Prostie sau ticăloșie? Un pic altfel despre trecerea contribuțiilor integral la angajat
Am urmărit atent discuțiile din spațiul public legate de trecerea „contribuțiilor sociale” integral în sarcina angajatului și trebuie să mărturisesc că nu am înțeles și nu înțeleg motivațiile guvernului. Sigur, comunicatorii guvernamentali au încercat să justifice măsura aberând cu grație în jurul unei prezumtive cifre de 2.000.000 de angajați cărora firmele nu le-ar plăti contribuțiile datorate. Cifra, pur și simplu, nu are cum să fie adevărată, deoarece vorbim de 40% din numărul angajaților din toată România. Inutil de spus că, dacă în acest moment există 2.000.000 de angajați cărora angajatorul nu le plătește partea lui de „contribuție”, atunci ar trebui să stingem lumina! Gaura în buget ar fi așa de mare că nici măcar mama împrumuturilor de la FMI nu ar mai putea-o astupa… Mult mai probabil, așa cum ne-au obișnuit deja, yesmanii imbecili de la ANAF au scos cifra asta cumulând aiurea cifre și numere din statistici complet diferite, fără legătură una cu alta, și exprimate pe mai mulți ani de zile, ca să nu se supere șefii…
Dar, dincolo de absurdul situației, ale cărei resorturi rămân în continuare destul de neclare, acești tembeli care ne guvernează chiar se pregătesc pentru o lovitură de stat antisocială.
Să începem cu ceea ce este evident. Din punct de vedere financiar, sigur că este indiferent în numele cui sunt plătiți efectiv către trezoreria statului banii care formează ceea ce generic se numește „contribuție socială pe salariu”. În acest moment, dacă un angajator vrea să angajeze pe cineva pe un salariu net de 2.000 de RON, va trebui să scoată din buzunar în total 3.494 RON. Suma suplimentară de 1494 conține atât contribuțiile la bugetul de stat ale salariatului (841 RON, cca. 56% din totalul „contribuțiilor”) cât și pe cele ale angajatorului (653 RON, sau cca. 44% din totalul contribuțiilor, sau cca. 23% din brutul salariatului). De la 1 ianuarie, dacă va dori să angajeze pe cineva tot pe 2.000 de RON, va plăti aproximativ la fel, mai precis, dacă am calculat corect, chiar un pic mai puțin, și anume, 3.486 RON, iar din suma suplimentară (1.486 RON) cca. 95% (adică 1409 RON) va fi „partea angajatului” și doar 5% (adică 77 RON) „partea angajatorului”. Pentru că angajatorului, conform ideilor guvernului Tudose, îi va mai rămâne să plătească doar un mic procent de 2,25% pe salariul total (brut).
Dar dacă, financiar vorbind, suma e aceeași, atunci „care-i problema”?!…
Păi problema e foarte simplă: din punct de vedere financiar banii plătiți în acest moment și de la 1 ianuarie 2018 de angajați și de angajatori or fi aproximativ la fel, dar din punct de vedere fiscal ei reprezintă două lucruri complet diferite. Mai precis, angajații plătesc niște taxe pe muncă, în timp ce angajatorii plătesc un impozit pe angajat.
Or, diferența dintre noțiunea de taxă și cea de impozit o știe oricine are cât de cât habar de finanțele publice. Taxa implică o contraprestație din partea statului: noi, angajații, plătim CASS ca să beneficiem de servicii de sănătate, CAS ca să beneficiem de pensie, contribuția de șomaj ca să beneficiem de șomaj dacă ne pierdem locul de muncă ș.a.m.d. Impozitul, în schimb, este prelevat otova și nu presupune nici un fel de contraprestație din partea statului. Ceea ce înseamnă că majoritatea „contribuțiilor” companiilor intră la categoria „impozit pe muncă”, nicidecum „taxarea muncii”, deoarece companiile nici nu ajung la șomaj, nici nu ies la pensie, nici nu se duc la spital să se oblojească etc.
