Rachetele Patriot: avem o singură întrebare
Opinia publică internă a fost informată recent că România va cumpăra niște rachete Patriot „de la americani”, necesare pentru apărarea țării și pentru descurajarea amenințărilor din zonă. Care amenințări, nu știm. Sigur nu suntem Japonia, ca să ne tragă zilnic Kim Jong-Un cu rachete nord-coreene pe deasupra capului. Dar poate or fi vrând să ne bombardeze Igor Dodon, transnistrenii sau donețkienii. Cine știe? Las’ să fie, să avem și noi Patrioatele noastre.
Toate bune și frumoase, numai că rachetele astea care ne vor apăra de o amenințare pe care o știu numai mai marii țării cică vor costa nu mai puțin de 2 miliarde 4 miliarde de dolari, ceea ce ne cam face să cădem pe gânduri. Dacă erau vreo 2-3.000 de dolari, hai, mai treacă meargă. Dar 2 miliarde 4 miliarde, în condițiile în care se plânge din toate părțile că nu avem autostrăzi, că nu avem creșe, grădinițe și școli, că nu avem bani pentru mărirea alocațiilor pentru copii…
Apropo de alocațiile pentru copii, acum o alocație e cca. 21 USD. Cu 2 miliarde 4 miliarde s-ar plăti alocații pentru 95.238.095 190.476.190 de copii. Numai că în România nu (mai) avem decât vreo 3,5 milioane de copii. Cu banii pentru aceste rachete am putea plăti alocațiile acestor copii vreme de 2½ 5 ani.
E o sumă, așadar, cu care nu e de glumă. Pe care politicienii noștri se pregătesc să o cheltuie din poignet, doar așa, fiindcă latră dl. Klemm la ei și aterizează la ceas de noapte un anumit domn Tillerson.
Un guvern ca un agent de vânzări
Așa că hai să privim mai atent, de fapt, ce ni se cere de la Înalta Poartă. Opinia publică e intoxicată întru a crede că România va cumpăra de la „America” tehnică de apărare. Ceea ce e fals. Rachetele astea Patriot nu sunt produse de guvernul SUA și vândute cu mărinimie unor aliați, eventual la preț redus, așa cum, de pildă, făceau sovieticii cu MIG-urile sau cu faimoasele tancuri T-34. România nu plătește niște bani „Americii”, acești bani intrând ulterior în buzunarul red-neck-ului american, upgradându-i acestuia nivelul de viață, de la rulotă, la apartament în condominium. Măcar dacă sărăcim noi, să se bucure niște amărâți de peste ocean!
Nu. Singurul rol pe care îl are guvernul SUA în această tranzacție e că face lobby pentru ea și își dă acordul (sau nu) asupra ei, la fel ca și parlamentul („congresul”) SUA care, dacă vrea, poate bloca tranzacția. Pentru că de fapt fabricantul acestor rachete e o firmă privată, Raytheon Company, cu sediul central în Waltam, Massachusetts. Implicarea guvernului și a congresului în acest gen de tranzacții sunt absolut obligatorii. Cum ar fi ca fabricantul acestor minunate rachete să decidă de capul lui că vrea să le vândă unor bestii periculoase precum Iranul? Păi, nu se poate, de aceea e nevoie să-și dea cu părerea politicienii. În final, așadar, guvernul SUA nu e altceva decât un soi de agent de vânzări al acestei companii americane.
Acum, nici asta nu ar fi cine știe ce, atâta doar că, fiind companie privată, Raytheon Company (RTN) e cotată la bursa de la New York. Drept pentru care putem afla una, alta, despre acționarii ei principali, după cum nu putem afla una, alta, despre alți acționari ai ei – în speță despre cei mărunți și anonimi. Care, între noi fie vorba, nu prea sunt „mărunți” decât la modul ipotetic, atâta vreme cât vorbim de o companie cu o capitalizare bursieră de 52,8 miliarde de dolari. Dar anonimi, sigur sunt.
Aflăm [1], așadar, că aproape 35% din acțiuni sunt deținute de diverse fonduri mutuale și companii de investiții, în frunte cu un anume Vanguard Group Inc. Altfel zis, niște oameni au băgat bani în fondurile astea pentru ca ele să bage bani mai departe în Raytheon (și, desigur, și în alte companii).
În ceea ce privește persoanele fizice care dețin acțiuni în RTN, numele lor, cum e și normal în cazul investițiilor bursiere, sunt imposibil de aflat pe căi normale. Singurii pe care îi putem afla sunt „insiderii”, adică persoane-cheie din interiorul companiei. Conform regulamentelor bursiere e obligatoriu ca numele și tranzacțiile lor să fie publice. În rest, e beznă totală. Cine or fi investitorii finali? Cine va băga în buzunar profitul de 485 de milioane USD din dividendele generate de vânzarea rachetelor pe la boșimanii ăștia de români? Dracu’ știe. Nu și noi…
Păi dacă n-au și ei Codruța lor…
Există mai multe cărți care tratează corupția de la Washington, dar mie mi-a plăcut în mod deosebit una pe care cred că am mai recomandat-o pe aici: Throw Them All Out, de Peter Schweizer. Un citat din această carte o rezumă perfect:
«Politicians are often extraordinarily good investors — too good to be true. They may not have figured out how to help our economy prosper, but the Permanent Political Class is itself prosperous to a degree that should make us all suspicious. One study used a statistical estimator to determine that members of Congress were „accumulating wealth about 50% faster than expected” compared with other Americans. According to the Center for Responsive Politics in Washington, members saw their net worth soar, on average, an astonishing 84% between 2004 and 2006. (Other Americans didn’t do quite so well, averaging about a 20% jump in the same period.) And when times turned lean, in 2009, with the rest of the country mired in recession, members of Congress nonetheless saw their net worth increase by 6%, while the average American’s net worth plunged by 22%. Reuters even ran a story on the subject, titled „Get Elected to Congress and Get Rich.”»
