Lupta pentru resurse și „pierderile colaterale”
Greva de la Metrou, prilej de inflamare în egală măsură a politicienilor și a populației din București, a declanșat aproape instantaneu o campanie de compromitere la adresa celor care participă la protest. Procedeul este unul „de școală”, și anume publicarea salariilor lucrătorilor de la Metrou, salarii mari, în ideea să arate cât de bine o duc de fapt nesătuii de bani care își bat joc de călători și perturbă transportul din capitală. Înclinăm să credem că procedeul este eficient, conform principiului divide et impera. Mai ales că poziția sindicaliștilor intrați în grevă este slăbită de faptul că nu au asigurat, așa cum prevede legea, o treime din activitatea de transport, nemulțumind cu siguranță multă lume.
Cu titlu de evaluare personală, privim cu reținere acest conflict de muncă, declanșat, să nu uităm, de hotărârea desființării spațiilor comerciale din stații, pe motiv că ar împiedica evacuarea în situațiile de urgență. Motivul enunțat nu este, bineînțeles, decât un pretext, miza o reprezintă foarte probabil sumele ce revin procentual firmei sindicatului lucrătorilor de la Metrou, al cărui șef este deja de mulți ani un fost deputat al Partidului Social-Democrat: Ion Rădoi. Asistăm așadar la o luptă pentru resurse între două entități cu interese foarte pragmatice în această afacere: pe de o parte conducerea sindicatului, care dorește să beneficieze în continuare de sumele respective, pe de altă parte conducerea Ministerului Transporturilor, în frunte cu ministrul Cătălin Drulă, de la Uniunea Salvați România, care, încearcă să-și deposedeze de bani adversarul social și, eventual, politic.
Nu credităm moral nici una dintre părți. Observăm totuși că, în această luptă dintre cei mari, oamenii simpli, vânzătorii din stații ce urmează să-și piardă sursa de venit, fac figură de cantitate neglijabilă, sau altfel spus – de „pierderi colaterale”. Iar sub acest aspect responsabilitatea revine Ministerului Transporturilor și administrației societății Metrorex, care au decis desființarea spațiilor comerciale fără să preconizeze nici o soluție compensatorie pentru cei vizați, adică fără să le pese, în cel mai bun stil de gândire libertarian, specific Uniunii Salvați România.
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Agamben – de la intelectualul adulat de Stânga la Homo Sacer →
Colacul de salvare →
Abonament de imunizare: la un pas de distopie? →
Comentarii recente