Cum ar trebui să sune un proiect de lege „anticomunistă” pentru a nu permite abuzurile totalitare?
Îmi pare bine că articolul meu dedicat proiectului de lege al USR privitor la interzicerea „ideilor și simbolurilor” comuniste a provocat atâtea discuții (și înjurături). Și tocmai de aceea doresc să propun o formulă care să stea la baza unei eventuale legi anti-totalitare care să nu devină, ea însăși, totalitară.
În acest sens aș vrea să pornesc de la faptul că nu mai departe de ieri, 25.03.2019, BBC (poate și altcineva) a publicat o știre conform căreia familia Reimann din Germania, deținătoarea JAB Holding (proprietarul brandurilor Dr. Pepper, Coty, Jacobs etc.) a admis implicarea înaintașilor în sistemul masiv de utilizare a muncii forțate pusă la dispoziția marilor companii germane de către naziști. Practic, utilizarea sclavilor. Purtătorul de cuvânt al familiei a recunoscut că descoperirea s-a datorat unui efort propriu de documentare și că toți cei implicați „au rămas muți” („we were speechless”).
Originile totalitarismului în secolul XX au fost studiate și răs-studiate. Nu are rost să insistăm asupra acestui aspect. În Originile totalitarismului (1951) Hannah Arendt are un capitol întreg dedicat relației dintre burghezia (capitalismul) națională și imperialism, capitol care ar trebui să fie materie de studiu obligatorie și astăzi în facultățile de economie și de științe politice. Relația, așa cum a demonstrat Hannah Arendt, a început să se cimenteze cu mult înaintea primului război mondial. Astăzi este un fapt bine stabilit că nazismul german și fascismul italian au fost sprijinite masiv de industriași, de marii capitaliști, de investitorii de tot felul.
Și totuși nimeni, cu excepția staliniștilor, nu s-a gândit să scoată în afara legii… „capitalismul”. Adică libera inițiativă și posibilitatea de a deține în proprietate privată (diverse) mijloace de producție. În schimb, societățile democratice au încercat să pună la punct sisteme prin care capitalismul și naționalismul să nu mai poată eșua în fascism. Iar din aceste sisteme a făcut parte inclusiv punerea la punct a unui sistem politic în care vocile celor defavorizați să se facă auzite prin ele însele, adică prin forțe politice proprii, prin partide și organizații proprii, nu prin „interpuși”, partide și organizații înființate de alții, chipurile în numele lor. Astăzi există partide comuniste în toate țările civilizate și nu se plânge nimeni de treaba asta.
Modelul democratic ar trebui luat în calcul de toți cei care visează interdicții de tot felul. Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună ei, este: dacă interzic lucrul (ipoteza, ideea) X risc să interzic și posibilele consecințe benefice x’, x” etc. ale acestui lucru (ipoteze, idei etc.)? Dacă da, atunci cum pot face să salvez consecințele benefice?
Cum putem salva discuția despre dreptate socială, egalitate, dreptul muncii, progres social, dominație și dominați, oprimare și oprimați ș.a.m.d. dacă vrem să interzicem fix ideile și ideologiile care pun în centrul lor… tocmai aceste lucruri?! Este evident că de fapt una dintre consecințele principale ale interdicției va fi și interzicerea discuției despre problemele în jurul cărora se construiesc acele ideologii. Deci, ce-i de făcut?
Răspunsul e foarte simplu. O vorbă populară zice: „Să nu arunci copilul, cu tot cu apa din copaie.” Trebuie să ne inspirăm din modelul democratic. Are cineva o problemă cu regimul instaurat în România după 1947? Perfect. Atunci să-l interzică pe acela. O lege de combatere a stalinismului nu cred că va supăra pe nimeni. Se poate interzice glorificarea stalinismului, a maoismului, a ceaușismului sau a oricărui -ism care s-a pretins „comunist” și a generat sânge și suferință. Ce -isme? Habar n-am. Istoricii trebuie să se pronunțe asupra manifestărilor reale ale comunismului și să decidă care a fost într-atât de „rea”, încât să merite „interzisă”.
Socialiștii revoluționari („eserii”), în fond tot niște comuniști, curățați de bolșevici, erau răi? Îi interzicem? Dar pe menșevici?
Lupta antifascistă din Franța ocupată a fost rea? O interzicem și pe aia? Olga Bancic? O fi bine că au decapitat-o naziștii?
