Picnicorevoluția
Revoluţia ca picnic stradal sau ca formă de loisir – iată ce ne sugerează manifestaţia desfăşurată zilele din urmă în Piaţa Universităţii. Oamenii de acolo se flatează că luptă cu sistemul, că mobilizarea pe facebook a clătinat partidocraţia. A clătinat-o atât de tare, încât în locul lui Victor Ponta îl avem premier pe Dacian Cioloş – fost ministru în guvernul Călin Popescu Tăriceanu şi pe deasupra membru tocmai al grupului popular din Parlamentul European, adică acela cu austeritatea spre uzul oligarhiei. Îngrijorarea mai mult sau mai puţin mimată a politicienilor, amplificată strident de presa tendenţial stupidă, este de natură să întreţină iluzia radicalismului şi să epuizeze energia contestatară într-un protest benign, evitând astfel o izbucnire mai periculoasă în viitor. Sistemul actual ar trebui într-adevăr schimbat, numai că aşa ceva nu se realizează cu vorbe goale şi plimbări pe carosabil după orele de program.
Era în piaţă cineva cu o pancartă pe care scria că vrea spitale, nu catedrale. A manifestat oare această persoană grijulie cu sistemul sanitar şi împotriva guvernului Emil Boc, atunci când a închis în mod sistematic o mulţime de spitale? Am înţeles că ar fi fost printre demonstranţi şi studenţi de la Facultatea de Arhitectură, ieşiţi în memoria cunoscuţilor morţi în incendiul de la clubul Colectiv. Nimic mai normal, dar câţi studenţi s-au mobilizat cu ocazia reducerii cu 25% a salarilor bugetarilor, sau pe câţi îi interesează realmente chesiunea sărăciei ce devastează inclusiv demografic România? Veţi spune că încărcătura emoţională este alta. Corect, şi tocmai acest aspect ni se pare semnificativ: se reacţionează afectiv la o tragedie momentană într-o indiferenţă totală faţă de problematica structurală, ceea ce constituie negaţia însăşi a conştiinţei şi angajării revoluţionare. Dincolo de verbiajul cu veleităţi antistemice, observaţi cum piaţa s-a golit practic după ce manifestanţii au primit satisfacţia demisiei premierului şi a unor arestări irelevante la nivelul funcţionării puterii!
Lipsa de consistenţă a protestului reiese şi dintr-un alt aspect, şi anume retractilitatea gingaşă a tinerilor de bună condiţie la apariţia galeriştilor cei răi. Pur şi simplu o parte dintre ei au plecat acasă. Adică dau jos ditamai clasa politică şi nu fac faţă unor grupuri de scandalagii?! Dacă erau chiar atât de voluntari de ce nu au ocupat ei terenul marginalizându-i pe galerişti? Ne imaginăm atunci cum s-ar fi comportat dacă ar fi trebuit să se confrunte nu cu prezenţa „băieţilor de cartier”, ci cu dispozitivul organizat al forţelor de ordine.
Manifestanţii, proveniţi majoritar din clasa mijlocie, nu au nici obiective clare (a se vedea pletora de propuneri contradictorii pentru posturi în executiv), nici capacitatea materială, fizică dacă doriţi, să disloce regimul. Muncitorii, câţi mai există, pensionarii, salariaţii cu venituri mici nu se implică în acţiune, ceea ce denotă carenţa profundă a mobilizării sociale de la noi: studenţii nu participă la mitingurile sindicale, iar oamenii săraci nu se solidarizează cu ceea ce percep a fi clientela cluburilor. Suntem la antipodul situaţiei din anii 1960, când în campusurile universitare americane se milita pentru drepturile civile, în timp ce negrii din cartierele defavorizate manifestau alături de albii din familii înstărite împotriva războiului din Vietnam.
În aceste condiţii, n-ar fi nevoie decât de o companie de jandarmi şi în piaţă ar „domni liniştea”, ca altădată la Varşovia. Dacă sistemul oligarhic se simte realmente ameninţat reacţionează violent, fără să se mai încurce cu joaca de-a dialogul social. Acum nu este nevoie, lucrurile au reintrat în logica pertractărilor dintre partidele parlamentare. Politicienii au priceput se pare un adevăr incomod pentru unii: hipsterii nu fac revoluţii!
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Schiță pentru o analiză tipologică a protestelor →
Hipsterii nu fac revolutii, intr-adevar, ei scriu articole.
Ai dreptate Alexandru, demonstratiile sporadice antisistem nu shimba prea mult lucrurile.Economia (mai ales cea dictata de transnationale) a sechestrat democratia, iar noi (consumand iresponsabil, vrand job-uri mai bine platite in schimbul unui efort minim, speculand cu cresterea valorii imobilelor in care am investit economiile, lasandu-ne „sedusi” de retorici politice populiste la alegeri stiind ca toti politicienii sunt la fel si ca-i intereseaza doar puterea, etc.) nu facem decat sa le intarim pozitia. Sistemul intreg este putrezit. Este nevoie de o noua paradigma, in societate, politica si economie. Am si cateva propuneri in acest sens: „Puterea informatiei si nevoia de a redefini democratia”; link: https://newdemocracyblog.wordpress.com/2015/02/28/puterea-informatiei-si-nevoia-de-a-redefini-democratia/. Salutari citititorului!