit asa de agresat ca in ultimele doua saptamani. Agresiunea sau „pumnul” online, ii putem spune asa foarte usor, m-au facut sa inteleg ca poporul roman este constituit din extreme, care cu greu accepta o alta opinie. Este in definitiv un aspect ce tine de educatia fiecarui individ in parte. Sa fii intr-adevar educat inseamna sa reusesti sa asculti si o alta opinie, sa o analizezi la rece, sa o compari cu a ta si sa decizi care este cea corecta.
Zilele astea am putut vedea cum asa zisele televiziuni impartiale si-au indreptat criticile catre un anumit candidat, presa online isi fixase tinta intr-o singura directie, samd. Violenta cu care comentariile cititorilor au fost scrise m-au determinat, ceea ce nu obisnuiesc, sa scriu la randul meu unele comentarii in care sa reliefez cu obiectivitate ce se intampla de fapt. Rezultatul, acele comentarii nu au fost publicate.
Sunt apolitic, nu mi-a placut niciodata sa discut politica, insa nu suport sa fiu fortat sa invat sa imbratisez o anumita orientare. Intr-o tara democratica e bine sa avem mai multe forte tocmai pentru a nu se ajunge la dictatura. Avem un exemplu in trecutul nostru si unul in istoria recenta dat de vecinii din Ungaria, la care partidul de la guvernare a castigat peste 80% in unele comune. Trebuie sa invatam sa acceptam ca nicaeri in aceasta Europa nu exista locul perfect. Sunt relativ nou in Diaspora romaneasca, insa si din experientele anterioare in care am lucrat cu reprezentanti ai altor tari, si din aceasta experienta, am realizat ca tot ceea ce facem ca romani e sa ne autoflagelam, sa vedem numai lucrurile negative si sa le prezentam lumii intregi, fara a ne gandi ca in asa fel ne facem singuri rau .
In fine, sunt multe de comentat. In final doar vreau sa ii urez noului Presedinte mult succes si sa nu uite niciodata ca trebuie sa fie un Presedinte al tuturor romanilor, indiferent daca acestia l-au votat sau nu, si sa nu ne dezbine asa cum a facut-o anteriorul timp de 10 ani.
Pingback: Succesul lui Johannis văzut în altă… cheie - Ion Coja
Am scris și eu ceva asemănător dar nu atât de riguros în preziua alegerilor. Mă bucur să văd că mai sunt oameni care gândesc ca mine.
Aproape în fiecare zi sunt invadat de postări cu ziceri dintre cele mai înțelepte, mai aducătoare de îndemnuri pline de inimioare roz, miros de santal, lumânărele, și „pufoșenii”. E zen-ul grup pe noi, fiecare are la îndemână un dicționar ad-hoc de bună cuviință, înțelepciune, iubire și altele asemenea. În fiecare dintre noi locuiește câte o maică Tereza, un Dalai-Lama, un Arsenie Boca sau toți la un loc.
Ce te faci însă că apar și momente cu rol de catalizator, un fel de acid de baterie turnat în borcanul cu iaurt zen. Praful și pulberea se alege de hrana noastră spirituală. Toiagul patriarhal se preschimbă automat în sabia dreptății nemiloase, îndemnurile revoluționare sunt parcă rupte din gura lui Che Guevara, iar Lenin se sucește pe partea neîmbălsămată de la poalele Kremlinului de ciudă că nu a găsit cuvinte de revoltă la fel de potrivite. Minerva devine instant vânzătoare (ilegală) de semințe, Robespierre e distribuit în ecranizarea filmului „Singur pe lume”, atât de trist și spășit pare în comparație cu mânuitorii de macetă justițiară în jungla corupției autohtone.
Tabloul propagandistic este desăvârșit. Orice dialog în spațiul virtual sau real începe de pe poziții de tranșee și se încheie, aproape invariabil, cu fecale și depozite de lichid seminal atribuite cu generozitate de fiecare parte…. nu egal, ci în funcție de debitul verbal al gladiatorilor. Bucuros cel care dă mai mult!
Vai de cel care îndrăznește să afirme timid altceva decât e scris la biblia civico- ideologică distribuită în regim de „fără număr, fără număr” pe toate canalele posibile. Accesul privilegiat la adevăruri rostite cu scrâșneală din dinți și livrate ulterior cu forța (pe modelul „Gogule, eu m-am hotărât să te-ajut”) sunt la ordinea zilei. Fobiile sociale îmbrăcate în haina băsismului, comunismului și corupției sunt prilej de certuri, divorțuri și altele așișderea.