Sigur, în fluturașul de salariu contribuția companiei este defalcată – teoretic – pe destinația banilor. Acest lucru însă e ca atunci când zicem „taxa pe valoare adăugată – TVA”. TVA s-o fi numind „taxă”, dar de fapt e un impozit. Compania o plăti și ea 15.8% CAS și 5.2% CASS pe fiecare salariu, dar ea personal nu se va interna niciodată la spital, nici nu va merge la bătrânețe gratis cu trenul pe biletele de pe cuponul de pensie. Pur și simplu acești bani sunt un impozit pe care compania îl plătește pentru ca statul român să-i dea voie să acceseze forța de muncă pe care statul român consideră că a educat-o, a îngrijit-o etc. Și ca orice impozit, din perspectiva companiei sunt bani aruncați pe fereastră, pentru că ea nu va beneficia niciodată în mod direct și clar – așa cum beneficiază angajatul de pe urma taxelor sale – de ceea ce face statul cu banii aceștia. Statul nu poate spune: „Uite, cu banii tăi i-am educat pe X, Y, Z care sunt acum exclusiv angajații tăi.” Angajatului, în schimb, statul îi poate spune: „Uite, ai avut salariu x, deci tu personal vei beneficia de pensie y, de ajutor de șomaj z etc.” Pentru că taxa e taxă, și impozitul e impozit.
Cu alte cuvinte, dacă în acest moment, pentru a beneficia de un angajat român pe teritoriul României, angajat pe care statul român îl instruiește, îl îngrijește, îi apără casa și familia cu poliția și jandarmeria etc., companiile trebuie să achite un impozit de cca. 23% din salariul brut al acestuia, de la 1 ianuarie, sub un guvern cică de „stânga”, cică „socialist”, impozitul o să scadă la numai 2,25% din brut. O scădere senzațională: de 10 ori. Aparent, treaba asta nu implică nimic deosebit, câtă vreme angajații vor primi aceeași bani. În realitate consecințele sociale vor fi dramatice:
- Foarte rapid va deveni clar că întreaga povară a susținerii bugetului de stat va deveni responsabilitatea exclusivă a forței de muncă, pe principiul: „unde intră mia, intră și suta”. Să luăm chiar exemplul de mai sus. Să zicem că Finanțele vor constata un deficit la buget care s-ar putea exprima în suma medie de 50 de lei pe angajat. O curbă mică de sacrificiu. Exercițiu de imaginație: credeți că vor lua această sumă de la cel de la care ia doar 77 de lei (ar reprezenta o creștere fabuloasă a impozitului datorat de companii de 65%) sau de la cel de la care ia deja 1409 lei (adică o creștere măruntă de numai 3,5%)? Într-o țară fără sindicate dar cu structuri de lobby de afaceri extrem de puternice credeți că banii de care e nevoie la buget vor fi luați de la angajați sau de la companii? Și cum vor mai veni investitorii dacă mărim impozitele cu 65% sau, mă rog, cu zeci de procente?… întreb doar, nu dau cu parul…
- Transformând toate „contribuțiile” în taxe, ar trebui să vedem contraprestații calitativ mai bune și mai multe, nu? Ei bine, nu. Creșterea pensiilor, a ajutorului de șomaj sau a condițiilor din sănătate în urma artificiului anunțat de guvernanți, sunt niște iluzii. În realitate, întrucât sumele efective nu cresc, nici condițiile fundamentale din teren nu se vor schimba. În schimb companiile vor fi scutite de orice responsabilitate socială legată de condițiile de pensionare ale românilor sau de condițiile din spitale. De la 1 ianuarie 2018 vor plăti 0 lei. Din momentul ăla orice încercare de a le cere chiar și 10 lei / angajat pentru CASS, să zicem, ar reprezenta o creștere cu +∞ a contribuției companiei la CASS. Să vezi atunci leșinuri și ochi dați peste cap la coadă la clanța de la Ambasada SUA, proteste furioase la Amcham, leșinuri la Consiliul Investitorilor Străini, crize de hipertensiune la BNR etc. Și zău dacă oamenii nu vor avea dreptate. Cum să mărești un impozit cu +∞?! În consecință, de la cine vor fi ceruți cei 10 lei? Păi de la angajat, firește, că doar n-o veni dl. Tudose cu ei de-acasă.
- Având în vedere că în acest moment cele mai multe firme mari rămase restante la bugetul de stat cu partea lor de contribuție salarială sunt firme de stat, unele dintre ele cu mii de angajați (CN Huilei, CFR, SCE Hunedoara etc.), e la mintea cocoșului că de la 1 ianuarie 2018 firmele astea ori se vor închide, ori vor reduce salariile nete ale angajaților – cu consecințele sociale și mai ales economice de rigoare (de fapt la fel se poate spune și despre angajații firmelor private aflate în insolvență). Practic, ne îndreptăm cu viteză spre o nouă criză economică majoră care va fi rezultatul scăderii dramatice a consumului la începutul anului viitor, pe fondul scăderii nete a veniturilor unei părți a forței de muncă.
