Despre libertatea presei pe înţelesul inepţilor
Din păcate am aflat abia cum despre textul lui David J. Kramer, senior director pe problemele drepturilor omului şi democraţiei la Institutul McCain pentru Leadership Internaţional, publicat pe 23 octombrie 2015 în „The Washington Post” sub titlul Vestul ar trebui să se opună maşinii P.R. a lui Putin. Articolul ni se pare totuşi într-atât de radios şi instructiv prin ceea ce susţine, încât nu putem să nu-l semnalăm spre edificarea sufletelor caritabile ale atlantismului fără prihană.
În fond cetăţeanul cere îngheţarea bunurilor postului Russia Today, ca să nu mai profereze lucruri odioase şi să smintească buna credinţă a telespectatorilor occidentali. Nu cumva să înceapă aceştia a manifesta vreo becisnică neîncredere în politicienii din ţările lor sau, Doamne fereşte, vreo simpatie faţă de sugrumătorul libertăţii şi homofobul cu sediul la Kremlin. Cu alte cuvinte, libertatea presei funcţionează numai atâta cât ne convine, doar pentru ziarele şi televiziunile aflate de partea noastră. În schimb, mijloacele de informare care comit necuviinţa de a pune întrebări incomode sau de a nu fi de acord cu noi trebuie desfiinţate. Limpezime de cristal, după care cât de inept să fii ca să mai crezi în retorica de faţadă a democratismului de uz imperial! Nu că democraţia ar fi în sine o ficţiune, dar invocarea ei de către politrucii establishment-ului actual frizează cea mai crasă lipsă de scrupule.
Pentru ca ipocrizia să fie cât se poate de evidentă, amintim că David J. Kramer a fost între 2010 şi 2014 preşedintele Freedom House – organizaţia ce se ocupă zice-se cu promovarea libertăţii în lume. Înţelegem acum mai bine inclusiv reacţia de vexare a fundaţiilor nonguvernamentale din Rusia, la solicitarea preşedintelui Vladimir Putin de a face publică provenienţa banilor de care beneficiază.
Astfel de propagandişti transformă însăşi ideea democraţiei într-o minciună respingătoare făcând de fapt jocul adversarilor săi, care o consideră irelevantă, aparenţă înşelătoare sau altfel spus ficţiune ideologică bună să înşele masele în legătură cu adevăratele lor interese. Sunt mai dăunători chiar decât liderii autoritari, pentru că atunci când îşi elimină adversarii compromit şi principiile corecte pe care pretind că le apără.
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Din ce cauză libertatea de exprimare este o poveste de adormit copiii →
Periferia ca istorie inversă a centrului →
Despre clarviziune în geopolitică. Remarci adresate politicienilor și ziariștilor români →
Comentarii recente