Guvernul SYRIZA, între ciocanul troikăi și nicovala comunistă
Au trecut primele 100 de zile ale guvernului SYRIZA. Concluziile sunt destul de sumbre. Nu atât datorită intențiilor pozitive anunțate de primul ministru Alexis Tsipras, secondat de flamboaiantul și nonconformistul său ministru de finanțe, Yannis Varoufakis, cât datorită partiturii pe care guvernul de la Atena e obligat să o joace.
Concret, guvernul grec nu a obținut până acum nimic din marile obiective pe care și le-a propus: o ștergere parțială a datoriei, denunțarea unilaterală a memorandumului, impulsionarea Europei în vederea regândirii modelului de dezvoltare. Ceilalți lideri europeni, în frunte cu Angela Merkel, s-au arătat de-a dreptul inflexibili. Singura concesie pe care a obținut-o Atena a fost o prelungire cu câteva luni a programului de finanțare în schimbul prezentării unui program propriu de reforme. Dar prin iunie, când va expira termenul, se va vorbi iarăși de „grexit”.
Atitudinea inflexibilă a liderilor europeni pare să fi dat rezultate. În strategia inițială a lui Tsipras se miza mult pe o „contagiune” pe care să o producă Grecia. La mai puțin de un an de la victoria SYRIZA, Podemos ar fi urmat să câștige alegerile din Spania și Sinn Fein pe cele din Irlanda. În ianuarie 2015, atunci când SYRIZA a preluat guvernarea la Atena, Podemos era pe primul loc în sondaje în Spania. Astăzi e abia pe 3, cu un scor în jur de 20% și șansele de a câștiga alegerile se evaporă de la o zi la alta. În plus, așa cum arată sondajele, Podemos riscă să piardă și locul 3 în favoarea unei alte formațiuni nonconformiste, Ciudadanos – un partid liberal originar din Catalunia, a cărui doctrină e un soi de social-liberalism cu „de toate pentru toți”: și reduceri de taxe pentru companii, și luptă împotriva corupției, și democrație, dar și atitudine relaxată față de marihuana și prostituție.
Guvernul SYRIZA va rămâne izolat pe plan european – iată o certitudine. Drept pentru care ne putem aștepta la același grad de inflexibilitate maximă din partea partenerilor săi. E și normal. Încă nu e momentul pentru ca guvernele puternice din zona euro să le spună cetățenilor lor că au folosit banii, de fapt, pentru salvarea băncilor, nu pentru salvarea Greciei sau a zonei euro. Mai trebuie să treacă, probabil, … câteva generații!
Pe plan intern, în primele 100 de zile a început să se facă simțită și o oarecare opoziție dinspre stânga, inclusiv prin manifestații care au avut tendința de a deveni violente. Dar la stânga opoziția cea mai dură o fac comuniștii. Partidul Comunist Grec (KKE) – pentru care SYRIZA nu este decât o „forță de rezervă a capitalismului” – a denunțat constant toate eforturile guvernului de a ameliora situația țării. Acordul de prelungire temporară a finanțării a fost denunțat ca fiind „un nou memorandum”. În Parlamentul de la Atena comuniștii au votat disciplinat împotriva propunerilor legislative ale guvernului, inclusiv împotriva unui proiect de lege care prevedea reangajarea unor funcționari și altul care prevedea redeschiderea televiziunii de stat (și recâștigarea a 2500 de locuri de muncă). Sindicatele controlate de comuniști, grupate în confederația PAME (Frontul Militant al Muncitorilor), sunt latura din stradă a opoziției furibunde față de orice inițiativă a guvernului.
Totuși, opoziția comuniștilor are o logică internă de fier. Platforma-program a acestui partid prevede – în cazul în care ar prelua puterea – ieșirea imediată din Uniunea Europeană și NATO, naționalizarea fără compesare a tuturor afacerilor și averilor, planificarea economiei, crearea de cooperative agricole de producție sub tutela statului și tot așa. Pentru strategii KKE cel mai mare dușman și cea mai mare piedică în calea înfăptuirii planurilor lor o reprezintă reformismul (sau oportunismul, după expresia leninistă). Adică încercarea SYRIZA de a ameliora lucrurile de sus în jos, pe cale politică. Orice încercare de reformă întârzie revoluția, deoarece le mai dă oamenilor câteva speranțe deșarte. În consecință, orice încercare de reformă trebuie denunțată cu asprime și combătută.
Guvernul SYRIZA se găsește astfel, după 100 de zile de guvernare prins între ciocanul troikăi și nicovala comunistă. Momentan rezistă, deoarece are suportul populației. Cel mai recent sondaj arată că 62% dintre greci nu simt nevoia să participe la vreun referendum privind negocierile pe marginea datoriei, având încredere în ceea ce va face guvernul. 37% ar vota iar SYRIZA (față de 22% Noua Democrație și 4% PASOK) și 72% se pronunță împotriva ideii de alegeri anticipate, chiar dacă negocierile dintre guvern și troika ar intra în impas. Cu toate acestea luna de miere pare să fi luat sfârșit.
About the Author
Lucian Sârbu Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de economie (specializare: marketing). A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia. În prezent deține propria agenție de marketing și nu este implicat politic.
Related Posts
Despre compasiune ca o cenzură a gândirii politice →
Ultima noapte de iluzii, prima noapte de război →
Referendumul de la Atena deschide umbrelele la București →
Comentarii recente