Puncte de vedere

Published on decembrie 7th, 2015 | by Lucian Sârbu

10

La muncă, sărăcane!… nu mai lenevi!

Nu e bine să fii tehnocrat de profesie și să te trezești parașutat de o revoluție a străzii direct într-un post de mare vizibilitate publică. Pe lângă faptul că trebuie să-ți cumperi un costum și o pereche de pantofi noi, în linie cu exigențele politice, mai trebuie să și ai grijă ce vorbești, pentru că nu mai ești în biroul tău de tehnocrat în care făceai șuete cu colegii, ci te aude o țară întreagă. Și poți s-o comiți grav.

Cam așa a comis-o recent proaspătul ministru al finanțelor, d-na Anca Paliu Dragu, atunci când a declarat, în contextul discuției despre majorarea salariului minim pe economie, că locuitorii din țările BRICS „sunt săraci şi mulţi şi toţi ştiu să facă câte ceva pe doi lei, fac ceva ce românul nu mai face de ceva vreme [s.n.]”. [1]

Nasol. Și nu doar că românul nu se mai vinde pe 2 lei, dar – putem adăuga – a căpătat obiceiul prost de a pleca din țară pentru a lucra în străinătate pe salarii de 5 ori mai mari decât ceea ce ar putea obține aici, în loc să ajute – patriotic, nu? – creșterea „bișnițurilor” autohtone vânzându-și cât mai ieftin forța de muncă.

Lăsând gluma la o parte, îi amintim doamnei ministru trei chestiuni de bază.

1. Ponderea salariilor în PIB în România e de cca. 37% în timp ce în țările dezvoltate e de minim 60%

Prima dintre ele: că ponderea salariilor în PIB în România e de cel mult 37%, în vreme ce în Occident e de peste 60%. [2] În aceste condiții, dacă i se pare suspectă majorarea salariului minim, nu mai bine se reîntoarce dânsa la postul de la FMI ca să-i ia la rost pe nemți, pe francezi, pe americani, pe japonezi, pe danezi etc. etc. etc. că muncesc pe muuuuuult prea mulți bani pentru gustul tehnocraților de secol XXI? Fiindcă un mirabil „salt” de la 1050 la 1200 de RON, așadar de vreo 14% (tot 14% fiind și creșterea efectivă înregistrată de angajator), nu prea văd cum ar putea determina o creștere a masei salariale cu… 62%, cât ar fi necesar ca să ajungem și noi din urmă țările Occidentale în ceea ce privește ponderea masei salariale în PIB!

De altfel, argumentul acesta al salariului minim care distruge, arde și înghite totul în creșterea sa, lăsându-i pe amărâții de investitori plângând și plângăcioși pe marginea drumului, și pe salariații cel mai slab pregătiți în afara pieței muncii, argument vehiculat constant de ideologii neoliberali, este infirmat chiar de realitatea românească. Din 2007 încoace, trecând inclusiv peste perioada devastatoare a crizei dintre 2008-2010, când firmele românești au trăit o adevărată hecatombă, salariul minim s-a dublat în raport cu valuta euro (de la 390 RON, aprox. 114 EUR, la 1050 RON, adică 233 EUR), și totuși:

  • numărul angajaților cu contract de muncă a crescut de la 4,77 milioane la 6,06 milioane [3];
  • numărul firmelor active a ajuns la 1,1 milioane [4] , în timp ce în ultimul an dinainte de criză, 2008, erau… 0,5 milioane [5].

Așadar, mărirea salariului minim și implicit a salariului mediu nu doar că nu a afectat economia, ba dimpotrivă: a ajutat-o să crească, să producă mai multe locuri de muncă și mai multă creativitate antreprenorială.

2. Cei patru evangheliști erau trei: Luca și Matei

A doua chestiune: că realitatea din țările BRICS nu e câtuși de puțin așa de tragică precum o prezintă doamna ministru. În țările BRICS, salariile lunare minim și mediu sunt după cum urmează [6]:

  • Brazilia: minim 788 reali, mediu 2200 reali (adică 875 RON, respectiv 2.437 RON), la un șomaj de cca. 7.8%;
  • Rusia: minim 6000 ruble, mediu 33.000 ruble (359 RON, respectiv 1.978 RON, dar trebuie spus că rubla s-a devalorizat cu peste jumătate de când Putin a invadat Crimeea; înainte de invazie salariul mediu din Rusia echivala cu aproape 4.000 de lei!), la un șomaj de cca. 5,5%;
  • China: minim 2020 yuani, mediu 4700 yuani (1.305 RON, respectiv 3.000 RON; da, ați citit bine, în China salariile au ajuns mai mari decât în România!), la o rată oficială a șomajului de 4%;
  • Africa de Sud: mediu 16796 ranzi (4.784 RON), cu un șomaj cca. 25%;
  • …și, cu voia dvs., ultima de pe listă, India, unde salariul mediu e de aprox. 5.850 rupii, adică … 360 de lei, la un șomaj de cca. 5%.

Cu alte cuvinte, suntem ca în poanta aia cu „cei patru evangheliști, care erau trei: Luca și Matei”. Țările BRICS unde săracii lucrează „pe doi lei” se reduc de fapt la una singură, India, iar șomajul, vai, șomajul, e cronic doar în Africa de Sud – unde avem de-a face de fapt cu o problemă endemică ce provine din perioada de apartheid, neavând nici o legătură cu nivelul trecut, prezent sau viitor al salariilor.

