N. Manolescu is a fraud… sau autismul „Elitei”
Cultura (se presupune) te face conştient de, şi sensibil la, diversitate, varietate, polimorfism. “Elita” românească are însă o mare problemă cu gestionarea diversităţii. Nu-i reuşeşte deloc. Iată dovada…
Există oare mai multe feluri de critică literară, sau unul singur? Or fi mai multe strategii de exegeză a operei, sau numai una? O exista o diversitate de metode critice, sau o singură metoda critică? Pontifex Maximus n-are dubii – N. Manolescu decretează: „Critica e în esenţa ei impresionistă sau nu e deloc.” (Cui i-e frica de Titu Maiorescu, în România literară, nr. 16/2014; http://www.romlit.ro/cui_i-e_fric_de_titu_maiorescu)
Sentinţă de semidoct. Dacă la capătul unei cariere (mult aplaudate!) emiţi asemenea brutalităţi obtuze de adolescent inflamat, înseamnă că ocupi prin fraudă morală locul de Papă al criticii româneşti. Pe scurt, Manolescu is a fraud.
Related Posts
Vintilă Horia, sau lamentabila elită →
Adevăratul occidentalism →
Realismul socialist sau victoria burgheziei. Un eseu de interpretare a comunismului rus* →
La ce sa te astepti de la un socialist care s-a inscris in PNL?