Clasic în registrul neconvenţional: experimentul TAG
Proiectul noului teatru bucureştean numit TAG (de la Theatre Arts Group) a debutat în data de 20 octombrie a.c. cu spectacolul Clasa conducătoare, după textul lui Peter Barnes, în regia Gabrielei Dumitru care este şi directorul artistic al trupei. Un debut destul de promiţător dacă avem în vedere, mai mult decât performanţa actorilor, un anume spirit implicit al montării, în care elemente clasice se regăsesc valorificate într-un context neconvenţional.
Am asistat abia la a doua reprezentaţie, care a suferit de imperfecţiunile fireşti ale începutului, mai ales că trupa însăşi există, din câte am înţeles, de numai două-trei luni. Prestaţia a fost aşadar inegală. Printre secvenţele cu încărcătură dramatică şi forţă de sugestie am înregistrat unele momente în care actorii, emoţionaţi sau neintraţi pe deplin în rol, îşi rosteau replicile neconvingător. Efortul lor de transpunere a fost însă categoric considerabil, şapte oameni interpretând pe rând, dacă am numărat bine, paisprezece personaje. Personajul central (un fel de idiot dostoievskian „vindecat” cu şocuri electrice şi transformat în criminal) a fost jucat chiar de toţi, actori şi actriţe în egală măsură. Ni s-a părut o ipostază susceptibilă să le pună în valoare talentul, mai exact capacitatea de a se exersa în ceea ce se cheamă compoziţie.
Remarcăm concepţia regizorală ingenioasă, capacitatea Gabrielei Dumitru de a gestiona cu economie de mijloace spaţiul, o sală mică în care interpreţii se mişcă printre scaunele spectatorilor, fără arlechin şi culise. A fost nevoie să gândească intrările, ieşirile şi alternanţa rolurilor în aşa fel încât fiecare actor să aibă timp să se schimbe din mers după nişte paravane fără ca aceasta să fragmenteze succesiunea scenelor şi coerenţa spectacolului. Însuşi procedeul trecerii fiecăruia prin mai multe personaje, pe lângă motivaţia experimentului destinat să suscite emulaţia creatoare, bănuim că i-a fost dictat şi de precaritatea resurselor, în particular de numărul mic de interpreţi avut la dispoziţie.
Mai important decât acest aspect de ordin funcţional găsim însă, cum aminteam, spiritul subiacent al montării, ce inserează virtuţile teatrului clasic în registrul neconvenţional. Avem pe de o parte spaţiul atipic, scenografia minimalistă, ideea insolită a rolurilor multiple, iar pe de altă parte respectul faţă de rostirea clară, la distanţă de excesele vocale marca Andrei Şerban, precum şi concentrarea pe valenţele emoţionale existente în textul propriu-zis, fără a mai recurge la artificii spectaculare sau colaje de factură postmodernă. Este o viziune ofertantă în măsura în care permite inovaţiile formale şi experimentarea pe această cale a unor noi maniere de comunicare verbală şi vizuală, de natură să imprime vivacitate şi autenticitate actului artistic. Nu mai puţin totuşi o viziune care, scăpată din cadrul rigorilor coerenţei narative, riscă să cadă în capcana manierismului iconoclast şi a modelor hipsteriste. În ce direcţie va evolua trupa de la TAG, se va vedea în perioada următoare.
N.R. pentru mai multe informații privitoare la TAG: http://www.tagtheatre.ro/ și https://www.facebook.com/tagtheatre/
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Comentarii recente