Omul Negru a venit
Cei mai în vârstă poate îşi amintesc de cântecelul din copilărie în care se spunea că „Omul Negru n-a venit”. Iată însă că Omul Negru, Bau-Bau sau Boogeyman, cum zic americanii, Donald Trump mai precis, ştiţi, populistul, islamofobul, sexistul şi, chiar mai grav, simpatizantul lui Vladimir Putin, a câştigat alegerile pentru preşedinţia Statelor Unite! A venit şi în principiu va rămâne patru ani să-i bântuie pe toţi predicatorii „corectitudinii politice” şi ai înfrăţirii universale întru drepturile omului, sau cel puţin aşa resimt victoria lui atlantiştii de la noi şi de aiurea. Politicieni şi jurnalişti cu aer sumbru de ciocli fie afectează consternarea şi îngrijorarea, fie încearcă să se autoconvingă de faptul că nu-i răul atât de mare şi totul va rămâne la fel. Se comportă, bieţii de ei, precum nişte pui stingheri pierduţi de cloşca lor hilară!
Despre Donald Trump am mai scris pe Argumente şi Fapte (Brexit, Donald Trump, Marine Le Pen). Fără să-l considerăm propriu-zis antisistemic, este clar că nu a fost agreat de establishment. Spre deosebire de ceilalţi preşedinţi postbelici nu provine nici din clasa politică, nici din rândurile armatei, aşadar este mai puţin legat de reţelele şi grupurile de presiune care acţionează la Washington, iar faptul ca are bani îl face mai greu de cumpărat. Deşi om de afaceri el însuşi, pare să nu fie subordonat finanţei de pe Wall Street sau producătorilor de armament, ale căror interese se regăseau mai bine în atitudinea belicoasă a lui Hillary Clinton. Atlantiştii nu strălucesc în general prin inteligenţa critică dar în cazul de faţă au intuit corect: noul preşedinte reprezintă, declarativ măcar, o nouă orientare economică şi politică, aşa cum reiese de altfel şi din discursul său de după câştigarea scrutinului, caracterizată de concentrarea pe dezvoltarea internă şi renunţarea la expansionismul imperial în favoarea soluţiilor negociate în relaţiile externe. Referirile explicite la restrângerea implicării militare americane în lume indică cel mai probabil faptul că Statele Unite, în loc să forţeze un război distrugător, acceptă să-şi împartă influenţa la nivel planetar cu Rusia şi China în particular.
Noua orientare este susceptibilă să submineze cele două structuri pe care se sprijină sistemul oligarhic actual, adică liberul schimb şi intervenţionsimul militar american, de care beneficiază nu numai companiile din Statele Unite ci tot felul de firme multinaţionale, băncile de investiţii şi clientela lor politică (José Manuel Barosso spre exemplu a ajuns să lucreze la Goldman Sachs), aşadar capitalismul financiar internaţionalizat, ostil taxelor vamale şi „barierelor non-tarifare”, ce includ reglementările sociale, sanitare şi de mediu ale fiecărei ţări. În mod simptomatic, victoria lui Donald Trump a fost salutată îndeosebi de suveranişti ca Marine Le Pen sau Frauke Petry, etichetaţi inevitabil drept extremişti în presa mainstream, care întrevăd în ea un semnal în sensul revenirii la protecţionism, controlul frontierelor şi identitatea naţională împotriva internaţionalismului europenist. Pentru salariaţi, oamenii cu venituri mici şi pentru cei confruntaţi cu prezenţa presantă a migranţilor o astfel de revenire ar fi un lucru dezirabil, întrucât s-ar bucura de asistenţa legală a statului lor în faţa speculaţiei şi a exploatării „fără frontiere”.
Nu ştim cum va evolua Donald Trump, dacă va progresa în direcţia anunţată ori dacă va fi recuperat de sistem. Nu ştim dacă lumea va deveni un loc mai bun sau mai rău după terminarea mandatului, cu atât mai mult cu cât caracterul şi temperamentul lui pot să lase serios de dorit; ştim însă că există cel puţin şansa unei ameliorări, în timp ce cu Hillary Clinton preşedinte situaţia ar fi rămas la fel sau poate s-ar fi agravat, dacă ţinem seama de opţiunile sale războinice în problema siriană de pildă. Mai grav pentru atlantiştii noştri de serviciu este împrejurarea că alegerile din Statele Unite par să nu fie decât un episod dintr-un proces mai amplu de reconfigurare a legitimităţii şi puterii, la care Europa tinde să se alinieze nu mai târziu decât cu ocazia alegerilor de anul viitor.
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Cum să învingem terorismul islamic în five easy steps: scurta carieră de expert în jihad a lui Sebastian Gorka →
Planul de investiții în infrastructură al lui Trump = welfare pentru dezvoltatori →
Fenomenul Donald Trump →
…sau va cam muri, asa fara discutie.