„Elita” și nostalgia adevărului unic
Cu nervozitate revendicativă, Cronicarul României literare ne aduce la cunoștință: „Există o scară adevărată de valori, există un sistem de referinţă autentic la care se cuvine să ne raportăm, dincolo de bombardamentul cu frivolităţi şi mărunţişuri, cu zădărnicii şi prostie, cu fapte reprobabile şi violenţă, pe care suntem siliţi să-l suportăm zilnic.” (România literară, nr. 4/2014, rubrica Ochiul magic).
Mulțumim de informație. Ne revanșăm cu o alta: nu numai că există o scară adevărată de valori, dar (veste bună) există chiar mai multe scări (adevărate) de valori…
A anunța emfatic că există o scară (unică) de valori înseamnă a te înregistra ca adept al adevărului unic – atât de hulit când aparținea comuniștilor, dar atât de îndrăgit când aparține „elitei”…
Să-i reamintim Cronicarului: „Credința că există un adevăr unic și că ești posesorul lui e rădăcina cea mai adâncă a tuturor relelor de pe lume” (Max Born).
Related Posts
N. Manolescu, Sorin Lavric şi mascarada culturii “elevate” →
Vintilă Horia, sau lamentabila elită →
Liberalism – comunitarism – democraţie socială →
Lui Patapievici îi place mult ”adevărul” : ” Democraţia = vot egal, universal. Aristocraţia = vot inegal şi ierarhic. Fireşte, într-o societate de masă, ca a noastră, mai bună este democraţia. Dar unde este adevărul? Sistemul electoral nu pune problema adevărului.”
Domeniul politic nu e unul al adevărului.