Slobodan Milosevic exonerat. Câteva semnificații
Tocmai ce am aflat astăzi, 12 martie 2018, de un articol [1] publicat recent de către Andi Wilcoxson pe site-ul Defend Democracy Press, în care se comentează faptul că un al doilea complet al „Tribunalului Națiunilor Unite pentru Crime de Război”, cu sediul la Haga, a decis, pe baza probelor administrate, că Slobodan Milosevic, Jovica Stanisic, Franko Simatovic, Zeliko Raznatovic (mai cunoscut sub numele de Arkan) și Vojslav Seselj nu au participat la acțiuni cu scopuri criminale. Este adevărat că în final completul, speriat parcă de posibilele consecințe mediatice și politice ale hotărârii, s-a simțit dator să precizeze că, indiferent de aceasta, comportamentul reprobabil al lui Slobodan Milosevic trebuie să ne facă sceptici în legătură cu orice alte descoperiri făcute de el.
Cu sau fără astfel de remarci adiționale, verdictul Tribunalului anulează în fond acuzația principală adusă în anii 1990 nu numai persoanelor respective, dar sârbilor în general, cum că ar fi fost singurii vinovați de crime de război, purificare etnică, bombardarea civililor (vă mai amintiți, de pildă, minciuna cu privire la obuzul căzut în Piața Merkale din Sarajevo?), într-o acțiune de compromitere, sau mai bine zis diabolizare, gândită să pregătească intervenția militară nord-atlantică. Este un verdict de natură să-i compromită formal pe toți politicienii care au susținut pe vremea aceea teza respectivă, de la cinicii Bill Clinton și Madeleine Albright, cameleonicul Jacques Chirac, până la nătângul de Emil Constantinescu și veleitarul Mihai-Răzvan Ungureanu. Este de natură să-i compromită, chiar mai mult, pe jurnaliștii sau comentatorii angajați în această propagandă cu efecte ucigătoare la modul propriu. Dacă politicienii procedează în funcție de calcule geopolitice și mercantile, umanismul, justiția servindu-le cel mai adesea doar ca pretexte, ziariștii și „analiștii” dispuși să preia papagalicește o asemenea retorică oficială, definită prin maniheismul grosier și dublul discurs, fie sunt lipsiți de scrupule, aserviți puternicilor zilei, fie de o incompetență crasă, vecină cu prostia, incapabili să priceapă de fapt pe ce lume trăiesc. Ar mai putea să fie, în cel mai bun caz, de o naivitate înduioșătoare, însă atunci tot incompetenți s-ar dovedi, prin raportare la standardele de luciditate ale meseriei. Cum mai vituperau la adresa „criminalilor”sârbi Gabriel Liiceanu, Emil Hurezeanu, Lucian Mândruță și alții ejusdem farinae, anticipând cumva inflamările de astăzi, la fel de necritice, împotriva Rusiei, a euroscepticismului și așa-zisului populism, echivalate cu niște amenințări la adresa virtuților regeneratoare aferente „liberalismului globalist”, așa cum le postulează Valentin Naumescu sau Ioana Ene Dogioiu!
S-ar putea, prin urmare, ca o serie de acuze proferate actualmente să fie infirmate mai târziu de o manieră fără echivoc, și încă de către o instanță pe care nici un atlantist înverșunat nu și-ar îngădui să o suspicioneze că ar face jocul Rusiei ori al diverselor naționalisme. Sunt episoade încă neclarificate, referitoare la evenimentele din Ucraina spre exemplu, cum ar fi: cine a deschis focul la Kiev, sau în ce împrejurări a fost doborât avionul de pasageri în 2014, sau cine a finanțat rebeliunea din Siria ș.a.m.d.? Deocamdată se consideră ca de la sine înțeles că orice se întâmplă negativ este din vina lui Vladimir Putin, fără să mai stea multă lume să judece cu mintea proprie și să observe dacă o situație convine cu adevărat sau nu Rusiei. Verdictul de la Haga este un argument solid pentru a renunța, cel puțin oamenii de bună credință, la tratarea binară, adică simplistă și înșelătoare, a evoluțiilor politice în termeni de buni și răi. Responsabilitățile sunt adeseori împărțite, într-un joc de putere ce ține seama precumpănitor nu de norme, drepturi, valori, ci de resurse, influență, interese.
—
[1] vezi http://www.defenddemocracy.press/hague-tribunal-exonerates-slobodan-milosevic-again/
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Agamben – de la intelectualul adulat de Stânga la Homo Sacer →
Colacul de salvare →
Abonament de imunizare: la un pas de distopie? →
Bune observatii. O corectura: Valentin, nu Bogdan Naumescu.
Ma întreb ce ar Răspunde Emil Hurezeanu față de acest verdict?
Domnul Mamina s-a făcut de rîs cu acest articol.
Un „cercetător științific” ar fi trebuit mai întîi să cerceteze cine este acest Andi Wilcoxson. Domnul Mamina nu o face, sau o face dar în mod deliberat nu-și informează cititorii. Oare, de ce?
Andi Wilcoxson a fost un reporter și cercetător în slujba proiectului Slobodan Milosevic Freedom Center care avea scopul menționat astfel: 1.”Defending Milosevic”, 2.”Defending Serbia”. Adică, „Să-l apărăm pe Milosevic, să apărăm Serbia”. Deci AW nu este tocmai un personaj imparțial.
Dar cel mai grav, domnule Mamina, este că dvs nu realizați (sau nu vreți să vă informați cititorii) ce înseamnă exonerare.
Înainte de a fi exonerat, trebuie să fii mai întîi condamnat.
Milosevic nu a fost condamnat (și nici achitat) pt că a murit înainte de a se da sentința în procesul lui. Verdictul de care vorbește AW se referă la anumite fapte din procesul altui inculpat.
@FV, sentința este post-mortem, prin urmare tribunalul deliberează cele de mai sus in urma unor acuzații in urma cărora Slobodan Milosevic a murit in închisoare! Omul acesta a fost acuzat pe nedrept și a murit din aceasta cauza, n-o spune știu eu ce jurnalist ci tribunalul internațional. Comentariul dv. este de prisos, bazat pe raționamente incorecte sau pt dumneavoastră dacă nu apare in main stream media stirea nu-i reala?