Un onorabil profesor spunea: „Mă mir că mă mai mir!” Eu, totuși, nu încetez să mă amuz pe seama mult clamatei noastre democrații învățată parcă la ID, cu practicanți sau chiar profesori dintre cei mai familiarizați cu relele mult hulitei dictaturi și nu numai.
Zâmbiți, vă rog
dr. Nica cred ca ati vrut sa scrieti (Neo)Conul
Interesant articol. Nu am cum sa cred ca e scris de un PSD-ist, dar e clar scris de cineva care gandeste si analizeaza in termeni ideologici. Si face asta incercand probabil sa ignore titlul de profesor pe care il detine. Altfel probabil ca ar fi prezentat ura respectiva ca pe un produs al unor minti bolnave si singulare, si nu ca pe un sentiment colectiv al „celorlalti”. Si poate ca un profesor nu s-ar grabi sa eticheteze ca legionari si nationalisti pe cei care nu aveau drept cantec de lupta „votam un roman ortodox”. Sau ca ar fi sesizat ironia de a deplange existenta scenariilor distopice exact dupa ce prezinta scenarii distopice, ori de a folosi fente stilistice in loc de argumente si fapte pentru a critica surplusul de fente stilistice si deficitul de argumente si fapte.
Sau si-a bagat titlul de profesor in buzunar timp de 5 minute, a scris „acest articol e un pamflet” si a inceput sa demonizeze adversarul.
Sunt activ pe facebook, traiesc in Tg Mures, sunt implicat in proiectele din comunitate si online prin http://partide.amper.org.ro , dar sincer nu am vazut decit o minoritate din rindul prietenilor mei mici antreprenori si nu numai, care urasc si vorbesc de rau pe cei despre care dvs. scrieti mai sus.
Aceasta generalizare urmare a unor postari venite din partea unui numar mic de oameni, raportat la milioanele care au acces la net nu prea ajuta.
Dvs. lucrati in mediul academic cu cifre, studii comparative si nu cu impresii.
Aceasta „agresiune” pentru unul prezent pe online de cind a aparut internetul in Romania este ceva normal.
Oricine poate usor sa intre si sa comenteze.
pentru ca ai libertatea si usurinta de a comenta oriunde si oricum avem impresia ca este multa agresiune.
Din lista mea de aproape 5000 de prieteni virtuali nu am intilnit pina acum mai mult de 2-3, care sa sara calul.
De aceea cred ca este bine sa fim retinuti in a generaliza sau in a spune ca marea majoritate are ceva impotriva parintilor, copiilor sau altor persoane aflate in situatie mai delicata.
Un articol deosebit, va felicit pentru modul excelent in care ati punctat problema.
Adie un vant de extrema dreapta, personaje bizare ofteaza nostalgic dupa fascism. Despre acest fapt, nici un cuvant, nici un semnal de alarma. Totusi, suntem chemati cu mic, cu mare, sa luptam impotriva comunismului. Sa ne duelam impotriva a ceva ce nu mai exista de un sfert de veac.
Felicitari pentru articol! Ajunsesem sa cred ca sunt printre foarte putinii care gandesc astfel.
Foarte bun articolul. Eu l-as fi dus insa si mai departe: cand ai o propaganda politica interesata sa obtina un rezultat imposibil intr-un scrutin si complet nepasatoare la pretul care va fi platit pe urma de societate, demonizarea grupului care trebuie invins produce un efect de asmutire care ii transforma in victime demne de compasiune si pe cei ce repeta propaganda, nu numai pe cei ce trebuie invinsi. De asta, eu nu pot sa ma supar pe oamenii de pe FB sau de pe forumurile ziarelor care repeta si amplifica cliseele propagandei politice, pe cat de mandri, pe atat de inconstienti: ei sunt in primul rand niste victime.
Propaganda stie ca in tara si in diaspora exista deja multa furie, frustrare, neimplinire acumulata de ani de zile pana acolo incat oamenii nici nu mai stiu pe cine sa dea vina pentru ele, nici nu mai au timp sau energie sa se gandeasca de unde li se trage furia. Si atunci propaganda incearca sa canalizeze furia orizontal, contra concetatenilor prosti, saraci etc, luati drept tapi ispasitori fiindca ei sunt cel mai la indemana, veriga cea mai slaba. Iar daca reuseste miscarea asta, atunci victimele propagandei au impresia ca interesele lor sunt mai apropiate de cele ale grupului care trebuie sa castige, desi in realitate sunt mai apropiate de ale concetatenilor „veriga slaba”.
