Despre noi
Precizare pentru cititori: ArgumentesiFapte.ro este un proiect început cu cele mai bune intenții în 2013, la sugestia d-lui Adrian-Paul Iliescu, care mă cunoștea din facultate, din perioada în care începusem un doctorat în filozofie (cu tema: „Originea limbajului în filozofia politică a lui Th. Hobbes”) și din scurta perioadă în care am fost asistentul dânsului la cursurile de filozofie politică de la Universitatea „Dimitrie Cantemir”, prin 2001. Încă de la început am dorit, și dorim în continuare, să promovăm gândirea critică și lipsită de prejudecăți despre subiecte și teme de actualitate.
Chiar dacă începând cu luna mai 2016 dl. Adrian-Paul Iliescu s-a retras din ceea ce impropriu s-ar putea intitula „colectivul de redacție” al ArgumentesiFapte.ro (colectivul de redacție fiind, de fapt, grupul celor care facem ca site-ul să rămână viu, în principal subsemnatul și prof. Mamina, dar și invitații noștri permanenți, dintre care se remarcă dl. Claude Karnoouh, care contribuie mereu cu sugestii pentru traduceri), textul pe care dânsul l-a scris atunci, și care poate fi citit mai jos, rămâne în continuare crezul principal sub care activăm.
Ca orientare politică, nu ne ascundem simpatiile față de stânga, simpatii care credem că rezultă și din materialele publicate pe site, atâta doar că noi prin „stânga” nu înțelegem nici ceea ce practică PSD-ul, nici stângismul-hipster care importă necritic cauzele corecte-politic din Occident și nici tristul proiect comunist. De aceea nici nu susținem vreun partid sau politician care se revendică de la stânga, dar nici nu vom respinge aprioric pe cineva, fiind gata să ascultăm, să vedem, să înțelegem.
O ultimă precizare: site-ul nu are nici un fel de afiliere cu binecunoscutul săptămânal rusesc Argumentî i Faktî. Dar cum numele i-a plăcut profesorului Iliescu, așa a rămas.
Lucian Sârbu, nov. 2016
–
Spațiul public românesc este dominat – și adesea controlat – de stereotipuri și imagini standardizate; fiecare (crede că) vede în jurul său tablouri care îi confirmă prejudecățile, dar nu probleme. Există o carență incalculabilă de problematizare.
Ne izbim mereu de “slujirea unor Cauze”, dar resimțim o acută lipsă de argumente.
Toată lumea are “certitudini”, dar sunt ignorate cele mai semnificative fapte.
„Fiecare crede numai ceea ce vrea să creadă, fiecare susţine că nu se întâmplă decât ceea ce vrea el să se întâmple, astfel încât discuţiile au devenit nişte incantaţii: se rostesc cuvinte magice,
menite, cu puţin noroc, a se transforma în fapte.” Această devianţă iraţională, semnalată de Marta Bibescu în 1939, face încă ravagii.
Trăim într-o cultură incantaţională, Marii Maeştri la modă sunt mari mistagogi: de la ei emană, în flux neîntrerupt, nu mari adevăruri, ci mari vorbe vrăjite în care ni se cere să credem… sub ameninţarea punerii la index.
Forțe interesate, redutabile, fabrică la nesfârșit un consens artificial, axat pe dogme de dreapta care nu sunt nimic altceva decât inversări mecanice, sărăcăcioase, ale dogmelor anterioare, de stânga; pe clișee și platitudini, care sfidează bunul simț comun al omului capabil să gândească. Nenumărate idei, ataşamente sau persoane sunt tabu: continuăm să înotăm într-o societate a tabu-urilor. Orice atingere adusă acestora provoacă represalii.
Ca şi cum un blestem ne-ar fi condamnat, după decenii de îndoctrinare a Stângii extremiste ni se impune acum să acceptăm o îndoctrinare de dreapta… pretins remediu alopatic la deformarea mentală de care am suferi. La fel ca nomenclaturiştii de altădată, supraveghetorii politici de azi tratează diferenţa de păreri ca simptom patologic.