Din păcate, acest guvern pare format numai din fumători de etnobotanice. Dar și cei care-l contestă, atât în parlament, cât și în stradă, par făcuți cam din aceeași făină. Să nu uităm că treaba asta cu trecerea contribuțiilor integral la angajat (=cvasi-scutirea companiilor de impozitul pe angajat și absolvirea acestora de orice responsabilitate socială) a fost inițial ideea domnului Biriș, care a candidat pe listele PDL în 2012 și apoi a fost oarece prin guvernul Cioloș în 2016, deci opozant PSD. Așadar, cum alternativa nu prea există, nu vă pot ura decât: scapă cine poate!
About the Author
Lucian Sârbu Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de economie (specializare: marketing). A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia. În prezent deține propria agenție de marketing și nu este implicat politic.
Related Posts
Agamben – de la intelectualul adulat de Stânga la Homo Sacer →
Colacul de salvare →
Abonament de imunizare: la un pas de distopie? →
Dacă ești de dreapta votezi cu PSD, măgarii ăștia au dat legi favorabile companiilor și firimituri angajaților! Niște excroci!
*ecscroci
Stimabile, sunt neluate in considerare 2 aspecte, poate or mai fi si altele:
– prin aceasta masura de trecere a contributiilor la angajat, bugetul de stat va trebui sa mareasca brutul la categorii pentru de personal bugetar pentru care nu se plateau contributii, nemaifiind nevoie de transferuri speciale de la bugetul de stat in gaura de pensii;
– contributiile de acum care devin cheltuiala salariala vor trebui retinute de la salariat si virate obligatoriu, altfel – pare-se – este caz penal. (actualmente nevirarea contributiilor nefiind pedepsita, e la moda de ani buni de zile sa nu se plateasca; erau niste vorbe..nu ma intreba cum am facut primul milion,, … cine nu a bagat in insolventa o firma nu e afacerist, etc.) Asta la privat. La stat, vor avea la fel motiv sa plateasca respectivele contributii.
Daca esti de buna credinta, iti este clar ca pentru cei care sunt sportivi la neplata prin orice fel a contributiilor sau nu vor sa fie raspunzatori social aut tot interesul sa nu intre in vigoare. La fel si adversarii politici, care nu vor fi de acord cu cei de la putere numa’ in numele ideologiei si luptei politice.
Despre posibilitatea responsabilizarii in viitor a firmelor(institutiilor) prin alte taxe nu spun ca nu e posibil sa fie implementate legal.
Momentan, prin prisma alegerilor de peste un an si un pic, fiecare isi face calculele pentru alegeri si pentru bugetul de la anul cat pot mai bine.
Dar sa ne intelegem: daca cheltuiala cu salariile scade pentru angajator (un angajator regulamentar, care isi plateste contributiile), care naiba e motivul real de nu se vrea de catrwe unii trecerea contributiilor in brut?
„care naiba e motivul real de nu se vrea de catrwe unii trecerea contributiilor in brut?”
Din punctul meu de vedere, am explicat mai sus. Citiți articolul cu atenție. În limbaj financiar-contabil doar se transferă niște bani dintr-un buzunar în altul – asta e incontestabil. În limbaj finanțist, un impozit devine taxă și, pe cale de consecință, banii vor fi legați nominal de beneficiar, fiind mai mult decât probabil ca de acum încolo cheltuielile acoperite de aceste taxe să rămână de-a pururi în spinarea entității taxate. În speță, angajatul. Exact așa cum, de pildă, când mergeți să plătiți taxa de pașaport o plătiți dvs., nu angajatorul. Și dacă guvernului îi vine chef să o dubleze, o dublează strict pe banii dvs., nu pe ai altcuiva. Sigur, poate că guvernul va motiva că face pașapoartele mai tari, cu carton mai dur. Dar dvs. s-ar putea să constatați că de fapt cartonul e același ca la vechile pașapoarte.
Până acum multinaționalele dau semne că primesc cu mare bucurie această pomană guvernamentală. Știu ele ce știu.