Alianta primara si naturala este cetatean-cetatean, nu cetatean-politician, fiindca intotdeauna politicianul, dupa ce s-a suit pe tine la putere, isi vede de interesele lui, se intelege cu invinsii etc, iar tu ramai tot impreuna cu „veriga slaba”, cu amicii sau rudele cu care te-ai certat pentru politicianul marketat drept cel mai bun aliat si reprezentant al tau. In aceeasi situatie au ajuns si jurnalistii care, nefiind in mod obisnuit propagandisti, au cazut ei insisi victime ale propagandei si ajuns sa fie mai solidari cu politicienii decat cu publicul lor. Iar publicul e ametit, facut sa se simta luptator in revolutia din 89 recreata brusc din pixeli de Gandul, erou anticomunist, combatant impotriva mamei care ii distruge viitorul votand gresit, a prietenilor care nu voteaza, a unor tarani sau oameni saraci despre care nu stie decat imagini din clipurile hazlii cu prosti de pe YouTube. Si fandacsia e gata!
Felicitari pentru articol, D-le Nica. Cred ca exista destui romani care gandesc ca dvs dar carora le este lene sau frica sa-si spuna punctul de vedere despre isteria si mizeria morala a fanaticilor si frustratilor din diaspra si din tara care au declansat acest razboi romano-roman pe Internet. Am fost surprins sa vad cum cunoscuti de-ai mei aflati la munca in strainatate si-au amenintat parintii, fratii si sotii din Romania sa voteze cu Johannis desi acestia erau multumiti de Ponta. Acesti frustrati care slugaresc prin strainatate s-au lasat manipulati de lacheii lui Basescu care, in guvernarea lui Boc, a luat de la cei saraci si a dat la cei bogati. Ca si dvs, eu nu am votat cu nimeni dar sunt hotarat sa ma implic mai mult atat on-line cat si pe alte cai sa arat acestor brain-washed tineri internauti ca salvarea lor nu vine de la alde Johannis(care este papua gonflabila de care se va folosi Basescu), ci fiecare trebuie sa se salveze pe cont propriu prin multa munca, respect si inteligenta.
Domnule Gheorghinoiu,
Nu ați înțeles nimic din ce a scris autorul pamfletului. Sunteți mult pe lângă subiect.
Mai mult, veniți cu propriile dumneavoastră fixații, de hipnotizat al „presei anti-băsiste”. Guvernul Boc – așa, ca exemplu dat în treacăt – nu „a luat de la săraci să dea la bogați” (ce imagine dragă comunismului ați folosit aici…!), ci a salvat inclusiv pensia dumneavoastră. (Că, între timp, e posibil ca dl Ponta să v-o fi furat, ori să o fi făcut cadou Bisericii Ortodoxe, asta e deja altă discuție).
Faptul că „nu ați votat pe nimeni” nu e deloc un act de curaj, cum nu e nici unul care să dovedească inteligența dvs.: sunteți, pur și simplu, în situația cetățeanului turmentat, căruia nu i s-a răspuns la întrebare – ca să rămânem în perimetrul literar sugerat de însuși titlul pamfletului.
Mai citiți odată pamfletul, așa cum ar fi bine să citiți mai mult, în general. Poate după aceea, mult după aceea, după ani de lectură și gândire, veți pricepe și ce scrie acolo.
Draga Darius,
Multumesc ca ai avut „amabilitatea” de a citi si a (nu) intelege cele adaugate de mine la cele scrise de Dl Nica. Eu, spre deosebire de dvs, nu fac presupuneri: eu vin cu axperienta mea din diaspora (pentru ca si eu traiesc in diaspora si nu iau pensie de la Ponta) si cu experienta fratilor si surorilor mele dintre care 4 traiesc in afara tarii iar alti 6 traiesc in tara. Nu vreau sa fiu patetic dar nu v-as dori sa treceti
prin ce au trecut unii care si-au pus streangul de gat ca nu au mai putut sa-si plateasca ratele dupa ce Cuvernul Basescu-Boc a venit cu masurile fasciste de taieri de pensii si salarii. Mi-ar placea sa am o discutie face-to-face cu de-ai ca tine care se vede ca esti un basist fanatic care nu intelege ca batranii si oamenii saraci ai Romaniei nu merita sa fie batjocoriti de niste aventurieri impostori precum Basescu, Udrea si toata slleahta de mafioti care au pusstapanire pe Romania. Te intrebi de ce nu zic ceva de rau si de Ponta sau despre PSD?! Pentru ca guvernul actual a incercat sa repare ce a stricat mentorul tau. Imi pare rau ca in Romania mai exista trogloditi ca dumneata care nu are compsiune si continua sa sustina pe mafioti.