De fapt, aşa cum există mafii economice şi politice, există şi mafii intelectuale: Mafiile Minţii secretă permanent fluidele insidioase care inundă spaţiul public pentru a impune dominaţia unor naraţiuni canonice.
Dar nu există oare libertatea cuvântului? Nu cumva teama de dictatură e paranoică? Se poate vorbi; dar canalele importante de comunicare sunt controlate cu grijă. Depinde cine eşti şi cu cine eşti. Dacă nu eşti cu cine trebuie, ceea ce spui nu se aude. De aici, nevoia de multiplicare a circuitelor de transmisie.
Tribalismul rămâne trăsătura definitorie a controverselor de la noi. Contează prea puțin ce spui,
și mult prea mult contra cui sau în favoarea cui spui ceva. Ideile sunt suspectate de subtexte meschine, autorii recalcitranţi sunt psihanalizați pentru detectarea unor umori compromițătoare. Suspiciunile țin loc de contraargument. Diversitatea de păreri sau interpretări este în fond repudiată ca anormală: cei care nu sunt de acord cu Noi nu pot fi decât bolnavi (de ură, de invidie sau de prostie).
În hărmălaia creată, ideile își pierd relevanța iar datele reale devin indiferente.
Este nevoie de o reîntoarcere la problemele de conținut, la argumente și fapte.
ArgumentesiFapte.ro va fi un forum pentru dezbaterea neînregimentată, lipsită de prejudecăți, a problemelor vitale ale contemporaneității.
Acest forum nu va fi subordonat nici unei mișcări, instituții sau organizații, și nu va face politica nici unui grup constituit. El este deschis tuturor argumentărilor raţionale, cu excepţia celor extremiste. Este un spaţiu de exprimare liberă, iar răspunderea pentru cele afirmate revine exclusiv autorilor în cauză. Redacţia şi colaboratorii nu îşi asumă responsabilităţi pentru punctele de vedere formulate de alţi contributori.
Adrian-Paul Iliescu
București, aprilie 2013
Am descoperit cu satisfactie acest forum. Succes
Am aflat târziu de acest forum (după mai mult de un an).
Perspectiva pe care o propuneți, perspectiva argumentelor și a faptelor, este necesară, în această epocă a dezinformării, a manipulării.
Dar ceea ce par a fi pilonii de rezistență , ne-înregimentarea și lipsa prejudecăților, sunt aspecte discutabile:
– poate fi, oare, un om care este capabil să-și pună probleme politice-ideologice și să formuleze răspunsuri pentru aceste probleme ”ne-înregimentat”? Probabil aveți în vedere înregimentarea formală (”oficială”, instituțională). Dar prin opțiunile, principiile, convingerile noastre suntem, inevitabil ”înregimentați”;
– s-a spus că măgulirea la gândul de a nu avea prejudecăți este cea mai mare prejudecată.
E o confuzie intre „inregimentare” si „pozitionare”. Toti avem o pozitie, dar nu toti suntem inregimentati. A fi inregimentat (chiar neinstitutional) inseamna a practica o groupthink, o gindire de grup, a fi aservit unor idei impartasite de un grup, clan, partid, etc.
De asemenea, nimeni nu pretinde ca ar putea avea o gindire libera de orice prejudecati. Dar sunt prejudecati si prejudecati. Exista prejudecati profunde, fara care nu putem trai civilizat, si prejudecati primitive, extremiste, etc.
Noi credem ca avem prejudecati civilizate, si ca dovada acceptam puncte de vedere diferite. Dar nu orice punct de vedere, si nu oricit de prost exprimat e.
”E o confuzie intre “inregimentare” si “pozitionare”.”
Adevărat. Am avut o… prejudecată.