Published on ianuarie 9th, 2015 | by Adrian-Paul Iliescu
2România, țara “personalităților puternice”
“În ţările occidentale, competenţele tehnice sunt de cele mai multe ori considerate cele mai importante, şi au ponderea cea mai mare în ‘valoarea’ candidatului. În România, profilul moral e primul care intră în discuţie, apoi trăsăturile legate de personalitate trec adesea în faţa competenţelor tehnice, şi va fi aşa încă multă vreme. La fel e în toate ţările în care nivelurile de încredere generalizată sunt reduse; în România e cel mai mic din toate ţările Europei. Aşadar, în România câştigi mai repede un job bun dacă ai o personalitate puternică decât dacă eşti cine ştie ce mare specialist în domeniul respectiv” (George Butunoiu, interviu) [http://www.economica.net/butunoiu-in-romania-castigi-mai-repede-un-job-bun-daca-ai-o-personalitate-puternica-decat-daca-esti-mare-specialist_90227.html]
Ceea ce nu mai spune însă intervievatul este că “personalitate puternică” înseamnă în România de regulă următoarele: aroganță, autoritarism, spirit dictatorial, nepăsare față de colegi și inferiori, ca și față de cei neinfluenți, supunere abilă, oportunistă, față de șefi, superiori și toate forțele influente,
brutalitate față de cei slabi, servilism față de cei tari, capacitate de conectare cu grupurile și rețelele influente, dezinteres total față de valori de fond, interes maxim față de prețuri “de piață“ (adică față de cursul curent al persoanelor și proiectelor, dictat de modă și circumstanțe contingente), dezinteres total pentru adevăr, interes maxim pentru ce este postulat (de mai sus) drept adevărat, dezinteres total pentru performanța pe termen lung, interes maxim pentru succes imediat, conformism față de idei și atitudini curente (conformism care netezește traseul), lipsa de originalitate personală (care e contraproductivă, pentru că provoacă reacții adverse) și așa mai departe…
Pe scurt, în România “personalitatea puternică” este non-personalitatea arogantă, agresivă, abilă instituțional/organizațional și perfect oportunistă.
e foarte bine spus …. asta la tràit ani de zile la Cluj….. cu anumite colegi….
in afara prrimei fraze (care nu este decat partial adevarata), in rest sunt de acord.
Feriti-va de obicei de arirmatii ferme, caci ele sunt fie false fie subiective. Daca tot e sa le faceti, bagati undeva un „parerea mea”; ar ajuta mai mult cititorul ingalat sa distinga realitatea de fabulatie.