„Ziua lui Nu” – cotitura culturală din politica europeană
Pe 28 octombrie, Grecia aniversează „H hmera tou OXI”, sau „Ohi Day”, ceea ce se traduce prin „Ziua lui NU”. Este data la care, în 1940, generalul Ioannis Metaxas a respins ultimatumul italian cu un singur cuvânt: „Nu”. La referendumul din 5 iulie anul acesta, grecii au prilejul să trateze cu un refuz la fel de laconic planul de austeritate impus de Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană.
Consecinţele unui vot negativ, urmat eventual de ieşirea Greciei din zona euro, sunt dificil de anticipat. Se poate ca birocraţia de la Bruxelles şi pieţele de capital să gestioneze criza fără complicaţii grave, după cum este posibil ca momentul 5 iulie să reprezinte începutul unei revoluţii instituţionale în cadrul Uniunii Europene. Rezistenţa grecilor îmbină în fond ostilitatea populaţiei faţă de austeritatea financiară, cu reacţia suveranistă împotriva hegemoniei suprastatale a Comisiei. Ca atare, nu-i exclus să devină catalizatorul la nivel comunitar al nemulţumirii sociale ce vizează supremaţia băncilor, precum şi al tendinţelor centrifuge, eurosceptice. Asemenea oricărui sistem politico-teritorial, Uniunea este mai fragilă în zonele sale periferice, susceptibile să provoace printr-un efect de domino dezagregarea sau cel puţin recompunerea ansamblului.
Dincolo însă de rezultat și implicaţii, referendumul de duminică înseamnă în sine o cotitură culturală pentru politica europeană, aferentă registrului atipic în care evoluează premierul Alexis Tsipras. Abia aceasta ar constitui un motiv pentru preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, să ne comunice cu dezolare că se simte trădat.
Într-adevăr, şeful guvernului elen i-a contrariat pe conducătorii politici şi financiari ai momentului refuzând să joace după regulile lor. Astfel, în loc să rezolve problema în mod convenţional, prin negocieri în spatele uşilor închise, a supus-o consultării populare. Actul echivalează cu transgresarea din câmpul raţionalităţii tehnocratice, adică al profesionalizării birocratice şi expertizei contabile, pe terenul culturii politice democratice cu accente participative, care concepe guvernarea ca funcţie a angajamentului civic. În limbaj colocvial, am spune că Alexis Tsipras este din alt film, că afirmă un set de reprezentări substanţial diferite de cele ale omologilor săi, cărora le tulbură procedurile elitiste consacrate, indiferent că aceştia se intitulează socialişti, liberali sau creştin-democraţi.
Acum nu se discută o alocare bugetară, subvenţionarea unui produs ori modificarea punctuală a taxei pe valoare adăugată – chestiuni tehnice de competenţa specializată a guvernului –, ci un plan cu relevanţă generală, care priveşte cheltuielile administrative şi pensiile, impozitarea tuturor firmelor şi negocierile colective, necesitând aşadar o confirmare cu un grad de legitimtate superior, din partea întregului corp cetăţenesc. După acelaşi principiu se procedează în cazul modificărilor constituţionale interne sau al reorganizării în plan comunitar.
Grecii vor avea deci ocazia să-şi hotărasă ei înşişi existenţa. Poate vor face o alegere greşită, indiferent care va fi aceea, dar măcar va fi fost eroarea lor, nu a unor politicieni consacraţi aranjamentelor de culise. Dacă poporul suportă urmările unei decizii structurale, atunci tot el trebuie să fie şi cel care să o adopte.
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Despre compasiune ca o cenzură a gândirii politice →
Ultima noapte de iluzii, prima noapte de război →
Referendumul de la Atena deschide umbrelele la București →
Comentarii recente