Mesajul dvs. e halucinant: dacă înțeleg bine o bătrânică, speriată de ce a citit pe Facebook și alte site-uri de socializare – sigur, ce au scris mai tinerii și mai reacționarii ei prieteni – nu s-a mai dus la vot, să-l voteze pe dl. Ponta, fiind intimidată și demoralizată de atacurile mârșave ale prietenilor ei de dreapta! Pamflet-pamflet, de acord, dar dta ne iei de proști, domnule! Sigur, putem discuta despre ”discursul urii” pe Internet, are sens și se discută de vreo 15 ani deja, dar să punem eșecul dlui Ponta în alegeri pe seama postacilor de dreapta mi se pare, repet, halucinant!
Bai „bbekoo”, ia gandeste-te o clipa ca in locul „batranicii speriate de cea a citit” pe FB ar fi mama sau bunica ta. Chiar nu ti-ar pasa? Din tonul tau sarcastic as putea sa inteleg ca „te doare’n paispe” de o batranica care, pe deasupra ar mai ptea fi si o PSD-ista care primeste pensie de la Ponta. Problema, cum bine zici, nu este ca a pierdutr Ponta: problema este ca batranii care au cladit tot ce exista in tara aia nu au dreptul sa-si exprime opiniile din cauza unor „ultrasi” ai Internetului care au avut ca (prost)model pe un marlan ca Basescu. Daca te prefaci ca nu intelegi sa nu te mire ca „te luam de prost”.
Recunosc, desi articolul este invelit intr-o tenta cu care eu nu sunt de acord (parerea fiecaruia de a-si exprima opinia), exista un lucru bine punctat aici. Nivelul scazut de cultura civica al votantului roman (si nu vreau sa-l fac aici prost pe votantul de rand, desi in unele cazuri se aplica; vreau sa spun ca are prea putin pregatire politica si prea putina informare, cazand prea usor in extreme).
Din pacate asta tine de nivelul tarii noastre (din mai multe puncte de vedere) si va lua foarte mult sa se ajunga la un indice ridicat. Sunt bucuros totusi ca primul pas s-a luat duminica: o tara cu peste 90% de crestin ortodocsi declarati, si cu puternice traditii nationaliste a votat un presedinte de etnie germana (desi totusi roman, ca sa nu intram in extrema cealalta – aviz antenelor) protestant. Asta cu tot cu multitudinea de admiratori ai lui Zelea Codreanu de pe facebook.
Alt punct in favoarea votantului roman este implicarea – tendinta mare de participare la vot. Am auzit pe multi ca asta e rezultatul partidului Facebook si al manipulatorilor. Admitand asta (nu vreau sa intru intr-o polemica inutila pe tema asta), inseamna ca pe langa „raul” facut, Facebook-ul a facut si un mare bine: a adus oamenii la vot (sunt in total deacord cu remarca dizgratioasa a mogulului wanna be Gusa care spunea ceva de genul: „romanii au iesit in numar mare la vot pentru ca sunt manipulati si prosti” – cu alte cuvinte iesiti la vot – sunteti niste idioti; stati frumos acasa – sunteti un electorat elevat care recunoaste faptul ca nu a existat platforma ideologica).
Exista deci speranta!
„liberatatea fiecaruia”
si
„dezacord”
sorry.
Multumesc pentru articol! Aveam nevoie sa va cunosc opinia. Credeti sau nu, ma simt mult mai bine acum. Si eu am fost ingrozita de tot ceea ce s-a intamplat zilele acestea.