Îl interzicem pe I.C. Frimu, ucis în mod barbar în pușcărie după evenimentele tragice din decembrie 1918? În fond era un porc de socialist-comunist, nu?
Drepturile angajaților, care au fost obținute ca urmare a luptelor sindicale și comuniste, sunt o chestie rea? Le interzicem și pe astea? Interzicem concediile de odihnă, concediile de maternitate (de ce nu?… în fond, americancele nici măcar nu au așa ceva), concediile de boală?…
Gorbaciov, care a provocat căderea controlată și pașnică a imperiului sovietic, a fost rău? Îl interzicem?
Zecile de mii de comuniști greci omorâți după 1945 au fost „răi”? Îi interzicem? Dar sutele de mii, poate chiar milioanele de comuniști indonezieni masacrați în perioada 1965-1966? Or fi fost cu toții „răi”? Îi interzicem și pe ei?
Crimele stalinismului sau ale maoismului au fost amplu documentate. Nu există nici un dubiu asupra faptului că Stalin și Mao au fost doi dintre cei mai sângeroși dictatori din istorie. Dar pe lângă ei au existat atâția conducători și politicieni comuniști care nu au omorât pe nimeni. Mult mai mulți! De ce ar fi comunismul mai degrabă definit de Stalin și Mao și nu de Miguel Díaz-Canel (președintele Cubei), Nelson Mandela sau José Mujica?
*
Cei care vor să interzică otova comunismul dau dovadă, de altfel, și de o incompletă cunoaștere a regulilor de bază ale logicii. Raționamentul lor este unul greșit, o eroare logică pe care o comiteau pe vremuri, de regulă, doar analfabeții, dar azi o întâlnim inclusiv la profesori de filozofie (din păcate).
Formal, raționamentul lor arată așa:
Staliniștii (maoiștii, Ceaușescu etc.) au fost comuniști.
Staliniștii (maoiștii, Ceaușescu etc.) au fost răi.
–––––––––––––
În concluzie, comuniștii (sau comunismul) au fost răi (e ceva rău) […și trebuie interziși].
Adică
Toți M sunt P (MaP)
Toți M sunt S (MaS)
–––––-
Toți P sunt S (PaS)
Evident, avem de-a face aici cu premisa majoră și minoră din modus Darapti dar cu concluzia trasă greșit. Concluzia corectă este PiS ⇔ „Unii P sunt S”, adică „Unii comuniști (o parte a comunismului) au fost răi (e ceva rău) [și ar trebui interziși]”. Fix la fel ca în cazul capitalismului: „Unele manifestări extreme ale capitalismului – fascismul și nazismul – au fost rele și trebuie interzise.”
*
În concluzie, pentru ca o lege care anunță o interdicție să aibă sens și să fie democratică, ea trebuie să se concentreze strict pe acel aspect al ideologiei vizate care să asigure imposibilitatea perpetuării ideilor aberante, extremiste, fără să pună în pericol dezbaterea în jurul ideilor valide, care pot genera consecințe benefice (sau care, poate, chiar au generat consecințe benefice). În acest sens politicienii nu trebuie să facă altceva decât să-și definească în mod clar terminologia și să o utilizeze coerent, pentru a preîntâmpina abuzurile. În loc de „comunism” e mult mai indicat să se utilizeze termenul „stalinism” deoarece nemulțumirea politicienilor, în fond, de la stalinism pornește, nu de la ideile comuniste în general. „Anticomuniști” nu au fost în istorie, și nu pot fi, decât fasciștii. Pentru că ei de fapt urăsc dreptatea socială, egalitatea, drepturile muncitorilor. Îi urăsc pe oprimați și pe săraci, la fel cum le urăsc și pe femeile emancipate. Fasciștii urăsc minoritățile de orice fel, dar mai ales minoritățile naționale, și urăsc orice și pe oricine nu se supune logicii de expansiune a marelui capital.
Stimați politicieni, vorbiți de „antistalinism” și eu voi înceta să vă mai fac fasciști.
About the Author
Lucian Sârbu Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de economie (specializare: marketing). A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia. În prezent deține propria agenție de marketing și nu este implicat politic.
Related Posts
Crimă ecologică fără precedent în Europa. Pădurile românești →
Când te joci cu focul… →
Sănătate fizică și sănătate mentală →
2 Responses to Cum ar trebui să sune un proiect de lege „anticomunistă” pentru a nu permite abuzurile totalitare?