Crimele de la Charlie Hebdo: sângele vărsat să nu ne oprească să gândim
„Nu este vorba de a-i scuza, ci de a înțelege lucrurile […] trebuie să avem grijă ca emoția să nu sufoce judecata”
Această crimă abominabilă trebuie evident condamnată ferm, dar dacă nu va exista o reflecție colectivă asupra a ceea ce a putut să contribuie la producerea ei și nu va exista o reacție adecvată, nu vom putea împiedica repetarea ei.
Or, ceea ce – de o manieră foarte previzibilă, de altfel – este pe cale să fie trecut sub tăcere în reacțiile mediatice și politice este chestiunea responsabilității politice a Occidentului în «fabricarea» acestor ucigași. Nu este vorba de a-i scuza, ci de a înțelege lucrurile. Pe lângă exprimarea compasiunii noastre față de victime și cei apropiați lor, încercarea de a explica este cel mai bun lucru pe care îl avem noi acum de făcut.
Dacă încercăm să dovedim sânge rece și luciditate, acest efort de a înțelege ne impune să punem (pseudo)întrebarea următoare : cum putem să ne imaginăm, fie și pentru o clipă, că țările majoritar musulmane pot fi agresate și umilite una după alta (Irak, Afganistan, Libia, Siria…), că se pot închide ochii asupra nenumăratelor «pete» de pe conștiința NATO, că poate fi susținut neîncetat Israelul în oprimarea poporului palestinian, că poate fi provocat continuu Iranul, că pot fi susținuți și finanțați «rebeli» (de fapt, jihadiști) pentru destabilizarea regimurilor care ne deranjează (Siria), cum putem crede că a comite o asemenea multitudine de nedreptăți în străinătate nu va duce la repercusiuni și pe pământul francez ? În ce mă privește, sunt surprins că că asta nu s-a întâmplat mai devreme (serviciile anti-teroriste trebuie să fi lucrat la greu…).
În cazul unor asemenea evenimente tragice, trebuie să avem grijă ca emoția să nu sufoce judecata. Să inversăm fraza lui Voltaire și să zicem: avem datorii față de morți, dar celor vii nu le datorăm decât să spunem adevărul. Este mai mult ca oricând momentul de a ne îndrepta atenția către o critică a politicii externe a Franței și către supunerea acesteia față de SUA și de NATO (e același lucru !). Aderarea noastră la teoria neo-conservatoare a «Șocului civilizațiilor» – îndreptată explicit contra lumii arabo-musulmane – și participarea noastră la războaie nelegitime și imorale trebuie să înceteze. Apatia față de consecințele îndepărtate ale belicozității occidentale nu e tolerabilă. Pacifismul, respectarea dreptului internațional și anti-imperialismul sunt cele mai bune mijloace de a împiedica noi crime în Franța.
Cât privește libertatea de exprimare, trebuie desigur să o apărăm viguros. Dar libertatea de exprimare a tuturor ideilor și părerilor, nu numai a acelora care ne plac sau ne sunt indiferente.
Ceea ce societatea datorează victimelor, pe lângă arestarea și aducerea în justiție a ucigașilor și a eventualilor lor patroni, este să gândim rațional și să acționăm just ca să nu se mai verse sânge.
[Textul de mai sus este traducerea, realizată în redacție cu aprobarea autorului, a articolului Tuerie à Charlie Hebdo : penser (malgré) le sang. Redacția mulțumește autorului pentru bunăvoință].
Related Posts
1973-2017 : prăbușirea ideologică a stângii franceze →
Despre clarviziune în geopolitică. Remarci adresate politicienilor și ziariștilor români →
Despre libertatea presei pe înţelesul inepţilor →
Comentarii recente