Bântuiți de fiorul sacru al auto-zeificării…
Savuros romanul infatuării intelectualului român.
Vorbind despre ea și soțul ei, Ana Blandiana deslușește (pentru uzul muritorilor de rând) intențiile foarte clare ale divinității: „Dumnezeu ne făcuse să scriem”… (interviu acordat lui Sorin Lavric, în România literară, nr. 19/2013). Imaginați-vă scena – convocând îngerii în sobor, Dumnezeu i-a atenționat: „pe Ana Blandiana și Romulus Rusan să mi-i lăsați în pace; pe ei i-am făcut doar să scrie…”
Divina pereche n-a putut însă să nu-și pogoare harul și asupra altor sfere. Nu știați, dar tot ei (și amicii) au asigurat intrarea României în Uniunea Europeană. Cum? Foarte simplu – înființând Alianța Civică: „Alianța Civică […] a creat Convenția Democratică și a dus la rotația puterii, care a făcut posibilă integrarea euroatlantică” (idem). Altfel spus, „Sine Alianța Civică, nihil!”
Credeați poate că integrarea euroatlantică a României a fost posibilă datorită unor interese americane și vest-europene, unor planuri politice și militare, unor decizii strategice etc. Ei bine, nu – ceea ce a făcut posibilă absorbția României în selectul club a fost mai întâi și mai întâi determinarea (că nu pot să zic doar „hotărârea”) Anei Blandiana…
Să te mai miri că angajații secției române a postului de radio Europa Liberă sunt convinși că fără rubricile lor comunismul n-ar fi fost nici azi dislocat (așa cum se sugera într-un interviu dat de Mike Shafir acum câțiva ani?)
Concetățeni, n-ați sesizat poate, dar călcăm printre semizei… poate tocmai de aceea trăim pe altă lume.
Doamna Ana Blandiana are multe pacate pe suflet, mult oportunism pre-89 si multe orgolii gonflate dupa. Asa e ea, o poeta.
O poeta ar putea fi si mai modesta, si chiar ceva mai realista…