Să nu fim naivi. La Washington, unde corupția e instituționalizată la nivel înalt prin ceea ce se numește „lobby”, se fac șmecherii infinit mai mari decât învârtelile de la noi cu Belina și Sulina. Dar uite ce noroc pe americanii ăștia!… că ei nu au o Codruță degrabă vărsătoare de sânge, să-i belească pe corupți. Și mai ales pe cei care știu la fix în ce să investească la bursă, și când, și cum.
Că guvernul și instituțiile Americii se comportă ca niște agenți de vânzări ai corporațiilor americane – nimic nou sub soare! Poate vă mai aduceți aminte de telegrama Wikileaks din care rezulta că ambasada SUA la București era supărată foc pe autoritățile noastre, pentru pasivitate, și pe Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, pentru nesimțire, fiindcă urma să acorde un credit de 200 de milioane EUR unei companii românești, European Drinks, care amenința pe plan local poziția hegemonică deținută de Coca-Cola.
Foarte bine că jandarmul cu bâta apără interesele corporațiilor proprii. Patriotism, deh… Atâta doar că beneficiarul direct al acestor intervenții politice cu bâta, așa cum arată Peter Schweitzer în cărțile sale, nu este americanul de rând, care gâfâie din greu sub povara ratelor și e din ce în ce mai drogat (la propriu) și implicit legumificat, incapabil de revoltă, ci numitele corporații și cu ale lor „the investors”, din care face parte, la loc de cinste, tot establishmentul de la Washington care știe la fix în ce să investească, și cum, și când.
Întrebarea finală fiind…
Drept pentru care nu mă pot abține să nu le transmit politicienilor noștri următoarea întrebare:
- Să muriți voi că veți da
2 miliarde4 miliarde de dolari pentru apărarea țărișoarei noastre scumpe, nu pentru beneficiul personal al unor porci nenorociți cărora nu aveți curajul să le ziceți „nu”?
LE. Doar 2 parlamentari au votat împotriva acestui achiziții scandaloase, și suntem mândri că se numără printre prietenii noștri: doamna senator Gabriela Crețu (PSD) și domnul deputat Adrian Dohotaru (independent, fost USR), a cărui justificare pentru votul său de împotrivire o redăm mai jos.
–
[1] Informații suficiente pe http://investors.morningstar.com/ownership/shareholders-overview.html?t=RTN, http://www.nasdaq.com/symbol/rtn/ownership-summary, https://finance.yahoo.com/quote/rtn/holders?ltr=1, https://finance.google.com/finance?q=NYSE%3ARTN&ei=Te8SWvi0C4OZsQHX1arwBA etc.
About the Author
Lucian Sârbu Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de economie (specializare: marketing). A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia. În prezent deține propria agenție de marketing și nu este implicat politic.
Related Posts
Agamben – de la intelectualul adulat de Stânga la Homo Sacer →
Colacul de salvare →
Abonament de imunizare: la un pas de distopie? →
Felicitări pentru articol!
Un nou tun de interes național se pune la cale! Este un total dezinteres față de orice altă problemă reală, din partea conducerii, cu marioneta Iohannis in frunte!
Cine ar putea să boicoteze tranzacția asta? …aparent ONG-urile n-au nimic de zis, opoziția probabil ar fi luat de 5 mld rachete, iar partidele de stânga scriu despre cui să facă statuie Firea prin capitală.
6 ianuarie 2015
Iohannis: Declanşez consultări cu partidele pentru prag minimal de 2% din PIB pentru Apărare, în 2017
Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, marţi, la ceremonia de învestitură a noului şef al Statului Major General, că va declanşa consultări cu partidele pentru încheierea unui acord politic, cu scopul asigurării în 2017 a unui prag minimal de 2% din PIB, pentru Apărare.
”Nu voi accepta ca în viitor, Guvernul indiferent cine îl conduce, să nu respecte finanţarea asumată pentru armată”, a mai spus preşedintele.
El a anunţat că propune tuturor factorilor politici să îşi asume acest obiect.
”Mai mult, propun tuturor factorilor politici, atât de la guvernare cât şi de la Opoziţie, să îşi asume clar menţinerea acestui minim obiectiv pentru cel puţin zece ani, astfel încât să asigurăm predictibilitatea cheltuielilor, mai ales în ceea ce priveşte pregătirea şi programele de înzestrare”, a spus şeful statului.
Adică a decis mafia securistă și i s-a transmis marionetei securiste planul de lucru în cadrul CSAT.
Și înainte de asta… 😀 Securitatea ceaușistă este un ghiul pe degețelul mijlociu al serviciilor secrete americane, mi se rupe… care, iar România a fost pregătită cu mult timp înainte pentru a fi dată exemplu celorlalte țări membre NATO întru revigorarea… corupției.
P.S. Și Peter Schweizer e un soi de tefelist. Lobby-ul intermediat de serviciile secrete americane presupune și sprijinul unor politruci. Politica externă a SUA nu se datorează vreunui grup politic, ci tocmai mafiei securiste. Nenea Trump a ajuns președinte după ce România și-a asumat alocarea bugetului pt. 2017. :))))))))))))))))