3. Scăderea populației cu 21% vs. creșterea populației cu 30%: o fi același lucru?!

A treia chestiune: e un fapt de notorietate că populația României scade constant de vreo 25 de ani. Dacă în 1989 eram un pic peste 23 de milioane, astăzi, oficial, suntem doar 19 milioane. Spre deosebire de România, țările BRICS la care face referire doamna ministru numără o creștere impresionantă de locuitori:

  • Brazilia: 202 milioane (de la 145 de milioane în 1989);
  • Rusia: 143 de milioane (Rusia e singura țară BRICS cu o populație mai mică decât în 1989, dar trebuie spus că scăderea demografică a Rusiei a luat sfârșit în 2009, când a avut 141 de milioane de locuitori, de atunci încoace populația crescând constant);
  • China: 1,36 miliarde (de la 1,15 miliarde în 1989);
  • Africa de Sud: 54 de milioane (de la 35 de milioane în 1989);
  • India: 1,2 miliarde (de la 800 de milioane în 1989).

Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu putem compara situația unei țări care, (și) din cauza sărăciei, în ultimii 25 de ani a pierdut cca. 21% din populație, cu situația altora care în același timp și-au sporit populația cu 30% (în termeni absoluți, asta a însemnat, după cum arată datele de mai sus, 672 de milioane de locuitori). În aceste țări piața de muncă „nu duce lipsă de personal”, ca să zic așa. E întrucâtva normal să vezi că brazilianul sau chinezul au salarii mai mici decât cetățeanul occidental, pentru că pur și simplu o parte din creșterea economiilor BRICS a fost absorbită de creșterea populației. Dar în cazul României nici măcar această scuză nu funcționează. Dacă țările BRICS au putut în acești 25 de ani și să-și crească populația, și să-și crească nivelul de viață, în timp ce România nu poate, înseamnă că în cazul României vorbim ori de prostie a guvernanților, ori de rea voință. Sau poate de amândouă.

Majorarea administrativă a salariului minim este una dintre puținele pârghii directe de care guvernul dispune pentru ameliorarea veniturilor populației. Așa cum rezultă din cifrele prezentate mai sus, din însăși realitatea economiei românești, așa-zisul „impact” asupra mediului privat despre care a făcut vorbire doamna ministru nu poate fi decât unul pozitiv: un salariu minim mai mare înseamnă o creștere generală a salariului mediu, adică o atractivitate sporită a economiei românești pentru forța de muncă, ceea ce se traduce prin dorința mai mare a oamenilor calificați de a lucra în țară și, implicit, printr-o performanță mai ridicată a afacerilor, deci a mediului privat. Blocarea majorării salariilor nu este benefică decât acelor afaceri prădătoare care sunt interesate numai de defrișări, lohn și exploatare cât mai ieftină a resurselor naturale (forța de muncă fiind, ea însăși, o astfel de resursă). În acest context îndemnul nerostit de doamna ministru, dar pronunțat cu toată gura: „La muncă, sărăcane!… nu mai lenevi!” e echivalentul unei călduroase strângeri de mână a proprietarilor acestor afaceri. Ca ministru al României, dânsa în slujba cui se află?

–

[1] http://www.mediafax.ro/economic/dragu-salariul-minim-nu-creste-de-la-1-ianuarie-la-1-200-lei-trebuie-realizat-un-studiu-de-impact-14909688
[2] http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Economie/Stiri/Ponderea+salariilor+in+PIB-ul+Romaniei
[3] vezi http://www.volksbank.ro/Uploads/Galerii/Fisiere/2752_3127_Raport-Anual-2008.pdf. pag. 15, și http://incont.stirileprotv.ro/social/numarul-angajatilor-in-romania-a-ajuns-la-6-060-000-de-persoane-si-l-a-depasit-pentru-prima-data-pe-cel.html
[4] http://www.onrc.ro/index.php/ro/despre-onrc
[5] http://www.business24.ro/macroeconomie/comert/patru-din-10-firme-active-anul-trecut-in-romania-aveau-ca-activitate-principala-comertul-1466647
[6] toate datele care urmează sunt disponibile pe diverse anuare online; eu am folosit http://www.tradingeconomics.com/

Tags: , , ,


About the Author

Născut în 1975. Studii universitare de filozofie și de economie (specializare: marketing). A colaborat de-a lungul timpului la diverse reviste culturale (Literatorul, Calende, Argeș, Observator Cultural etc.) cu proze, recenzii, traduceri, eseuri. Începând cu anul 2007 a scris sub pseudonimul „Manole” cel mai popular blog de imobiliare din România, „Balonul imobiliar”, descifrând bula imobiliară într-o perioadă în care discursul dominant nu comunica altceva decât că „economia duduie”. Autor al unui volum de eseuri intitulat „Adevăr și democrație” apărut în anul 2001 la Editura Paideia. În prezent deține propria agenție de marketing și nu este implicat politic.


Related Posts



Back to Top ↑

[Gonzo, a Wordpress theme by ThemeForest.net]



Back to Top ↑