Domnule Daniel Nica, spuneti unele lucruri care mie mi se par oarecum tendentioase. Daca ar fi sa simplificam ce s-a intimplat la alegeri am putea spune ca foarte multi oameni nu l-au votat pe Iohannis neaparat pentru ca este foarte bun ci pentru a-l impiedica pe Ponta de a ajunge presedinte. Consider ca batrinii care au stat acasa si nu au votat pentru ca nu au stiut cu cine au avut bun simt. Sunt oameni adulti in tara noastra care nu stiu cate luni sunt intr-un an sau cum se cheama tara in care traiesc. Voteaza ei oare in cunostinta de cauza ? Si ce valoare are votul acestor oameni? Cu ce se diferentiaza acesti oameni adulti de niste copii? De ce nu le dam drept de vot si copiilor in cazul asta?. Sunt de acord si nu am nimic impotriva alegerii politice a fiecaruia dintre noi. A fi de stanga in Romania nu este o golanie ci este o optiune care trebuie respectata. Insa cind vorbim de stanga sau de dreapta sau de partide politice in tara noastra, vorbim mai degraba de niste grupuri organizate si certate cu legea (ca de moral nici macar nu putem sa pomenim aici) care sub pretextul apartenentei la aceste asa zise partide devalizeaza tara. Cind vorbiti de ura si instigare cred ca aveti dreptate – intotdeauna sunt si vor fi asemenea oameni atit in spatiul real cat si in cel virtual.Eu as pune totusi pe primul loc la capitolul ura televiziunile – stiti si dumneavoastra care – ce cultiva aceasta ura de ani buni si cu efecte devastatoare. Ma intreb cati oameni din cei care au votat au cintarit meritele, realizarile, nerealizarile sau seriozitatea celor doi candidati si cati au votat pentru ca asa li s-a spus ca e „bine”? Dupa cum ii cunosc pe semenii nostri cred ca pentru multi a fost mult mai important sa cistige cel pe care au fost setati sa-l aleaga decat cel ce are mai multe merite si implicit mai multe sanse de a aduce normalitatea in politica damboviteana si in final o viata mai buna pentru cetatenii acestei tari. Dar, marea majoritate s-a trezit chiar in ceasul al doisprezecelea si a votat corect dupa umila mea parere. Din pacate nu am dreptul sa votez dar daca as fi avut va marturisesc ca si eu l-as fi votat pe domnul Iohannis. Sper sa nu fie si dumnealui o mare deceptie cum a fost domnul Constantinescu! De ceilalti -escu ce sa mai zic? Iliescu- catastrofal, Constantinescu -catastrofal, Basescu – si cu bune dar si cu destule rele.
Draga Dan,
Ar fi interesant de stiut de ce nu ai avut dreptul de a vota… Dupa cele scrise aici, imi este clar ca nu aveai cum sa votezi pentru ca fie esti infantil, fie locuiesti pe Marte din moment ce spui ca Basescu „a facut si bune si rele” iar ceilalti presedinti au fost „catastrofali”. Citind aceasta asertiune, am crezut ca sub numele conspirativ „Dan” postarea a fost facuta fie de EBA fie de Udrea. Pe EBA n-o cred instare sa scrie asa DE „articulat” cum ai facut-o dumneata. Deci, nu-mi ramane decat sa cred ca postarea asta a fost facuta de Elena Udrea sau de SIDA?!
Domnule Gherghinoiu,
Ma mir ca dintre lucrurile pe care le-am scris in postarea mea, primul lucru despre care pomeniti – si care nu are nici o insemnatate in mesajul pe care am vrut sa-l transmit – este de ce nu am avut dreptul de a vota. Raspunsul este simplu: pentru ca nu sunt cetatean roman.
Probabil din neatentie (ca de rea credinta nu pot sa va acuz) ati citat inexact ceea ce am spus despre calitatea de presedinte a domnului Basescu. Eu am spus „si cu bune dar si cu destule rele”.
Nu stiu cum ati facut legatura intre mine si EBA (propulsarea artificiala in politica si mai apoi ca europarlamentar, este unul din lucrurile pentru care il acuz pe domnul Basescu deoarece „fata tatii” nu are nici pe departe calificarea necesara pentru o asemenea functie). Si domnule Gherghinoiu, postarea de care vorbim e scrisa de mine si nu de altcineva (Elena Udrea sau SIDA). Iar numele meu adevarat este Dan asa cum am scris.
Multumesc pentru raspuns si-mi cer scuze daca am fost rautacios cu tine.
By the way: Si eu sunt cetatean strain, dar si – inainte de toate – CETATEAN ROMAN.
Toate cele bune!
Si eu va multumesc pentru atitudinea pacifista. In suflet sunt si eu intotdeauna cetatean roman.
Va doresc numai bine!
Pingback: Neo(conul) Leonida faţă cu reacţiunea asistaţilor |