Cronica unor schimbări anunțate: o chestiune de metodă
Sunt deja mai multe zile de când, în discuţiile cu cel puţin cinci-şase persoane, am anticipat că Florian Coldea şi Laura Codruţa Kovesi nu sfârşesc anul în funcţiile de prim-adjunct al directorului Serviciului Român de Informaţii, respectiv procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Primul s-a dus, urmează a doua. Nu este vorba despre nici o profeţie, ci pur şi simplu despre aplicarea unei metode de interpretare în acord cu specificul şi funcţionalitatea politicii româneşti. Procedăm mai exact pe baza următorului silogism: 1. premisa majoră – România este o semicolonie care depinde fundamental de ce se întâmplă pe plan internaţional, de poziţia marilor puteri; 2. premisa minoră – contextul internaţional s-a schimbat, îndeosebi după alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al Statelor Unite ale Americii; 3. concluzia – în România se preconizează schimbări, cel puţin în privinţa personalului angajat în orientarea politică precedentă. Exprimarea în termenii logicii formale, din raţiuni analitice, nu trebuie să înşele. Abordarea noastră nu are la bază premise abstracte ci constatarea empirică a unei realităţi, şi anume că în România deciziile structurale şi soarta decidenţilor respectivi se explică adeseori prin influenţa conjuncturii şi a intereselor externe. Rămânerea lui Traian Băsescu la Cotroceni după referendumul din 2012, în care majoritatea cetăţenilor a votat pentru demiterea lui, este grăitoare în acest sens.
Iniţial am receptat dezvăluirile lui Sebastian Ghiţă referitoare la neregulile sau chiar ilegalităţile comise de Florian Coldea şi Laura Codruţa Kovesi cu destul scepticism. Nu atât sub aspectul adevărului, cât al finalităţii; păreau fie un gest de răzbunare al lui Sebastian Ghiţă pentru dosarul penal deschis pe numele său, fie, mai plauzibil, acţiunea întreprinsă de o grupare rivală din cadrul sistemului prin intermediul acestuia, însă fără să anunţe realmente înlocuirea celor doi vizaţi. În definitiv, li se mai aduseseră şi altădată acuzaţii similare fără vreun efect. Aveau girul străinătăţii şi mai ales al ambasadorului american la Bucureşti, de natură să le garanteze poziţia.
Altfel s-au prezentat lucrurile odată cu apariţia unor critici tocmai din afara ţării: în primul rând raportul lui David Clark din cadrul organizaţiei Henry Jackson Society, avându-l ca fondator pe Robert Kagan, soţul nimeni alteia decât asistenta Victoriei Nuland, responsabilă cu afacerile europene şi eurasiatice la Departamentul de Stat şi susţinătoare până acum a Laurei Codruţa Kovesi; în al doilea rând intervenţia lui Claude Moraes – şeful Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne din Parlamentul European –, iar în al treilea un articol în „The Guardian”. Potrivit acestora activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a Serviciului Român de Informaţii ar reprezenta de fapt, sub lozinca luptei împotriva corupţiei, o ameninţare la adresa justiţiei independente şi a democraţiei. Faţă de asemenea semnale negative, inclusiv cuvintele apreciative ale lui Hans Klemm, ale cărui zile ca ambasador al Statelor Unite în România sunt numărate, au devenit pur şi simplu irelevante.
După ce ani de zile politicienii şi presa din Occident ne-au obişnuit cu elogiile adresate lui Florian Coldea şi Laurei Codruţa Kovesi, proclamaţi campionii legalităţii şi ai conformităţii euroatlantice, o astfel de schimbare bruscă, deşi încă destul de limitată, avea deja valoare de simptom sau de indicator. Aceasta certifica faptul că împricinaţii au pierdut ori erau pe cale să piardă suportul extern, drept urmare puteam să prevedem că scandalul declanşat de Sebastian Ghiţă avea să ducă la înlăturarea lor.
Motivaţiile schimbării deocamdată doar le presupunem. Ele ţin probabil, măcar parţial, de scăderea puterii la nivel internaţional a lui George Soros, „mentorul” reţelei de fundaţii şi publicaţii susţinătoare pasămite ale anticorupţiei, care i-au legitimat propagandistic pe Florian Coldea şi în special pe Laura Codruţa Kovesi. Pe un plan mai larg, nu este exclus ca preconizata apropiere a Statelor Unite de Rusia să fi diminuat importanţa geopolitică a României ca zonă de potenţial conflict, implicit şi rolul „tactic” al aşa-numitelor instituţii de forţă, împrejurare ce nu mai justifică tolerarea de către americani a eventualelor abuzuri comise de acestea. (Tot aşa cum s-a redus rolul diplomatic al României în vremea lui Nicolae Ceauşescu, după deschiderea lui Mihail Gorbaciov către Occident). Oricum ar sta lucrurile, pare că linia politică sorosist-atlantistă se află în declin din punctul de vedere practic, discursiv şi al personalului identificat cu ea. Dacă liderii autohtoni au urechi să audă, atunci să le folosească, altminteri riscă să o ia pe urma lui Florian Coldea.
Evident, politica nu este nici logică, nici ştiinţă exactă; presupune o oarecare doză de întâmplător şi de iraţional, avansuri şi reversuri, jumătăţi de măsură şi situaţii excepţionale capabile să invalideze la limită anticipările oricărei analize. Imposibilitatea unui calcul determinist riguros nu înseamnă totuşi că nu se pot identifica anumite coordonate şi tendinţe majore, aşadar structurile cadrului sistemic ce subsumează variaţiile hazardului. Astfel, chiar dacă nu formulăm concluzii indubitabile, există abordări susceptibile să ne conducă la interpretări rezonabile. Pentru România, experienţa ne arată de ceva timp că o bună „cheie” de tratare a evoluţiilor din interior ne-o oferă frecvent contextul internaţional. În loc de Cherchez la femme, ar fi mai indicat să zicem Cherchez l’étranger.
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Sa inteleg ca nivelul de coruptie in actu se va accelera in urmatorii ani in Romania?