SYRIZA – de la victoria în alegeri la câştigarea puterii
După victoria SYRIZA în alegerile din 25 ianuarie a.c. am înregistrat două tipuri de reacţii critice. Comentatorii de inspiraţie comunistă îi reproşează moderaţia, negocierea cu organismele bancare internaţionale, care ar echivala cu renunţarea la radicalismul de stânga. Reprezentanţii establishment-ului (demnitari, ziarişti) manifestă îngrijorare în faţa succesului „extremiştilor”, care pare să ameninţe stabilitatea sistemului politico-financiar.
Se poate ca SYRIZA să eşueze în conformism instituţional, după cum e posibil să provoace prin contagiune un început de schimbare structurală, împrejurare în care Grecia apare ca veriga slabă a Uniunii Europene. Deocamdată nu anticipăm. Remarcăm totuşi iniţiativa de limitare a turismului all inclusive, destinată să-i scoată pe turişti din perimetrul hotelurilor şi să-i îndrepte către magazinele şi tavernele micilor proprietari autohtoni, iniţiativă care atinge pentru prima dată interesele afaceriştilor imobiliari şi ale marilor operatori internaţionali. Încă şi mai importantă este decizia Greciei de a nu se mai alinia sancţiunilor occidentale împotriva Rusiei, deschizând astfel o breşă în frontul ofensiv coordonat de Statele Unite ale Americii.
Pentru ca politica SYRIZA în favoarea categoriilor populare să reuşească, noul guvern trebuie să-şi asigure controlul asupra administraţiei, armatei şi poliţiei, altminteri sprijinul publicului, oricum fluctuant prin natura lui subiectivă, se poate dovedi insuficient. Dacă Alexis Tsipras nu stăpâneşte pârghiile eficiente ale aparatului de stat, riscă să fie victima unei campanii de subminare mediatică şi economică, la fel ca Salvador Allende. Abia controlul respectiv înseamnă câştigarea efectivă a puterii.
Un asemenea rezultat presupune însă timp, cu atât mai mult cu cât rezultatele economico-sociale, în măsură să consolideze susţinerea populaţiei, nu se observă în câteva luni. Ca să câştige timp guvernul are nevoie de bani, tocmai de aceea negociază cu Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Ar fi vorba aşadar de o repliere tactică, pentru a dobândi o poziţie mai avantajoasă ulterior. Apropierea de Rusia – ţară fondatoare a Noii Bănci pentru Dezvoltare – deschide la rândul ei perspectiva unei alte surse de creditare.
Revoluţia suferă mai puţin ca urmare a manevrelor conjuncturale decât din cauza frazelologiei maximaliste, care pune principiile factice mai presus de satisfacerea intereselor oamenilor reali. Adepţii schimbării pure şi dure uită că inclusiv Vladimir Ilici Lenin, când s-a pus problema salvării in extremis a puterii sovietice, a tratat şi a încheiat pacea cu Germania imperială.
Desigur, dacă temporizarea lui Alexis Tsipras corespunde unei opţiuni strategice, atunci SYRIZA va rata proiectul de stânga şi o va lua pe urma Partidului Socialist, compromis şi marginalizat. Dar dacă nu constituie altceva decât o adaptare a planurilor la împrejurări, este plauzibil ca noua conducere să reuşească, adică să amelioreze situaţia materială şi să potenţeze participarea democratică. Atunci se vor confirma temerile establishment-ului, întrucât vor vedea şi alţii că există formule de succes în afara capitalismului friedmanian, şi că monopolul popular-socialist asupra guvernării în Europa nu reprezintă o fatalitate, mobilizarea civică fiind capabilă să-l înlăture. În acel moment Grecia îşi va fi regăsit vocaţia istorică a exemplarităţii.
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Periferia ca istorie inversă a centrului →
Despre clarviziune în geopolitică. Remarci adresate politicienilor și ziariștilor români →
Umorul involuntar al rusofobilor →
Comentarii recente