intrutotul de acord cu opinia autorului … din punctul meu de vedere, problema cea mai grava este cea de ordin institutional – pe de o parte, prin masura luata PSD se descalifica ca si partid de centru stinga, pe de alta parte, desfiinteaza, practic, statul social, astfel cum este el definit prin Constitutia Romaniei, masura fiind evident neconstitutionala, dar la asta nu se gindeste nimeni … in alta ordine de idei, un rationament de bun simt spune ca atunci cind iti justifici o masura de asemenea anvergura si importanta cu o minciuna sfruntata, cea privind cele 157.000 de societati care nu isi achita partea de CAS , imediat gindul gindeste ca e ceva necurat la mijloc si nu altruismul haiducesc de a lua de la bogati din buzunarul saracilor … admitind, la limita, desi prea e gogonata, chestia cu evazionismul in masa (oare nu le-o fi crapat obrazul de rusine ministrilor de finante si al muncii cind s-au apucat de lamentat?), evazionism care, nota bene, caracterizeaza in primul rind marile regii ale statului, cu zeci, poate sute de mii de salariati, care cu certitudine nu vor avea de unde asigura marirea salariului brut, deci, in lipsa capacitatii financiare a angajatorului, ce vom avea? masura incadrarii faptei de nevirare la buget a CAS-urilor se va duce ca un trasnet in buzunarele angajatilor, intrucit angajatorul si sa vrea, nu va putea sa nu dea toti banii datorati bugetului de stat, care bani, ghinion, va trebui sa ii ciuguleasca din leafa angajatului … modelul imaginat teoretic sta bine, in realitate insa este de domeniul evidentei ca va fi jale … dar, apropo, domnule Sirbu, unde ne sint socialistii domnului Rotaru in subiectul asta?
Sunt înainte de ’89, acolo unde i-am găsit și unde i-am lăsat.
Daca i-ati lasat, bine ati facut, secta politica au fost, secta politica au ramas … din pacate nu asta e problema care ne doare …
Bine, e ușor să critici cum e PSR-ul și stânga românească în general, chiar dacă sunt pe bună dreptate. Cred că atunci când nu propui nimic în schimb, critica e distructivă și ineficientă. Este clar că problema aceasta a trecerii contribuțiilor de la patron la angajat are mize pe termen lung și că nu este tratată de nici un partid de stânga așa cum ar trebui, dar cum s-ar putea schimba situația dacă cei care critică nu se implică într-o astfel de organizație?
stimate domn, eu nu critic pe nimeni, eu intreb pur si simplu unde este PSR in toata vinzoleala … dincolo de ” mizele pe termen lung ” (ma abtin sa comentez putinatatea infioratoare a enuntului dumneavoastra … ), din 1 ianuarie 2018 vorbim de abolirea statului social in Romania, un lucru extrem de grav pentru orice om care se pretinde de stinga … iar in ce priveste vrajeala cu implicarea la PSR, cu tot respectul, scutiti-ma, ca am trecut pe-acolo si m-am lamurit cum sta treaba cu socialistii domnului Rotaru … intrebarea era retorica, stiam foarte bine pe unde ne sint socialistii, in cartile de istorie, nu in realitate …
Va înțeleg până la punctul în care prezentați care este starea lucrurilor. Sunt perfect de acord cu observațiile referitoare la starea lucrurilor din PSR. Dar mai departe? cine să răspundă măsurilor de abolire a statului social, atât cât a mai rămas din el din 2012 încoace? Implicarea este mai puternică decât critica. În PSR sau în oricare alt viitor partid socialist, comunist trebuie oameni capabili să și facă ceva, deci ce propuneți în acest sens? Cine ce să facă?
draga domnule, multumesc de aprecieri, cum spuneam, intrebarea pusa era pur retorica, si cu oarece trimitere la cele citeva participari ocazionale la actiuni organizate in sediul din Olari 12, unde mi-a fost dat sa auda urechilor citeva reprize de consistenta gargara privind puritatea ideologica si singuratatea peserista in fotoliul de lider al stingii romanesti … si alte aiureli din aceasta categorie … in virtutea acestor sforaitoare declaratii, ma asteptam macar la un comunicat de uz intern pe siteul partidului, legat de pozitia acestei formatiuni politice, minuscula-minuscula ca performante si audienta, dar orisidecit membrana a Partidului Stingii Europene, o federatie reprezentata bine in Parlamentul European … comunicatul putea fi de orice factura, nu aveam pretentii, macar insa de rusine s-ar fi cuvenit … cit priveste cealalta problema, nu sint Mafalda, dar mi se pare ca momentul renasterii unei formatiuni coerente de stinga este inca, inca departe … avem tineri intelectuali promitatori, cu abordari punctuale interesante, dar pentru coagularea unui partid politic puternic, in Romania este nevoie de o personalitate de anvergura nationala (ceva gen Adrian Paunescu), dar mai ales de un context social-economic care sa determine radicalizarea publicului … deocamdata, insa, sa speram ca vom iesi cu bine din aceasta complicata ecuatie, ca, Doamne-ajuta, calculele PSD-ului sint totusi corecte si mecanismul social se va regla si modelul teoretic sa fie validat de performante … o seara si o saptamina cu folos …