Nici interesele refugiaților, nici interesele germanilor…
Primirea refugiaților în Germania nu reflectă nici interesele acestora, nici pe cele ale germanilor, argumentează Rico Albrecht, adresându-se demonstranților ce protestează împotriva politicii Angelei Merkel față de refugiați.
În primul rând este foarte important pentru mine să-mi exprim solidaritatea, solidaritatea cu TOATE victimele politicii actuale. Și, sincer să fiu, dacă eu, în vara anului 2015, aș fi fost într-unul din centrele de refugiați din Siria și împrejurimi și aș fi primit două informații – prima: de la ONU – din nefericire, alocația lunară pentru alimente va fi redusă la mai puțin de jumătate. A doua informație: invitație din partea Angelei Merkel: „Porniți către Germania!”, aș fi acceptat și eu invitația și aș fi fost în acest flux de refugiați sau imigranți, indiferent de cum l-am numi.
„Noi suntem Germania” este motto-ul acestei manifestații. Și în acest context am fost atenționat în prealabil să nu vorbesc aici, fiindcă s-ar putea sa fiu acuzat de „naționalism”. Dar, după cum vedeți, sunt aici și nu m-am lăsat intimidat, căci altfel ar fi fost ilogic – fiindcă nu suntem o țară oarecare, și dacă în Anglia se poate spune: „Noi suntem Anglia”, sau dacă un președinte american are dreptul să spună: „Dumnezeu să păzească SUA”, atunci se poate spune și în Germania „Noi suntem Germania.”
Mai interesantă este, de fapt, întrebarea: Cine deține puterea aici în Germania? Și se poate arunca o privire în Constituție și acolo se poate găsi pasajul unde scrie: „Toata puterea derivă de la popor”. Adică – și asta se poate deduce și din Constituție – adică de la poporul german, deci de la noi!
Dar și mai interesantă este întrebarea: cine ne conduce? Fiindcă în Constituția noastră se vorbește numai despre o formă de guvernare. Avem o formă de guvernare, care este democratică, fiindcă ne alegem reprezentanți ai poporului. Întrebarea este însă: înainte de a merge la vot, ne informăm de undeva. Ni se formează o opinie. Exista concerne care spun: Îți FORMEZ opinia (referire la sloganul revistei „BILD”, „Formează-ți opinia” – n.n.) și aceste concerne nu sunt în nici un fel legitimate democratic. Ele formează opinia care le convine. Și toate aceste concerne au ceva în comun: nici măcar nu trebuie să se pună de acord. Toate mai au ceva în comun: sunt interesate sa facă profit. Nu au nici interesul și nici misiunea – nu scrie niciunde în raportul de gestiune sau în condițiile de funcționare, așa ceva nu scrie nicăieri, că ar trebui să se ocupe de democrație, așa cum ni se spune tot timpul. Ci ele au misiunea – orice altceva ar însemna abuz de încredere – au misiunea să crească profitul concernului.
Și peste această formă de guvernare, care este democratică, da, e adevărat, peste asta avem și forma de conducere. Și forma de conducere este, în acest caz, capitalistă. Și așa se face că, în parlamentul nostru – Bundestag – cu privire la situația actuală există doar o singură opinie. Acolo nu se discută despre „dacă”, ci se discută despre „cum”: „Cum putem să încurajam imigrarea în Germania?” Și în primul rând despre cum să nu se ajute refugiații pe loc.
În vara anului 2015 ,după cum am mai menționat, programul ONU de alimentație mondială, din lipsa de fonduri, a redus alocația de hrană de persoană pe lună la mai puțin de jumătate, de la 26,50 Euro la 11,90 Euro. În loc de o lună de zile se putea supraviețui numai 1,5 săptămâni. Și dacă în acest moment apare invitația de a merge în Germania, atunci bineînțeles – o altă alternativă nu există, decât să se accepte invitația. Și oamenii nu sunt aduși de acolo. Și asta ne atrage atenția. Și asta e interesant. S-ar fi putut aduce oamenii de acolo, spre exemplu, cu vaporul. De ce nu s-a făcut asta?
