„Efectul” Liviu Dragnea
Am discutat cu mai multe persoane, ostile așa-numitului regim Liviu Dragnea, pe care le-am întrebat prin ce anume le-a afectat acesta existența: lor personal și la modul foarte concret, dincolo de alte declarații de principii, teze preconcepute sau clișee mediatice. Mi-au răspuns invariabil că prin nimic. Trăiesc cel puțin mulțumitor, le-au crescut salariile, au primit vouchere de vacanță din partea guvernului actual. Cu toate acestea, îl consideră pe Liviu Dragnea un personaj nociv, ca atare își doresc plecarea de la putere a Partidului Social-Democrat condus de acesta, chiar dacă la a doua întrebare – și anume dacă speră sincer că celelalte partide ar conduce mai bine – răspunsurile au fost fie negative, fie evazive. Pe drept sau pe nedrept, Liviu Dragnea este perceput de o parte importantă a populației ca exponentul corupției, al traficului de influență și al coteriei de partid, ca principalul obstacol în calea binelui, adevărului și justiției, subsumabil „ciumei roșii”, influenței Rusiei și antieuropenismului. Dacă toate acestea sunt justificate sau nu, nici nu mai contează, ceea ce contează este că mulți le cred.
În aceste circumstanțe, deși sondajele arătau că trage partidul în jos, Liviu Dragnea s-a cramponat în continuare de conducerea lui (probabil și la insistențele unor colegi), provocându-i înfrângerea severă de la recentele alegeri europarlamentare, când coaliția guvernamentală a fost surclasată de formațiunile din opoziție. Ce va urma, putem anticipa: proteste de stradă, scandal în parlament, presiuni din partea președintelui Klaus Iohannis pentru a obține demisia guvernului. Social-democrații sunt pe cale să piardă nu numai alegerile prezidențiale de anul acesta, ci și alegerile parlamentare, mai ales dacă vor avea loc anticipat. Dată fiind pe de o parte ostilitatea unei părți a populației, iar pe de altă parte încrederea pe care au căpătat-o adversarii după ultimul succes electoral, n-ar fi exclus ca partidul Social-Democrat să intre într-o criză fără precedent. Nu într-atât încât să dispară, este încă bine implantat în teritoriu, dar suficent de gravă că să iasă din zona puterii pentru mai multă vreme.
Eventuala reducere la insignifianță a Partidului Social-Democrat s-ar dovedi în anumite condiții benefică. Ar fi îndepărtat un partid mincinos, care se proclamă de stânga fără să fie și care, în această calitate, ține captiv electoratul salariaților cu venituri mici, al bugetarilor, pensionarilor, al tuturor celor care au nevoie de protecția socială a statului. Fenomenul s-a mai întâlnit în Grecia și în Franța, unde socialiștii cu programe centriste, favorabile mai degrabă mediului de afaceri decât oamenilor simpli, au fost reduși în ultimii ani la insignifianță. Problema este că în acele țări existau formațiuni la stânga partidelor socialiste (SYRIZA, Frontul de Stânga – actualemente Franța Nesupusă), dintr-un anume punct de vedere chiar altele naționaliste (în special Frontul Național – astăzi Reunirea Națională), susceptibile să le ia locul pe eșicherul politic, așa încât categoriile populare să nu rămână fără nici o reprezentare. În România nu există însă organizații analoage. Aici efectul Liviu Dragnea înseamnă aducerea la putere a unei drepte fără opreliști, înseamnă triumful individualismului egoist și al dorinței de parvenire, supremația băncilor și a corporațiilor multinaționale, reduceri de salarii și de pensii, concedieri și, deloc exclus, vânzarea ultimelor resurse naturale. Dacă vi se pare neplauzibil, amintiți-vă ce s-a întâmplat în 2010, sub conducerea lui Traian Băsescu!
În absența unui partid de stânga autentic, ce perspectivă se deschide în fața oamenilor simpli? Să se replieze încă o dată alături de social-democrați, alegând răul mai mic? Poate să fie numai o soluție de moment, un paliativ, după care ciclul dezamăgirii s-ar relua la fel ca înainte. Astăzi România nu este în măsură să-și rezolve printr-un impuls din interior chestiunile sociale, pentru că depinde funcțional, adică financiar, informațional și, de la un punct încolo, chiar și birocratic de Uniunea Europeană. Prin urmare, soarta României, sau mai exact a românilor, se decide finalmente în centrul sistemului – în Franța, Germania, Italia. Preocupați de mizele autohtone, tindem să uităm condiționările de ansamblu. Perspectiva se clarifică numai în raport cu ceea ce se petrece în Occident, dar acest aspect necesită o abordare separată.
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Agamben – de la intelectualul adulat de Stânga la Homo Sacer →
Colacul de salvare →
Abonament de imunizare: la un pas de distopie? →
2 Responses to „Efectul” Liviu Dragnea