Mitul întreprinzătorului de succes
Neoliberalismul şi neoconservatorismul, politicile economice de dreapta impuse de la Reagan şi Thatcher încoace, dezvoltă la maximum mitul “întreprinzătorului de succes”, ale cărui profituri ample ar reflecta geniului său în afaceri – ideea că succesul economic ar fi datorat geniului în business funcţionează ca instrument de legitimare a pieţei “libere”. Succesul ar fi recompensa talentelor, eşecul recompensa lipsei de talent.
Da, să recunoaştem, este vorba adesea de geniu. Din nenorocire, însă, arată Joseph Stiglitz, este de multe ori (de cele mai multe ori?!) vorba de un geniu pur speculativ: de geniul exploatării carenţelor establishment-ului economic şi politic, nu de un autentic geniu tehnic sau economic:
„A closer look at the successes of those at the top of the wealth distribution shows that more than a small part of their genius resides in devising better ways of exploiting market power and other market imperfections—and, in many cases, finding better ways of ensuring that politics works for them rather than for society more generally.”
[The Price of Inequality: How Today’s Divided Society Endangers Our Future by Joseph E. Stiglitz. Copyright © 2013, 2012 by Joseph E. Stiglitz (copiat de pe http://evonomics.com/nobel-prize-economist-says-american-inequality-didnt-just-happen-it-was-created/)]
Exploatarea imperfecţiunilor pieţei economice şi a defectelor politicii publice – absenţa concurenţei adecvate, monopolul deschis sau mascat, socializarea externalităţilor negative, asimetria de informaţie, asimetria de putere, politicile publice imorale, orientate spre privatizarea profiturilor şi socializarea pierderilor, spre privilegierea grupurilor influente, inclusiv a grupurilor de pradă, deturnarea resurselor (destinate intereselor publice) spre interese speciale, private, existenţa diverselor rente – este sursa principală a succesului în capitalismul contemporan.
Bineînţeles, există şi întreprinzători talentaţi în afaceri, există inventatori geniali – dar, aşa cum arată Stiglitz, nu aceştia formează masa principală a oamenilor care se îmbogăţesc (rapid).
Industria de maxim succes nu este industria care pune la lucru talentele tehnice şi pur economice – ci este industria axată pe talentul “aranjamentelor” imorale, al “tragerii sforilor”, al exploatării fără scrupule a diverselor defecte ale sistemului economic şi politic.
În spatele mitului “întreprinzătorului de succes”, stă realitatea sordidă a talentului de a prăda bogăţia socială şi de a specula lacunele sau carenţele sistemului. Asta ne explică altfel (decât o făcea Hayek) „de ce ajung în frunte cei mai răi”.
Related Posts
SYRIZA – de la victoria în alegeri la câştigarea puterii →
O falsă problemă şi alte sminteli →
Cît de departe poate merge liberalizarea pieţelor de utilităţi? →
4 Responses to Mitul întreprinzătorului de succes