Published on iunie 30th, 2014 | by Alexandru Mamina
2Caricatura lui Mihail Roller
Am aflat recent de răspunsul pe care l-a adresat Ministerului Educaţiei Naţionale Adrian Cioroianu, decanul Facultăţii de Istorie din Universitatea Bucureşti, în legătură cu iniţiativa unui simpozion naţional dedicat lui Constantin Brâncoveanu. (Pentru a nu exista vreo neclaritate, ataşăm în final documentele respective).
Adrian Cioroianu ori nu a priceput că organizatorul este Ministerul şi l-a suspectat că trece peste autoritatea lui, ori a priceput dar s-a vexat din cauză că nu a fost consultat în mod special, ca o celebritate ce se află. Cert este că s-a apucat să pretindă un fel de monopol asupra manifestărilor pe teme istorice, ca şi cum ar fi administratorul exclusiv al expertizei şi girantul suprem al calităţii. Rămas fără scaunul ministerial de la Externe şi fără „coledzi” de europarlamentar, pare să vrea măcar statutul de instanţă recunoscută în certificarea conformităţii profesionale.
Ilegitimitatea unei asemenea pretenţii este evidentă, fără să mai fie nevoie să aducem în discuţie competenţa preopinentului însuşi. Încalcă spre exemplu articolul 23, aliniatul 3 din Carta Universitară, care prevede libertatea membrilor comunităţii universitare de a investiga orice subiect. Există şi alte facultăţi în care se tratează chestiuni cu relevanţă istoriografică, de pildă la Ştiinţe Politice, iar în ceea ce-l priveşte punctual pe Constatntin Brâncoveanu, în calitatea lui de sfânt poate fi revendicat la fel de bine şi la Facultatea de Teologie.
În fond este vorba despre tupeu, susceptibil să contrarieze sau chiar să scandalizeze. Văzut din afară însă, apare mai degrabă hilar, aşa cum este hilară orice aroganţă care se zbate în gol, fără mijloace de a se impune. Personajul se inflamează tocmai pentru că nu e în stare să se facă ascultat şi nu e luat în seamă pe cât şi-ar dori.
Postura în care se imaginează Adrian Cioroianu îl aminteşte pe Mihail Roller – un alt individ cu pretenţii se supervizor al câmpului istoriografic. Numai că este un Mihail Roller debil, lipsit de susţinerea partidului comunist atotputernic; este, cu alte cuvinte, ceea ce se cheamă un veleitar, fără argumente şi fără altă autoritate decât aceea pe care i-o acceptă credulii. Împrejurarea ne aminteşte afirmaţia spirituală pe care o făcea Karl Marx în 18 brumar al lui Ludovic Bonaparte, şi anume că unele personaje apar în istorie cumva de două ori: prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă.
Fișiere atașate:
Adresa către rectorat [pdf]
Răspuns dl. Cioroianu [pdf]
Tupeu, veleitar, Roller, totul doar din raspunsul acesta al lui Cioroianu? (rece, e drept, dar presupun ca nimeni nu e obligat sa topaie cu limba scoasa la orice) Mosule te ucide ura, daca ai vreo problema cu Cioroianu rezolva-ti-o personal, abia cand nu-ti poti abtine ciuda in public devine treaba jenibila.
cred ca exagerati cu asprimea … personal spun mai degraba ca e o copitutza colegiala, cam tare ca exprimare, dar pe fond nevinovata … 🙂 … altfel, autorul nu e deloc mosh, abia ce-a sarit de patruzeci, dupa stiinta proprie … probabil l-ati avut in vedere pe Ion Mamina, banuiesc tatal infractorului … 🙂