Sunt lăsați pradă traficanților de oameni. Traficanții se ocupă de asta. Și ce fac traficanții?
Traficanții sunt oameni de afaceri și oamenii de afaceri vor clienți. Când găsesc vreun potențial client, îi promit marea cu sarea. Îi promit lucruri ca: „Mergeți în Germania. Nemții vă construiesc case”, „Mergeți în Germania, acolo primiți imediat un loc de muncă și o soție. Primiți de toate în Germania, tot ce vă doriți” – și atunci, acești oameni, acești oameni sărmani, de care îmi este milă sincer, își dau și ultima cămașă de pe ei, pentru a putea finanța această călătorie. Și apoi ajung aici, în Germania, cu așteptări care nu se împlinesc.
Ar trebui sa fim cinstiți cu oamenii. Nu e așa, și nici nu s-ar fi întâmplat, dacă acestor oameni li s-ar fi spus adevărul. Însă totul a fost lăsat în seama acestor oameni de afaceri neserioși, în seama traficanților de oameni, care au făcut aceste promisiuni.
În consecință, asta nu se poate numi refugiere. Îi înțeleg pe acești oameni și faptul că sunt în această situație, dar cine se află într-un centru de refugiați, într-un centru de primire în Siria sau în împrejurimi, și de acolo, contra unei sume de bani, se lasă în seama unui traficant ce-l duce prin Turcia, prin Grecia, prin toți Balcanii, prin Austria, până în spatele graniței germane, sau plătește într-un anumit fel – acela nu se refugiază pe tot drumul. Să fim cinstiți. Nu este o refugiere.
Cu toate astea mi-e milă de acești oameni, fiindcă, odată ajunși aici, sunt de cele mai multe ori fără nici un ban. Și dacă ar vrea, nu s-ar mai putea întoarce înapoi, fiindcă au cheltuit tot ceea ce au avut pe drum. Așa că mă întreb: ce se intenționează în legătură cu oamenii aceștia? Ar fi putut fi ajutați lunar, rămânând pe loc. Bugetul lunar al programului ONU de alimentație mondială era de 124 de milioane de euro. Aici, în Germania, cheltuim la ora actuală în fiecare lună mai multe miliarde. Și nu pot să înțeleg, nu are nici un sens, este ilogic că acești oameni nu au fost ajutați pe loc, cu bani mai puțini, chiar acum când și Rusia a intervenit, și se preconizează sfârșitul IS-ului. De ce, chiar și la acest moment, traficanții aduc oameni în Germania, motivați de foamete, pe de o parte, și pe de altă parte, de invitație. Și această invitație este punctul cel mai important.
Aceasta invitație a Angelei Merkel, care nu reprezintă nici interesul refugiaților, dar nici – și acesta ar fi rolul ei primar – interesele noastre. Și când o politică nu ne reprezintă interesele, ci, evident, interesele altor puteri, când un președinte spune: „Avem loc în Germania”, când Angela Merkel, care este cancelar, invită un alt popor să vină aici, fiindcă nu este destulă forță de munca ieftină – forță de muncă avem și noi aici, dar probabil că nu este atât de ieftină pe cât și-ar dori concernele – atunci dumneavoastră faceți exact ceea ce trebuie, demonstrați, vă arătați unii altora.
Și de asta – acesta este apelul meu, de aceea particip eu la demonstrații, de aceea apelez să se organizeze demonstrații – fiindcă noi ne arătăm unii altora. Ne arătăm că suntem aici, ca și atunci, pe vremea romanilor, când un senator a propus ca, pentru a putea fi identificați, toți sclavii să poarte o bandă albă, și un alt senator, mai inteligent, a spus: în nici un caz, așa or să vadă cât de mulți sunt. […] Și cu asta vreau sa închei și să spun: Noi suntem Germania, și asta e bine!
Related Posts
Săraci împotriva săracilor, sau cum să vorbim altfel despre criza imigranților →
Periferia ca istorie inversă a centrului →
Despre clarviziune în geopolitică. Remarci adresate politicienilor și ziariștilor români →
Comentarii recente