Spectacolul Alexei Navalnîi
Nu am crezut niciodată în tentativa de asasinat împotriva lui Alexei Navalnîi. Nu pentru că serviciile secrete ruse nu ar fi capabile de așa ceva, sunt la fel de capabile ca orice alte servicii secrete din lume. În cazul de față regia, și încă o regie mediocră, este însă evidentă: o tentativă de asasinat pe aeroport, cu o mulțime de lume în jur, practic sub ochii presei și, mai ales, având posibilitatea unei intervenții medicale rapide! Nu ar fi fost mai simplu să-l ucidă noaptea, pe o stradă pustie, să-i ia portofelul și să invoce un atac banditesc pe care Miliția ar fi urmat să-l ancheteze, desigur, cu cea mai mare seriozitate?! De la niște servicii secrete specializate, cum se spune, în asasinarea adversarilor președintelui Vladimir Putin, te-ai fi așteptat la mai multă eficiență…
Nu credem nici în dorința reală a Occidentului de a face din Alexei Navalnîi contracandidatul politic al lui Vladimir Putin. Guvernele occidentale știu foarte bine că nu te poți aștepta cu adevărat la acest lucru din partea unui personaj a cărui cotă de popularitate în Rusia tinde spre zero; și mai știu ceva: că opoziția autentică, organizată și cu suport de masă, o reprezintă astăzi Partidul Comunist – a doua forță politică din Duma de Stat. În aceste circumstanțe vor prefera întotdeauna să discute cu Vladimir Putin, care susține capitalismul în Rusia, decât cu Partidul Comunist. În paranteză fie zis, în chestiuni majore cum ar fi Crimeea, din câte am înțeles nici Alexei Navalnîi nu aderă la punctul de vedere occidental, chiar din contra.
Atunci, de ce toată campania pro Alexei Navalnîi? Pentru că victimizarea sa contribuie la demonizarea lui Vladimir Putin și, pe un plan mai larg, la procesul de identificare și diseminare socială a imaginii inamicului colectiv: tiranul Vladimir Putin, de fapt Rusia ca adversar geopolitic al Occidentului. Campania este, așadar, de uz intern. Când ai la tine în țară probleme de ordin medical, economic și social, când închizi oamenii în case, când le restrângi exercitarea unor libertăți, când se acumulează datoriile acestora la bănci, apare convenabil să agiți imaginea inamicului colectiv dinafară, mai ales în termenii unei supralicitări moraliste, care abate atenția de la restrângerea democrației din interior evocând încălcarea și mai gravă a drepturilor omului la alții.
About the Author
Alexandru Mamina Alexandru Mamina este cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în cadrul căruia coordonează „Atelierul pentru studiul ideilor politice contemporane”. Autor al lucrărilor Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998 ; Manual de istorie pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 1999; Caietul elevului pentru clasa a VII-a (coautor), Bucureşti, Corint, 2000; Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a (coautor), Chişinău, Prut Internaţional, 2001; Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze, Bucureşti, Corint, 2002; Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2007; Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti), Bucureşti, Editura Academiei, 2008; Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Redefinirea identităţii. Pentru o social-democraţie critică, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2010; Marxismul occidental şi marxismul oriental (ideile, societatea, cultura), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2011; Capitalism şi democraţie. Principii, structuri, evoluţie (coordonator), Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2013, *** Cunoaştere şi creaţie: orientări caracteristice în cultura modernă, Târgovişte, Cetatea de Scaun, 2015, Familii politice și familii culturale, Târgoviște, Cetatea de Scaun, 2017, Războiul revoluționar (de la ridicarea în masă la gherila), București, Ed. Militară 2019, Morfologia protestului cultural. Romantism, avangardă, folk-rock, București, Ed. Academiei 2019. A publicat articole de specialitate în „Revista Istorică”, „Studii şi Materiale de Istorie Modernă”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Polis” etc., în periodicele „Cuvântul”, „Cultura”, pe site-ul Critic Atac şi în revista „La Penseé Libre”, care apare în format electronic.
Related Posts
Agamben – de la intelectualul adulat de Stânga la Homo Sacer →
Colacul de salvare →
Abonament de imunizare: la un pas de distopie? →
Comentarii recente